9,508 matches
-
se reflectă și în producția literară. Figuri centrale sunt scriitorii satirici A.D. Kantemir și A.P. Sumarokov, precum și teoreticianul Vasili Trediakovski. Foarte prețuit este teatrul, sprijinit de țarina Ecaterina a II-a, ea însăși autoarea unor drame. Ca reprezentant important al comediei clasice este de menționat Denis Ivanovici Fonvizin, inspirat din piesele lui Molière adaptate la societatea rusă, ca în piesa "Brigadierul" (1786). Poetul liric G.R. Derșavin creează în genul odei. Sub influența ideilor iluministe, Mihail Lomonosov elaborează "teoria celor trei stiluri
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
este un gen de serial TV de comedie. Termenul vine din engleză de la "situation comedy" (comic de situație). Acest gen de seriale prezintă într-o latura comică viața unor personaje în medii obișnuite (în familie, la locul de muncă, in viata de zi cu zi, etc.). O altă
Sitcom () [Corola-website/Science/305106_a_306435]
-
personaje în medii obișnuite (în familie, la locul de muncă, in viata de zi cu zi, etc.). O altă caracteristică a sitcom-urilor este "laugh track"-ul (acel fond sonor de râsete, introdus pentru prima oara în 1950, în serialul de comedie produs de NBC "The Hank McCune Show"). -urile se împart de obicei în "sezoane" sau "serii" a câte 20-25 de episoade. Un episod are de regulă 20-25 de minute, lăsând 5-10 minute pentru publicitate. Primele sitcom-uri au fost însă difuzate
Sitcom () [Corola-website/Science/305106_a_306435]
-
București. Carmen Tănase a fost căsătorită cu criticul de teatru Victor Parhon (n. 5 aprilie 1943, Iași - d. 4 august 2000, București). Are un fiu, Tudor Parhon (n. 1989), absolvent de regie de film. La Teatrelli, București La Teatrul de Comedie din București La Teatrul Odeon din București La Teatrul Național "Vasile Alecsandri" din Iași A mai jucat în "Podul sinucigașilor" și "Așteptăm pe altcineva" de Paul Ioachim, ambele în regia autorului (Teatrul „George Ciprian”, Buzău), "Noiembrie" sau "Sărutul", de Ana
Carmen Tănase () [Corola-website/Science/306015_a_307344]
-
(n. 15 august 1896, București - d. 6 august 1973, Cannes, Franța) a fost un regizor român format la școala realistă a lui Paul Gusty. A montat comedii ale lui Gogol și Goldoni și lucrări dramatice românești și rusești dintre care fac parte „O chestiune personală” de Alexandru Stein, „Anii negri” de Aurel Baranga și N. Moraru. A fost prim regizor artistic la Teatrul Național "I. L. Caragiale". A
Sică Alexandrescu () [Corola-website/Science/306175_a_307504]
-
al Vienei - d. 1576, Sibiu), precursor al zborului cu rachetă, care și-a imaginat, între 1529-55, la Sibiu, tehnica rachetei în trepte. "Secretul Armei.. secrete" (1988), este un fel de "commedia dell'arte" cinematografică, un basm modern, în haine de comedie burlesca, în care poveștile se amestecă ingenios cu elemente din mitologia civilizației moderne: monitoare TV cu transmisii fotbalistice, muzica și gesticulație specifice universului disco-punk & pop-rock etc. A reușit să facă 9 filme, dintre care ultimul, " Cine are dreptate?" (1990), pe
Alexandru Tatos () [Corola-website/Science/306174_a_307503]
-
l-a determinat pe Iorda să încerce să realizeze și alte genuri de film artistic. În anul 1928, realizează în decurs de trei săptămâni, filmul de scurtmetraj "Așa e viața", la care este regizor, scenarist și interpret. Aceasta este o comedie care reușește să îmbine scheciurile de inspirație hollywoodiană cu tipologia fanfaronului bucureștean Mitică, lansat de dramaturgul I. L. Caragiale. În acest film jucau actorii Jean Georgescu, Marin Iorda și Mady Stratt. Marin Iorda mai are două încercări de regizare a două
