8,539 matches
-
te rog cu grijă Te rog Te rog cu multă grijă Mulțumesc cu grijă oh În minunatul Întuneric. Și fu din nou În ținutul ciudat, Însă nu se simți singur la sfîrșit și, mai tîrziu, cînd se trezi, era Încă ciudat și nimeni nu scoase un cuvînt, dar de acum era ținutul lor, cu adevărat al lor, nici al lui și nici al ei, și amîndoi știau asta. VÎntul adia În căsuță și vocea ei se auzi din Întuneric: — Acum ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-l lăsĂ să meargă, să se amestece cu șofatul și cu gîndurile lui. „E tare bine să fii cu ea În mașină și să doarmă“, se gîndi. „E o companie plăcută chiar și atunci cînd doarme. Ești un tip foarte ciudat și foarte norocos. Ai mult mai mult noroc decît ai merita. Tocmai ajunseseși să crezi că ai Învățat cîte ceva despre cum e să fii singur și chiar te-ai străduit să fii și chiar ai Învățat ceva. Ajunseseși aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
erau așezate bucăți de gheață, Roger turnă apă, lăsÎnd-o să picure În băutura de un galben curat, pînĂ ce aceasta luă o nuanță lăptoasă de opal. — Poftim, gustă, spuse el cînd absintul căpĂtă nuanța potrivită. — Are un gust tare ciudat. Și-ți Încălzește stomacul. Are gust de medicament. PĂi e un medicament. Și Încă unul destul de puternic. — PĂi nu prea am nevoie de medicamente deocamdată. Da-i tare bun. CÎnd ne amețim? Nu știu, se poate Întîmpla oricînd. Eu o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Laptelui, dus și întors. Ce-am zis? Cine se duce mereu la înțelepții din Calea Lactee? O fi chiar Prințul? Ana îl știe sau nu-l știe pe Prinț, dar Prințul în mod sigur n-o cunoaște pe Ana. Pentru că, ceva ciudat se întâmplă acum. Fiți atenți! ... Se întâmplă...că... am cam încurcat-o. Întâi Ana și după aceea eu. Stați să aflați ce mi se va întâmpla mie. Ana se duce glonț la el. Tânărul o întâmpină cu bunăvoință. Ea se
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
mașinii și ne Îmbrîncește pe bancheta din spate În timp ce altă pereche de mîini ne Înșfacă de Încheieturi. SÎntem pe bancheta din spate a mașinii Înghesuiți Între doi bărbați, iar ceilalți doi s-au suit În față și prindem viteză. E ciudat, dar nu ne-am gîndit niciodată să reacționăm: să opunem rezistență sau să fugim, deși am fi avut timp să facem și una și alta. Așa mi se pare indicat să fac. — Ești un poponar efeminat bolînd Împuțit. O să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
totul nu era decît o glumă internă Între băieți, un pic de argou rimat. — Da... Jackie Trent, aud cuvintele cum Îmi răsună În cap și cum le repet papagalicește ieșindu-mi de pe buze. Oricum m-am săturat de toate astea. Ciudat Bruce, te-am apreciat greșit. Vezi tu, cineva mi-a șparlit un document personal. Din biroul meu. Ticălosul a furat și copia de pe hard-disk, a șters fișierul și discheta de rezervă. Am avut bănuielile mele, se uită el la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ea. Ai spus: Ar fi ok să te sărut, măcar pe obraz? Ea a rîs și a zis: Nu, nu pe obraz. Vreau să mă pupi ca lumea. Tu ai tremurat și ai zis: Bine păi... La Început a fost ciudat, buzele tale și ale ei. Le simțeai Întinse, altfel decît cum Îți Îmaginaseși tu. Apoi te-ai gîndit la salivă și la viruși. Dar În curînd te-ai relaxat și te-ai lăsat dus de val, amîndoi v-ați lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
frățîne. Trebia să ți-o spun. — Mda Ray, așa se-ntîmplă, Încuviințăm noi din cap. Despre asta-i vorba. Despre asta era mesajul lui Gus. Fața lui Lennox a Încremenit Într-un zîmbet estimativ, țeapăn În jurul gurii, cu ochii iscoditori, dar ciudat de neînsuflețiți și de mecanici, În stilul poliției. — Știi carei problema ta, rîde el glacial, n-ai pusîn practică ce propovăduiești. Nu putem zice nimic. Lennox ne vorbește ceva de genul pretinzînd că totu-i pentru binele nostru și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
aveam chiar să folosesc ca pretext copilul ca să nu mai merg nicăieri, nici măcar în vizite pe la prieteni, un bun motiv ca oamenii să nu se mai mire că nu apuc să le citesc cărțile, ca să nu mai vorbesc despre reviste. Ciudat, fără să scriu efectiv pe hârtie, eram mult mai aproape de ceea ce eu gândesc că este / îmi aduce literatura - acea zonă de puritate, de intensitate în care viața se redimensionează. Copilul făcea parte din asta, fetița făcea posibilă lumea asta. Literatura
