KorAP: Find »[drukola/base=culca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...322 323 324 ...359 >

8,953 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288

mă duc și eu să mă odihnesc un pic, dar las aici o notiță spunând să ne cheme în cazul în care ar avea nevoie de vreunul dintre noi, Bine. Comisarul își scosese pantofii și se întinsese pe pat. Stătea culcat pe spate, cu mâinile încrucișate sub ceafă și se uita la tavan, ca și cum ar fi așteptat să-i vină de acolo de sus vreun sfat sau, dacă asta era prea mult, atunci măcar ceea ce în general numim o opinie fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
mare parte a timpului singur, își pierduse, practic, darul folosirii cuvântului. Comisarul retrăia conversația pe care o avusese cu soția medicului și soțul ei, chipul unuia, chipul celuilalt, câinele care se ridicase mârâind când l-a văzut intrând și se culcase din nou la auzul glasului stăpânei, o candelă de alamă galbenă cu trei fitiluri care-i amintea de una la fel din casa părinților, dar care dispăruse, nimeni n-a aflat cum, amesteca aceste amintiri cu ceea ce auzise adineauri din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
dejun împreună și ceea ce prisosește rămâne, zâmbi și inspectorul. Zâmbiseră cu toții, agentul ținându-le companie celorlalți, iar acum erau serioși toți trei și nu știau ce să spună. În cele din urmă, comisarul își luă rămas-bun, Mă duc să mă culc, am dormit prost noaptea trecută, ziua a fost agitată, a început cu treaba cu postul șase-nord, Care treabă, domnule comisar, întrebă inspectorul, nu știm ce ați făcut la postul șase-nord, Da, nu v-am informat, n-am avut ocazia, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
bere și un pahar, Poftiți, domnule comisar, așa o să alunece mai bine pâinea. Comisarul se așeză mestecând cu deliciu sendvișul cu șuncă, bău berea ca și cum și-ar fi spălat sufletul și când termină spuse, Acuma da, mă duc să mă culc, somn ușor și vouă, mulțumesc pentru cină. Se îndreptă spre ușa care dădea spre dormitor, acolo se opri și se întoarse, O să vă simt lipsa, spuse el. Făcu o pauză și adăugă, Nu uitați ce v-am spus când v-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
obligație de îndeplinit. Căută un nume în cartea de telefon, confirmă adresa mental și notă numărul. Îi răspunse soția medicului, Alo, Bună seara, sunt eu, comisarul, scuzați-mă că telefonez la ora asta din noapte, Nu contează, niciodată nu ne culcăm devreme, Vă amintiți de ce v-am spus când stăteam de vorbă în parc, că ministrul de interne îmi ceruse fotografia grupului dumneavoastră, Îmi amintesc. Ei bine, am toate motivele să cred că acea fotografie va fi publicată mâine în ziare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
vi-l arăt dacă aveți vreo hartă pe aici. Nu, acest dialog nu va avea loc vreodată, nici acum, nici altădată, comisarului nu-i mai rămânea de făcut decât să cumpere ziarele și, tocmai gândindu-se la asta, s-a culcat ieri devreme, nu ca să se odihnească cât avea nevoie și să ajungă la timp la întâlnire la postul șase-nord. Felinarele de pe stradă sunt aprinse, vânzătorul de la chioșc tocmai a ridicat obloanele, începe să așeze revistele săptămânii și când termină treaba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
făcea să-i lase gura apă, să-i scuzăm acestui om ceea ce la prima vedere trebuie să pară o deplorabilă lăcomie improprie vârstei și condiției sale, dar trebuie să ne amintim că ieri avea deja stomacul gol când s-a culcat. Găsi, în sfârșit, strada și cafeneaua, acum stă la masă, în timp ce așteaptă, trece cu privirea peste ziare, iată titlurile, în negru și roșu, ca să ne facem o idee aproximativă în legătură cu conținuturile respective, O Nouă Acțiune Subversivă A Dușmanilor Patriei, Cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

superbul tip din reclama Eternity. —Cum adică? Întrebă Hunter. —Adică așa, să știi că nu sunt fraieră de tot. —Of, Sylvie, zău așa. Știi bine că sunt tot timpul În alt hotel. Nu mai fi absurdă și hai să ne culcăm. Acum devenea el nervos. Nu sunt absurdă! Mă Întreb pe bună dreptate ce făcea soțul meu Într-un weekend Într-unul dintre cele mai sexy hoteluri din Londra... —Sylvie, Încetează. Nici măcar nu am de gând să Învrednicesc asta cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
loviseră regretele - regretul că se certase cu Sanford, regretul că nu rămăseseră prieteni, regretul că ea nu-și luase la revedere, regretul că nu avusese o relație amoroasă cu el (În durerea ei, ea Își dorea chiar să se fi culcat până la urmă cu el, patul cu apă). O durea atât de tare capul În dimineața Înmormântării, că era complet incapabilă să aleagă Între costumul negru Chanel și costumul negru Dior, În ciuda faptului că nu era nici o diferență Între ele. Sfârșise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569