Marin Iorda () [Corola-website/Science/306211_a_307540]
-
Aurel Petrescu a realizat filmul de animație "Păcală în lună“ (la casa de producție "Soarele" a germanului Erich Pommer), care a fost prezentat în aprilie 1920, la Cinematograful militar din București. Filmul a fost prezentat de către autor ca fiind o "comedie bufă cu desene animate". Succesul acestui film l-a determinat să continuie, realizând noi filme despre Păcală: "Păcală amorezat“ (1925) și apoi "Păcală și Tândală la București" (1926). Apoi între anii 1923 și 1927, realizează un ciclu de desene animate
Aurel Petrescu () [Corola-website/Science/306232_a_307561]
-
de revista ale `Companiei Cărăbuș - Constantin Tănase` în București. Au fost invitați la Paris, la Radio France, la Istanbul, Beirut, Țel Aviv, Alexandria - Egipt (și la curtea regelui Faruk) alături de marele Constantin Tănase. Au scris nenumărate texte pentru reviste și comedii muzicale (`Acceleratul 402`, `Firfirica`, `Cavaler Gândac`, `Săracu' Gică` `Apartamentul 42`, `Picollo` și altele). În 1940, desi actorilor Stroe și Vasilache li s-a interzis să mai apară împreună pe scenă, prietenia lor strânsă i-a făcut să continue să scrie
Nicolae Stroe () [Corola-website/Science/306233_a_307562]
-
să vă-nveselească, Să glumească, Iar cu Voi`... N.Stroe rămâne singur, iar în 1945, înființează împreună cu Nora Piacentini și Mircea Septilici, Teatrul `Atlantic`, aflat pe strada Academiei din București, unde, timp de patru ani joacă în nenumărate reviste și comedii cu sala plină. După naționalizare, N.Stroe și trupa de artiști de la `Atlantic` se mută la Teatrul de Estrada (împreună cu Elly Român, Zizi Șerban, Didi Ionescu, I.Brandea, Rolanda Cămin, Renato Giordani, Gică Petrescu, Ion Antonescu Cărăbuș și alții). Aici
Nicolae Stroe () [Corola-website/Science/306233_a_307562]
-
semnat regia spectacolelor Companiei `Stroe-Vasilache`, Teatrului Majestic, Companiei `Stroe și Vasilache`, Teatrului `Atlantic` (4 ani de stagiune), Teatrului de Revista `Constantin Tănase` și ale trupelor de estrada sub conducerea personală în cadrul A.R.I.A, Companiei `Cărăbuș - Constantin Tănase`, apoi a comediilor muzicale `Firfirica`, `Cavaler Gândac`, `Săracu' Gică`, `Acceleratul 402`, `Cafeneaua Mică`. A fost căsătorit cu actrița Nora Piacentini și cu artista Rolanda Cămin, cu care are un fiu, actor, regizor și profesor de teatru - Eugen Stroe (Nacht) și o fiică, Dana
Nicolae Stroe () [Corola-website/Science/306233_a_307562]
-
dispoziție lui Hans Scholl, și librarul Joseph Söhngen, a cărui pivniță a servit ca ascunzătoare pentru foile volante. Așa cum afirma Franz J. Müller, nu este cert încă de unde provine numele de „Die Weiße Rose”. Acesta s-ar putea datora "Divinei Comedii" a lui Dante, unde sufletele celor drepți, înveșmântați în alb, formau un trandafir de aceeași culoare: „În chipul unei albe-roze acu/văzui oștirea cea de sfinți pe care/prin sânge Crist mireasa și-o făcu.” O altă sursă de inspirație
Trandafirul Alb () [Corola-website/Science/306242_a_307571]
-
