9,246 matches
-
-Mă, și voi vorbi; te voi întreba, și Mă vei învăța." 5. "Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum, ochiul meu Te-a văzut. 6. De aceea mi-e scîrbă de mine și mă pocăiesc în țărînă și cenușă." 7. După ce a vorbit Domnul aceste cuvinte lui Iov, a zis lui Elifaz din Teman: "Mînia Mea S-a aprins împotriva ta și împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-ați vorbit așa de drept de Mine, cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
la ureche, auzi un apostrof: ce-i acolo, cu voi, mă; ce se aude? Nu știu. Vezi. și, fă-ți ordine în gânduri. Ai auzit? Am.și înțeles? și! Să te ții de cuvânt, că altfel vă belim pe toți. Cenușa împăratului Săraci. Fără meserii pe bază de acte doveditoare. Fără casă, fără masă. Așa i-a primit, viața, la sânul ei, pe eroii despre care o să aflați, câte ceva, în rândurile următoare. Nu cunosc nici ei, nu cunoaște nici nimeni, altcineva
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
S-a întors după băiețel. Explozia buteliei de aragaz a întors-o din drum. Nu s-a mai știut nici în cer, nici pe pământ ce-a mai fost în rulotă. Când au sosit pompierii, aceasta era, aproape în întregime, cenușă. S-a oprit, însingurată și speriată, și femeia, locatara, mama copilului surprins de foc înlăuntru. Pompierii i l au arătat. Era o moviliță de scrum. S-a adunat și satul. A sosit și locatarul fostei rulote. Înmărmurit, împreună cu soția, a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de o toartă, altul de cealaltă, și au pornit a urca, încet și năucitor de triști, dealul țurluiului, cea mai înaltă ridicătură de pământ din zonă. Sus, mai întâi s-au odihnit. Apoi, și-au făcut semnul crucii, au sărutat cenușa fostului lor copil, după care, au răspândit-o în zarea cerului, către dunga, care, roșie ca sângele, pe care o desena, la orizont, soarele, ce începe să răsară, ca și ieri, ca și alaltăieri, peste omenire. La borș, la tanti
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
în mașina care o aștepta, cu portiera deschisă, și plecă acasă. Polițaii urcă în mașina lor, și dispar, în căutarea acului din carul cu fân, al hoților, cărora, banii acelei nunți, le-au scăpat printre degete, ca o mână de cenușă, spulberată de un viscol. Săriți, mă omoară! Se revărsau zorile. Dimineața se vestea a fi reconfortantă. Potrivit de răcăroasă, revigorantă, pentru pâlcurile de oameni, de ambele sexe, tineri și mai în etate, care tocmai spărseseră petrecerea la care luaseră parte
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
îl salută, veselă. Ți-e foame? Pescarii au prins trei Mahi Mahi superbi și șase toni. Ce preferi? —Mahi Mahi. —Crud sau fript? Fript. — În câteva minute o să fie gata. Îi pregăti masă: o bucată mare de pește fript în cenușă și însoțit de fructe proaspete, căci Miti Matái ordonase să se consume cât mai multe fructe și legume, acesta fiind cel mai bun mijloc de a-și păstra echipajul sănătos. În timp ce băiatul mânca, Vahíne Tiaré îi taie o nucă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fugiseră în adâncul pădurii. — Oh, Dumnezeule! Dumnezeule...! suspina preotul. Nu e cu putință! — Bineînțeles că e cu putință, părinte! Arătă spre o colibă. El a spus-o... Coliba mică în care dormea Ulla nu mai era decât o grămadă de cenușă fumegândă. Cadavrul bătrânei era la câțiva metri, cel al băiatului se odihnea sub dărâmături. Părintele Carlos se aplecă asupra unei copile căreia explozia îi smulsese brațul stâng și pierdea sânge încet, fără să scoată un geamăt. — Dă-mi cămașa ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Zece mii, dar așa, la mustață. Dinu indicase casa lui Romeo Lungu drept casa lui. Acesta, în vasta sa grădină făcea un grătar imens și avea zeci de musafiri. Doamne, ce prostii mă tentezi să fac! Dar așa, să le zboare cenușa din grătar. Bine, dă-mi banii. N-am decît cincii mii, dar ține și ceasul ăsta de 25.000 euro ca gaj. Ține-te bine! Avionașul bîzîie nervos și face o rotocoală în jurul obiectivului. Toată lumea se uită în sus, admiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un om foarte deștept, adică așa îl credeau mulți și reușea pe loc să dea soluții doar pe jumătate. Jumătatea cealaltă, de obicei, o vindea scump și cam nu se potrivea deloc scopului. Deci, domnule Datcu, ce zici, putem valorifica cenușa asta care ne înădușă? Adică, să scoateți și ceva venituri din ea? Știu eu? Dacă s-ar putea, ar fi bine. Nu vă faceți iluzii. O afacere foarte bună ar fi să scăpați de ea. Chiar cu o plată pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