anticariatul lui Harry și i-a spus că decisese să accepte slujba; zilele de haiducie luaseră sfârșit. Am treizeci de ani, i-a spus el noului șef, și douăzeci de kilograme mai mult decât ar trebui. Nu m-am mai culcat cu o femeie de peste un an și în ultimele douăsprezece dimineți am visat ambuteiaje în douăsprezece părți diferite ale orașului. Poate greșesc, dar cred că sunt gata să fac o schimbare. Cade un zid Și astfel, Tom a început să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
mai bine de un an, ceea ce însemna că pasiunea tăcută față de M.F.P. reprezenta acum întreaga lui viață amoroasă. Îmi făcea milă. Băiatul avea nevoie să-și adune curajul și să reînceapă să facă eforturi. Dacă nu altceva, trebuia să se culce cu cineva și să înceteze să-și mai irosească nopțile visând la cine știe ce mironosiță sau zeiță mamă. Nici eu nu eram mai breaz, desigur, dar măcar eu știam cum o cheamă pe femeia viselor mele și, când intram la Cosmic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
de Georgina Watson, iubirea vieții lui. A fost oribil. M-a lăsat acolo, la țară, cu părinții ăia ai lui de dreapta, antisemiți, și n-am putut să fac altceva decât să mă prefac că savurez fiecare clipă. S-a culcat cu ea. Știu. S-a culcat cu ea și acum știu că nu mă mai iubește. — L-ai întrebat? — Bineînțeles. În clipa în care s-a întors acasă la ai lui. Ne-am certat îngrozitor. Cea mai urâtă ceartă de când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
A fost oribil. M-a lăsat acolo, la țară, cu părinții ăia ai lui de dreapta, antisemiți, și n-am putut să fac altceva decât să mă prefac că savurez fiecare clipă. S-a culcat cu ea. Știu. S-a culcat cu ea și acum știu că nu mă mai iubește. — L-ai întrebat? — Bineînțeles. În clipa în care s-a întors acasă la ai lui. Ne-am certat îngrozitor. Cea mai urâtă ceartă de când ne cunoaștem. Și ce-a zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
sunt geloasă și că inventez. — Ăsta e semn bun, Rachel. — Bun? Cum adică bun? M-a mințit, iar acum n-o să pot să mai am niciodată încredere în el. — Să presupunem ce e mai rău. Să presupunem că s-a culcat cu ea și că s-a întors și te-a mințit. Tot e semn bun. — Cum poți să spui așa ceva? Pentru că asta înseamnă că nu vrea să te piardă. Nu vrea să pună capăt căsniciei. — Ce fel de căsnicie mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
școală, puteam să fac cum mă tăia capul. Cântam, vorbeam singură, îl înjuram cu voce tare pe atotputernicul reverend Bob. Când Lucy și David intrau pe ușă, trebuia să încep să joc teatru. Le dădeam să mănânce în tăcere, o culcam pe Lucy în tăcere, îl sărutam pe David de noapte bună în tăcere. Nu era cine știe ce. Apoi, după vreo lună petrecută în felul ăsta, Lucy și-a băgat în cap să îmi urmeze exemplul. Avea doar nouă ani. Nici măcar reverendul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Joyce a dat fuga să mai aducă o cană de cafea. Rachel și cu mine eram singuri. Am sărutat-o pe obraz și i-am spus că era foarte frumoasă, iar ea mi-a răspuns întorcându-mi sărutul și apoi culcându-și capul pe umărul meu. Sunt însărcinată iar, mi-a spus ea. Am făcut testul azi-dimineață și a ieșit pozitiv. În mine crește un copil, tată, și de data aceasta o să trăiască. Promit. O să fii bunic, chiar dacă pentru asta trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
furam din magazine. Îmi spuneau Aurică fără Frică. Treceam pe culoarul supermarketului și băgam fleicile sau puii sub palton. Pe vremea aia, nimic nu era serios. Într-o săptămână eram îndrăgostită de Greg. Săptămâna viitoare eram îndrăgostită de Billy. Mă culcam cu amândoi și pe urmă am aflat că sunt însărcinată. N-am știut niciodată care dintre ei era tatăl și, pentru că nici unul nu a vrut să fie, i-am dat pe amândoi afară. — Deci de-aia nu i-ai spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-mi vine să-mi tai venele. Săracul Tony. Pentru prima dată de când m-a părăsit, mă bucur că e mort. Mă bucur că nu mai e ca să vadă... chestia asta oribilă. I-ar fi frânt inima. Fiica lui să se culce cu altă femeie. De câte ori mă gândesc, îmi vine să vărs. Nu poți să faci mare lucru, Joyce. Nancy e femeie în toată firea și are voie să se culce cu cine vrea. Și Aurora la fel. Amândouă au trecut prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
asta oribilă. I-ar fi frânt inima. Fiica lui să se culce cu altă femeie. De câte ori mă gândesc, îmi vine să vărs. Nu poți să faci mare lucru, Joyce. Nancy e femeie în toată firea și are voie să se culce cu cine vrea. Și Aurora la fel. Amândouă au trecut prin perioade foarte grele. Amândouă au avut căsnicii ratate și amândouă sunt probabil un pic sătule de bărbați. Nu înseamnă că sunt lesbiene și nu înseamnă că relația o să dureze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
sunt eu să le spun că nu fac bine? Vorbești ca un activist pentru drepturile homosexualilor. N-o să mai treacă mult și-o să-mi spui că ai avut relații cu bărbați. — Mai bine-mi tai mâna dreaptă decât să mă culc cu un bărbat. — Atunci de ce le aperi pe Nancy și pe Aurora? — Pentru că ele nu sunt eu, o dată. Și pentru că sunt femei. — Cum adică? — Nu știu nici eu prea bine. Mie îmi plac atât de mult femeile, încât mi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340