poezii. Tot în Edirura "Tibiscus" din Uzdin în anul 2006 a publicat „Piramide false“, roman autobiografic scris pe parcursul a aproximativ 60 de ani și care, din cauza unor teme tratate, nu a putut fi publicat mai devreme. A mai tipărit și „Comedii“, un volum cu patru comedii dintre cele opt pe care le-a scris pentru necesitățile Trupei de teatru de amatori din Sărcia. În editură proprie, în anul 2008, a tipărit volumul de povestiri din judecătorie, schițe umoristice, mai sus amintite
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
din Uzdin în anul 2006 a publicat „Piramide false“, roman autobiografic scris pe parcursul a aproximativ 60 de ani și care, din cauza unor teme tratate, nu a putut fi publicat mai devreme. A mai tipărit și „Comedii“, un volum cu patru comedii dintre cele opt pe care le-a scris pentru necesitățile Trupei de teatru de amatori din Sărcia. În editură proprie, în anul 2008, a tipărit volumul de povestiri din judecătorie, schițe umoristice, mai sus amintite. Ca avocat s-a confruntat
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
cămine culturale rurale. În unele orașe dezvoltate odată cu industrializarea lor , statul a construit teatre În București a fost construit cel mai importantă cladire a Thaliei, Teatrul Național. Din cauza lipsei unor locuri de divertisment, teatru, în special cel de estradă și comedie, a fost extrem de popular. Toate teatrele au fost de stat, finanțate de bugetul de stat. Nu trebuie neglijat faptul că în afară de teatre dramatice, au funcționat și teatre de operă, operetă și balet de balet. Nu numai în capitală ci și
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
reputatului Liviu Ciulei, Moara cu noroc în regia lui Victor Iliu, Dacii în regia lui Sergiu Nicolaescu și multe altele. Producțiile cinematografice interne, cele din cinematografiile țărilor socialiste prietene și chiar și producții occidentale care nu au deranjat politic ( westen-uri, comedii, filme de aventuri) au constituit repertoriul cinematografelor. Astfel și publicul spectator român a beneficiat de vizionarea unor filme faimoase și chiar premiate cu Oscar, așa cum a fost și Pe aripile Vântului. O alta consecință a atitudinii comuniste fata de elite
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
, conform originalului din engleză, A Midsummer Night's Dream este o comedie romantică a dramaturgului englez William Shakespeare, scrisă cândva în mijlocul anilor 1590. Acțiunea prezintă aventurile a patru iubiți din Atena și a unui grup de actori amatori într-o pădure luminată feeric de Lună și relațiile care se creează între personajele
Visul unei nopți de vară () [Corola-website/Science/304781_a_306110]
-
iubiți din Atena și a unui grup de actori amatori într-o pădure luminată feeric de Lună și relațiile care se creează între personajele umane și spiridușii care locuiesc în pădure. Astăzi, această piesă este una dintre cel mai jucate comedii ale Marelui William. Nu se știe exact când a fost, de fapt, scrisă sau jucată prima dată "A Midsummer Night's Dream", dar se poate plasa cronologic oricând între 1595 și 1596, plasare temporală bazată pe aluzia făcută de Edmund
Visul unei nopți de vară () [Corola-website/Science/304781_a_306110]
-
1914, și Margarethe (Gritli), născută în 1915, și un fiu, , născut în 1921. Prin căsătorie, Born a ajuns în familia juriștilor , socrul său, și Rudolf von Jhering, bunicul soției lui din partea mamei, precum și cu , și este unchi al actorului de comedie britanic Ben Elton. Până la sfârșitul anului 1913, Born a publicat 27 de lucrări, inclusiv opere importante pe tema relativității și dinamica structurilor cristaline, care au devenit o carte. În 1914 a primit o scrisoare de la Max Planck în care i