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
sau fratele mai mare. Într-o seară, întorcându-se spre casă, se speriase strașnic! Mergea printre grădini, pe un drum mărginit de garduri. Nu era fricos, însă în acea seară umbrele parcă erau mai lungi, crengile copacilor parcă se mișcau ciudat spre el. Luna se ascunsese după nori, era liniște și orice foșnet de frunze îl îngrijora. Ezitând, voi să se întoarcă să rămână cu tata, numai că întunericul din spate părea și mai intens. Speriat de-a binelea, o luase
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
după ce-l examină, îi recomandă să nu mai țină mâna legată, s-o solicite cât mai mult, prin mișcări repetate. Cu o rețetă pentru un unguent, se încheiase povestea cu mâna. *** Pe drumul plin de praf, umbra i se proiecta ciudat din cauza borurilor late ale pălăriei. Visase de multe ori întoarcerea acasă. Se închipuise îmbrăcat orășenește, cu pălărie, doar devenise cineva, asemeni fostului său dascăl, era salutat de toți, fiindcă acum era și el domn. Mai toți consătenii lui aveau cai
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
monden, care te poate introduce în societate. Pentru Doamna T., este o enigmă. Fred se încadrează în aceeași serie cu Ladima și Gheorghidiu - intelectual lucid, înfrânt; și el iubește și are o comportare enigmatică față de femeia iubită și el sfârșește ciudat, într-un accident de avion. Caietul său dezvăluie o fire hipersensibilă, iar Nicolae Manolescu sublinia: <ref id="28">28 Manolescu, Nicolae, op. cit. , p . 61 . </ref> Citirea scrisorilor lui Ladima îl impresionează și-l surprinde, făcându-l totodată, să-și remarce
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
ta a fost corectă - spuse admirativ. Ai crezut că ar putea risca într-o perioadă critică a invaziei. A venit azi dimineață. - Spune-mi exact cum i-ai acceptat serviciile. Vocea sa, unică prin frumusețea ei, era liniștită. Chipul lui ciudat era gânditor, pe măsură ce celălalt povestea amănunțit Manifesta un interes nețărmuit Când povestea se termină, puse întrebare după întrebare. Fiecare răspuns părea mai degrabă să nască noi întrebări. Meewan spuse în cele din urmă, pe un ton plângăreț: - Excelența voastră, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
răcoros și am început să privesc împrejurul meu toată natura. Am zărit cum două păsărele își hrăneau puii și se pregăteau să plece în Țările Calde și cum veverițele își adunau provizii pentru iarna ce va urma. Era o vreme ciudat de călduroasă pentru acea perioadă. Deodată, din spatele unui tufiș, a apărut o lumină puternică. Curioasă fiind, am fugit să văd ce se întâmplase și de unde venea acea lumină. Făcându-mi loc printre frunzele tufișului, nu am fost atentă și am
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
făcu... Puse impermeabilul pe un braț și se îndreptă către ieșire, fără să salute pe nimeni... * Coborî treptele, fără să se grăbească, mormăind ceva neinteligibil atunci când un coleg îl întrebă dacă au apărut ceva noutăți în urma evenimentelor din acea zi ciudat de aglomerată. Așa se exprimase, iar Detectivul recunoscu în sinea sa că avea dreptate. Un Detectiv îngândurat, decis să rezolve cât mai repede enigmele care se încolăceau precum un boa constrictor în jurul unul Scriitor ratat. Un Detectiv plictisit după o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pe ușă era fixat anunțul „Am închis”. Întoarse capul și îl văzu cum alerga din ce în ce mai repede, câștigând teren. Apoi simți cum este trasă de mână și se trezi într-un gang. Lângă ea, un bărbat înalt, impozant, cu un joben ciudat pe cap, duse degetul arătător la buze. - Nu țipa... După câteva secunde, Scriitorul trecu în viteză, ca și cum nu ar fi observat dispariția femeii. Lucia îi auzi vocea, un pic mai nervoasă, deja: - Lucia, te iubesc, te iubesc ca un nebun
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