acestui personaj interesant. Dar cam cît, adică la cît s-ar ridica? În mare, cam la prețul transportului la 60 km, plus ceva simbolic pentru fiecare tonă. Dar unde o veți duce? La o fabrică mică de făcut cărămizi din cenușă. Ce bine ar fi! Nu-i radioactivă, ar merge și la acostamente, pe drumuri. Problema este să vă scap de ea. Da. Sîntem somați, presați, amenințați cu închiderea. Voi veni cu toate detaliile, cu contractul și vom negocia. După plecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
plăcea enorm însă și-a adăugat-o la cartea de vizită: inginer profesor Datcu Vasile expert. Expert în toate cele existente pe Pămînt sau pe Lună. Contractul s-a semnat și în scurt timp camioane enorme au început să care cenușa la vreo 15 km de halda lui Zăbavă. Pe lîngă transportul la 60 km se plătea și un dolar de tonă. Locul pentru viitoarea fabrică de cărămizi era o rîpă, inutilizabilă din punct de vedere agricol, dar în calea torentelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
plătea și un dolar de tonă. Locul pentru viitoarea fabrică de cărămizi era o rîpă, inutilizabilă din punct de vedere agricol, dar în calea torentelor. Rîpa a fost cumpărată de la un țăran cu prețul exact de cinci milioane hectarul. Cînd cenușa a fost cărată pe jumătate și plata se făcuse integral, apare garda de mediu. Aici va fi fabrica, explică Datcu. Dar n-aveți nici un aviz. Ați pus cenușa în calea torenților și vîntul poluează satul. Pentru puțin timp. Fabrica va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cumpărată de la un țăran cu prețul exact de cinci milioane hectarul. Cînd cenușa a fost cărată pe jumătate și plata se făcuse integral, apare garda de mediu. Aici va fi fabrica, explică Datcu. Dar n-aveți nici un aviz. Ați pus cenușa în calea torenților și vîntul poluează satul. Pentru puțin timp. Fabrica va dezvolta satul, locuri de muncă... Inspectorul deschide plicul și observă 200 Euro în el. Banditul! Cu atît vrea el să... Mai dau 100, plusează Datcu. Încă 300, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Încă 300, dacă nu..., nici vorbă. Bine, veniți mîine. Datcu v-am spus că este foarte deștept. A înregistrat totul ca la carte, și audio și video. Banii înapoi, băiatu'! Dar..., bîiguie inspectorul. Și două sute bonus. Știi, cheltuieli cu logistica. Cenușa s-a cărat, banii s-au luat și natura a împrăștiat-o peste sat, apa a dus-o pe Apa Sîmbetei. Deștept om Datcu ăsta! Păcat că-i cleptoman. Șmanglitorul Oboseala acumulată de Ilarion Jianu lăsase semne vizibile pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ce avea în tășulca lui de pelican, acum era la ananghie și ce ar mai fi putut oferi? Nu te prosti, Rodico, transmitea pușcăriașul. Știu tot ce faci și în mine se adună mînia. Te belesc și pun sare și cenușă. După 29 de zile, Parșivu a ieșit pe poarta arestului. Cel care era să dea ortul popii în timp ce era jefuit, a răcnit la ceruri și și-a mîncat ficații. De la pușcărie s-a dus glonț la Rodica cu două porniri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
blocului cu emoție ca în dățile de demult. Ușa apartamentului se deschide și, ca și cînd timpul a stat în loc, cei doi vibrează pe aceeași frecvență și lungime de undă. Au trecut cinci ani de la despărțire și jarul ascuns în cenușă s-a reaprins. Dimineața Angela se pregătea de plecare și întreabă neutru: Dumneavoastră de ce nu v-ați însurat? Profesorul a fost surprins de întrebare și a păstrat un moment de tăcere. Fata repetă întrebarea și se uită în ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu o patimă care îl orbește și nu vede efectele colaterale! Efecte care pot duce la "sfîrșitul lumii". Deoarece în casă era destul de frig și centrala era la subsol, iar ca să fie pornită, trebuiau niște preparative mici (pus lemne, scos cenușa, etc.), profesorul încerca să compenseze cu o haină mai groasă acest inconvenient. Îmi este frig și, ca să-mi fie bine, trebuie să distrug codrii seculari, ocrotiți de străbuni. Cu ce drept vine Dorohoi să distrugă ceea ce nu-i aparține? Afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Alei, mașini, Îmbrăcate