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]
-
de el a fost folosit pentru film. Scenariul original scris de Nabokov a fost publicat mai târziu sub numele de "Lolita: A Screenplay". "Lolita" a fost primul din cele două filme la care Kubrick a lucrat cu actorul britanic de comedie Peter Sellers, al dolilea fiind "Dr. Strangelove" (1964). Rolul lui Sellers este cel al lui Clare Quilty, un al doilea bărbat mai în vârstă necunoscut lui Humbert, ce are și el relații cu Lolita. Părerile criticilor au fost împărțite la
Stanley Kubrick () [Corola-website/Science/305525_a_306854]
-
și autorul american de satire, Terry Southern. "Red Alert" este o poveste serioasă despre izbucnirea accidentală a războiului atomic însă Kubrick a considerat atât de absurde motivele ce au dus la izbucnirea războiului atomic încât "Dr. Strangelove" a devenit o comedie macabră. Subiectul filmului are în centru atacul nuclear American asupra Uniuni Sovietice, inițiat de Generalul F.A.S.U. Jack D. Ripper (Sterling Hayden; numele personajului fiind o referire la Jack The Ripper (Jack Spintecătorul)) fără vreo autorizație oficială. Peter Sellers
Stanley Kubrick () [Corola-website/Science/305525_a_306854]
-
Bosch (1450-1516), Hans Memling (ca. 1433/1440-1494), Luca Signorelli (ca. 1445/50-1523), Peter Paul Rubens (1577-1640) Sandro Botticelli (1445-1510) ca un infern de flăcări, cu diavoli care schingiuiesc cu plăcere, fiind descris și în opera literară a lui Dante "Divina Comedie" iadul are aici mai multe faze (trepte) de schingiuire, in conformitate cu gravitatea păcatelor.
Iad (religie) () [Corola-website/Science/305544_a_306873]
-
a ales-o pe Aniston drept ”cea mai sexy femeie din toate timpurile” (""Sexiest Woman of All Time""). s-a bucurat de o carieră de succes și în film. Ea a jucat rolul protagonistei feminine în zeci de filme de comedie romantică. Cele mai mari hit-uri box office ale sale sunt "Bruce Almighty" (2003), "The Break-Up" (2006), "Marley & Me" (2008), "Just Go with It" (2011), "Horrible Bosses" (2011) și "We're the Millers" (2013), toate încasând peste 200 de milioane
Jennifer Aniston () [Corola-website/Science/305607_a_306936]
-
1954) este un actor, scenograf și producător de film american. S-a născut în Brooklyn, New York, într-o familie de evrei; tatăl său, Kálmán, era originar din Ungaria, iar mama sa, Betty, din Siria. Este un comic de tip „observator”, comedia sa bazându-se pe observații de multe ori evidente din viața cotidiană. Faima i-a fost adusă de sitcom-ul "Seinfeld", în care l-a interpretat pe , o caricatură a propriei sale persoane, rol pentru care a fost răsplătit cu Globul
Jerry Seinfeld () [Corola-website/Science/305609_a_306938]
-
întreprins numeroase turnee cu piesele regizate de ea, în țară și în străinătate (Germania, URSS, Polonia, Iugoslavia, Maroc). A regizat peste 190 de spectacole de teatru, printre care "Cerere în căsătorie" - Cehov, "Coboară iarna" - Maxwell Anderson, "Petru Rareș" - Horia Lovinescu, "Comedia erorilor"- Shakespeare, "Micii burghezi" - Maxim Gorki, "Vrăjitoarele din Salem" - Arthur Miller, "Soțul ideal" - Oscar Wilde, "Beckett" - Jean Anouilh, "Lungul drum al zilei către noapte" - Eugene O'Neill, "Noaptea iguanei" - Tennessee Williams, "Profesiunea doamnei Warren" de G. B. Shaw, "Rața sălbatică
Sorana Coroamă-Stanca () [Corola-website/Science/305612_a_306941]