doamna Priestly. Aleluia. ↔ — Îți vine să crezi că s-a logodit? m-a Întrebat Lily În timp ce derula videocaseta cu Ferris Bueller. Păi nu avem decât douăzeci și trei de ani, pentru numele lui Dumnezeu - ce atâta grabă? — Știu, pare foarte ciudat, am zis eu din bucătărie. Dar poate că maică-sa și taică-său nu-l lasă să moștenească imensa avere decât după ce se așază la casa lui. Ei da, ăsta ar fi motiv să-i pună verigheta pe deget. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
deasupra Atlanticului, dar aveai o voce atât de Îngrijorată, Încât m-am gândit să te sun imediat. — Mulțumesc! Mulțumesc! Îți sunt foarte recunoscătoare. Da, sunt puțin Îngrijorată pentru că am primit un telefon de la Miranda azi-dimineață și mi s-a părut ciudat că n-a primit coletul. I l-ai dat șoferului la Paris, nu? — Bineînțeles. Mă Înțelegi, domnișoară, În meseria mea nu e cazul să pui prea multe Întrebări. Eu nu fac decât să pilotez avionul acolo unde mi se cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
S-a Întors Înainte de ora opt dimineața. Am trimis cel mai bun șofer pe care Îl avem, a declarat el cu mândrie. Să fi știut el ce plimbase cel mai bun șofer al lui prin tot orașul! — Păi, e foarte ciudat, că am primit un mesaj de la Miranda care zicea că nu a primit coletul, și am vorbit cu șoferul de aici, care jură că l-a predat la aeroport, cu pilotul, care jură că l-a transportat la Paris și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sistemul de supraveghere al revistei Runway ar fi făcut până și Mafia să se rușineze. Virajul Paranoic Runway Își făcuse din nou apariția. — Mda, am zis eu și m-am străduit să par indiferentă și evazivă. E un loc cam ciudat. Eu nu prea le am pe astea cu moda - aș prefera să scriu, dar presupun că nu e un loc prea rău pentru un Început de carieră. Tu cu ce te ocupi? — Sunt scriitor. — Zău? Trebuie să fie foarte frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am uitat la Alex și am așteptat amândoi până am auzit deschizându‑se, apoi Închizându‑se ușa liftului. Am vorbit cu Lily, a zis el cu glas scăzut. — Doar nu cumva e și acum supărată pe mine? S‑a purtat ciudat toată săptămâna. — Nu, nu cred că asta e problema. — Atunci care e? — Păi, nu era acasă... — Dar unde e? La vreun bărbat? Nu‑mi vine să cred că a Întârziat chiar În ziua mutării. Am deschis cu o smucitură una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nu mi‑a mai rămas de făcut decât să sun ca să aflu adresa. — Nu, nu, o am eu chiar aici. Pe 56 Street, Între Fifth Avenue și Sixth Avenue, În partea de nord, i‑a spus ea șoferului. Prietena mea, ciudat de surescitată, nu a părut să bage de seamă că mă zgâiam la ea. Dimpotrivă, a ciripit fericită despre Băiatul Freudian, poreclă foarte nimerită, dat fiind că era doctorand În ultimul an la psihologie. Se cunoscuseră În biblioteca studențească din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cele mai scumpe și la mai În vogă restaurante din oraș. Până și Miranda avea obiceiul să meargă acolo. Jessica și logodnicul ei mergeau acolo. Emily vorbea obsesiv despre cât și‑ar dori să meargă și ea acolo. Dar Lily? — Ciudat, a zis Christian, care a părut a crede povestea. Tocmai vin de acolo, am luat masa cu agentul meu. Ciudat că nu v‑am văzut... — Eram În fundul localului, cam pe după bar, am intervenit eu repede și mi‑am recâștigat cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și logodnicul ei mergeau acolo. Emily vorbea obsesiv despre cât și‑ar dori să meargă și ea acolo. Dar Lily? — Ciudat, a zis Christian, care a părut a crede povestea. Tocmai vin de acolo, am luat masa cu agentul meu. Ciudat că nu v‑am văzut... — Eram În fundul localului, cam pe după bar, am intervenit eu repede și mi‑am recâștigat cât de cât stăpânirea de sine. Din fericire, fusesem atentă atunci când Emily mă făcuse să privesc o fotografie micuță a localului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Întotdeauna, dacă nu cumva mișcarea asta avea să producă desprinderea balconului și prăbușirea lui În abis. — Andy, stai liniștită. Omul, În mod clar, nu e un criminal. A răsfoit revista și a continuat: O fi el un punkist și‑un ciudat, dar nu e criminal. — Grozav, asta e chiar al dracului de grozav. Și acum, ai de gând să vii să vedem ce se petrece, sau o să stai acolo toată noaptea? El a refuzat În continuare să mă privească și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]