În huse de plastic sau pînză de cort, aliniate soldățește În fața blocurilor, flancate din loc În loc de pubelele din care se revarsă gunoiul, cîini, pisici, peluze de iarbă cu porțiuni pîrjolite, lăsînd să se vadă pămîntul acoperit de cenușă și cioturi carbonizate, căruțe cu coviltir Încărcate de sticle și borcane goale, copii, foarte mulți copii, pe biciclete Pegas, cu rotile, mestecînd ciuingam, ascultînd vrăjiți The Queen sau Duran-Duran la casetofon. Un aer tulbure. CÎnd ai ochelarii la ochi simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tace și Încearcă să-mi recompună forma În Întuneric. Tinerii adunați afară, În spatele blocului, lîngă pubelele Încărcate cu resturi menajere, scot urlete orgiastice. Dionisos trece cu alaiul lui de bacante și se aprinde lumina. Babord și tribord. Teză și antiteză. Cenușă și diamante. Mai de mult Îmi plăcea Boris Vian, acum Îmi place Valentin Rasputin. CÎnd mă gîndesc la viitor e ca și cum mi-aș contempla scheletul. El Îmi ascultă elucubrațiile. Stă turcește În fotoliu, Își ia bețele, cu care se juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
spuse, văzând că mă mișc. De sub ambii saci de dormit, m-am ridicat cu greu în capul oaselor. — Mulțumesc pentru că m-ai învelit. — Păi, cred că era nevoie. După ce înălță un nou „cort“ din hârtie și lemne, Scout suflă în cenușa alb-prăfoasă din mijlocul lui. Am privit-o un timp. — Deci, am spus, acum ce urmează? — Păi, depinde la ce te referi. Dacă întrebi de călătorie, suntem în urmă cu câteva ore bune, dar tot ar trebui să ajungem astăzi dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Scout își făcu de lucru cu focul o vreme ca un specialist. Încercam să găsesc o modalitate de a redeschide discuția, când am observat că ea roșise. Scout chiar roșise. — Când eram mică... Am ridicat privirea. Scout suflă tare în cenușă, scormonind focul firav cu un băț. Când eram mică, aveam în jur de șapte sau opt ani sau cam așa, îmi doream foarte mult o jucărie anume. De fapt, era mai mult un joc științific... — Un joc științific? — Las-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
târfă bătrână..., emise el pe un ton didactic. Meriți să crapi. Michel se așeză În fața lui, la căpătâiul patului, Își aprinse o țigară. — Ai vrut să fii incinerată? continuă Bruno cu vervă. Perfect, o să fii incinerată. Am să-ți pun cenușa Într-un borcan, iar În fiecare dimineață, la trezire, o să mă piș pe ea. Clătină din cap cu satisfacție; Jane scose o hârâială din gât. În clipa aceea, Hipiotul-Negru apăru din nou. — Vreți să beți ceva? Întrebă el pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fi urmărită printr-un hublou din pyrex. Când flăcările țâșniră din niște arzătoare enorme, Michel Întoarse capul. Preț de aproape douăzeci de secunde, o lumină roșie persistă la marginea câmpului său vizual; și asta a fost totul. Un funcționar strânse cenușa Într-o cutie mică, un paralelipiped din brad alb, și i-o Înmână fratelui cel mare al Annabellei. Porniră spre Crécy conducând Încet. Pe aleea Primăriei, soarele strălucea prin frunzișul castanilor. Cu douăzeci și cinci de ani În urmă, după ore, Michel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ore, Michel și Annabelle se plimbaseră pe această alee. Vreo cincisprezece persoane se adunaseră În grădina familiei. Fratele cel mic venise din Statele Unite pentru Înmormântare; era slab, nervos, vizibil stresat, Îmbrăcat cu o eleganță puțin cam excesivă. Annabelle ceruse ca cenușa să-i fie Împrăștiată În grădina casei părintești; dorința Îi fu Îndeplinită. Soarele Începea să asfințească. Era o pulbere - o pulbere aproape albă. Se depuse ușor, ca un văl, peste pământul dintre tufele de trandafiri. În clipa aceea, În depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Gretel. După câteva ore de mers, am ajuns la Valea Plângerii. Era un loc întunecos și fără viață, încremenit. Era numai o femeie care se plimba printre copacii morți. Avea ochii mari, goi și era îmbrăcată cu o rochie că cenușa. Am plecat imediat, speriați de apariție. Ne-am continuat drumul până la un castel de gheață argintată și strălucitor de îți lua ochii. Acolo se afla o prințesă frumoasă, care părea a fi de pe alt tărâm. Avea o rochie lungă, bătută
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]