aveam să aflu mai tîrziu că sînt mulți care au preluat baruri de noapte prin zonă). Combinația chinez-pastis nu-mi tihnește însă, nu știu de ce, e ceva ce nu se potrivește, așa că mă întorc la hotel și încerc să mă culc. Tot restul timpului, peste tot pe unde am mers, m-am simțit vinovat și urmărit. Pînă cînd am ajuns, din întîmplare, în Belleville, un cartier totdeauna mai popular, în prezent puternic african și arab. Și am intrat într-o narghi

Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu (2013) [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
mai recent. Aznavour, îmbrăcat în negru, frămîntă, zîmbind, o imensă batistă albă. Apoi o lasă, patetic, să cadă pe scena goală. Ça ne veut plus rien dire du tout... Sînt obosit. Închid fereastra, închid laptopul și mă duc să mă culc. Cultul corpului Italia este sănătoasă, Franța se pregătește să devină, și nici România nu mai are mult. Italia a devenit peste noapte un pămînt sfînt al luptei împotriva fumatului, iar Franța se pregătește să se scandalizeze, post festum, de cîntecul

Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu (2013) [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
să mă muște sau să fugă. Îl privesc drept în ochi : oare cui i-o fi mai frică dintre noi doi ? Mă privește la rîndul lui și parcă are o revelație : se întoarce cu spatele, se face covrig și se culcă la loc pe un pat de frunze căzute lîngă bordură. — Nu-i place !... - mă aflu și eu în vorbă cu o doamnă în vîrstă, în papuci și halat, care ademenește un maidanez cu o bucată de pîine. — Cred și eu

Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu (2013) [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
rămînem cu mai mult decît înainte. Chiria e la jumătate și costul vieții este mult mai mic. Esențial e însă că apucăm să și trăim, că la Bruxelles ajungeam pe la nouă seara acasă, ne încălzeam ceva la microunde și ne culcam, ca să fim în formă a doua zi la muncă. — Mda, recunosc că vă invidiez deja ! am șoptit eu, cu ochii deja în zare. Peste o zi, am avut o discuție similară cu o cunoștință din Tîrgu Mureș, om așezat și

Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu (2013) [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
vînt. „Mai ușor, Patrocle, că nu pot așa de repede !” - l-am fluierat eu. Dar Patrocle dispăruse deja după o curbă, la fel de neașteptat cum apăruse. M-am îndreptat spre casă, cu o dulce toropeală în picioare. Odată ajuns, m-am culcat fără să mai mănînc ceva și am dormit ca un prunc pînă seara tîrziu. Bigy și păcatul originar George Banu ne spune, în niște minunate „Fragmente despre odihnă” publicate în recentul număr din Lettre Internationale, că „Brook a realizat importanța

Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu (2013) [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]