9,140 matches
-
nostru la ore, a precizat Melanie pe un ton cât se poate de nostim (i se dezvelise un sân aproape În Întregime, dar nu luă În seamă faptul acesta). Dar de spioni ce știi? - mă Întrebă dintr-o dată, cu o curiozitate vădită În glas. Sau, de fapt, voiam să te Întreb de spioance. Chiar erau atâta de frumoase pe cât ne spunea nouă la istorie?... Noi am avut spioance? (pronunțase ultimul cuvânt foarte răspicat, ca și cum s-ar fi temut să nu-l
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
iarbă i se lipiseră de obrajii alungiți. Goanță și Pistruiatul s-au apropiat și ei și au Îngenuncheat lângă noi... Îl priveam de minute În șir. Uimiți, derutați și impresionați totodată. O fi fată sau băiat?, Întrebă Goanță pătruns de curiozitate. Cu toții, ca la un semn, ne-am Întors privirile Întracolo unde, În mod firesc, trebuia să existe ceva. Dar În locul acela nu exista absolut nimic. Picioarele i se ondulau Într-o arcuire perfectă de linii, iar Între ele, sus, la
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
societate, natură, filosofie, istorie, mistere și noi descoperiri din domenii diverse. Logodnă precipitată, nuntă mare cu lăutari aduși din capitala județului, nuntași sosiți din obligații de familie, din interes -nici nu știi când ai nevoie de șeful de jăndari! din curiozitate nedisimulată, specifică și atunci acelor locuri -ce frumoși sunt, tu, și ce bine le stă din invidie sau pur și simplu neutri care voiau să vadă cum Își mărită Ochenoaia frumoasa-i fată, sosită de curând din București. ̀ Dragostea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
În cădura și lumina sa, dar Învingător, cu flori de maci sălbateci și sângerii, cu care lanul era decorat din loc În loc, fluturâdu-le victorios deasupra capului cu păr transpirat și plin de țărnă. Studia vreme Îndelungată, urmărind cu atenție și curiozitate sporită, câte un gândăcel fricos, preocupat de cine-știe-ce probleme familiale sau o furnicuță cu povara grea În spate, așezând În drumul acestora, palma sa de copil și Înfiorându se ori de câte ori furnicile i se urcau pe mâini sau picioare, scuturându-se
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
sau Închipuite. Cu toate măsurile ce se luau de către cei doi-trei combatanți de a nu se apropia unii de alții, ca un făcut, inevitabilul se producea iar finalul era mereu același. Copilul și racii se apropiau, puțin-câte-puțin, cu teamă, respect, curiozitate mărită și interes nedefinit, până când Va atingea cu un deget sau două coada racului, ferindu-se de cleștele amenințător care venea, leneș, spre degețel apoi, prindea racul de coadă și rotindu-l deasupra capului scotea chiote de bucurie adresate zeului
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
decât credea Valerică, dar Într-un final a reușit un „a” mic mai acătării și l-a prezentat la control. Binișor! Acum ia „caietul numărul unu” și fă sub „A” un „a” cât mai frumos, a spus Victor cu o curiozitate nedisimulată. Valerică a reușit, Victor a spus un „Bine mânzule! Să continuăm!?” și au continuat multă vreme și cu mult spor, literele mici erau așezate sub cele mari, băiatul era preocupat și atent și când Victor realiză că băiatul a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cum să fie... Eu chiar am crezut că nu știi nimica, da văd că ... ehei!, spuse fata strângându-l un pic mai tare de mână și Învăluindu-l Într-o privire de cunoscător. Apoi Începu să-l chestioneze cu acea curiozitate pe care o manifestă fetele: Hai să lăsăm astea pe altă dată și spune-mi dacă Înveți așa de bine cum te laudă ... Victor, tata, tăticu’, hi, hi, hi? Da, dar cum mă laudă? Cică scrii, citești și socotești bine
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
copiii din Poiană. Au pornit toți trei spre casă, au vorbit mult și despre multe, au mai atins În treacăt domeniul „prostiilorfrumoase”, la care ochii fetei spuneau destul de multe și oarecum direct, iar Valerică a considerat că satisfacerea unei anumite curiozități este un subiect tabu, erau frați, nu? și taie popa limba! Se apropia „Școala” și atunci când nu erau pe câmp, nici cu caprele la păscut, nu aveau de cules frunze de cătină, urzică sau răsărită pentru a le toca și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
la Întrebări mai grele, numărul celor care ridicau mâna s-a tot micșorat și abia când au rămas două trei mâini a ridicat mâna și „băietu’ olarului”, acesta sperând că va fi admis să răspundă și deja avea emoții. Din curiozitate și cu o neîncredere afișată ostentativ, dar mai ales din lipsă de candidați la răspunsuri, profesoara i-a admis dreptul la cuvânt: Ia zi-i tu, băiete, dacă știi care-s formele pronumelui posesiv și dă exemple?, imită ea pe
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
deschis și s-au Închis la loc, atât de repede că băiatul a fost străfulgerat de o imagine ca o idee fugară, nu a avut timp nici să vadă, darămi-te să compare, un val cald și plin de insatisfacții și curiozitate i-a cuprins corpul. A luat o atitudine melancolică, s-a mai uitat către fata care Își scutura capul plin de zulufi și privirea sa a coborât spre rădăcina butucului de vie, acolo unde două buburuze se iubeau și constată
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Cele șase lecții de inițiere În iubire pe care Va le va primi, În etape diferite ale copilăriei și preadolescentei sunt realizate de autor cu o bună cunoaștere chiar dacă uneori este de natură freudiană, marșând, mai ales, pe starea de curiozitate a copiilor, dar nu numai. Treaptă cu treaptă, lecțiile sunt parcurse, la Început cu teamă, apoi tot mai participative, lăsând urme adânci În mintea și În sufletul personajului, care astfel descoperă lumea reală. Afecțiunea pe care o are Va față de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Știu, Charles. Ce se-ntîmplă? E Kafka remixat În stil Psycho. Ai vorbit cu el? — Sigur. Insistă că e vinovat. De ce? — Nu se știe. Ne spargem creierii cu toții. Cred că iar e vreun joc bizar de-al lui Frank, cum sînt curiozitățile alea șahistice pe care le tot inventează. Regele trebuie să mute și să dea mat dintr-o mișcare, deși de data asta nu mai e nici o piesă pe tablă și trebuie să-și dea mat de unul singur. Crawford se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și fără să mă gîndesc mi le-am șters de pernă. — Parfumul tău... credeam că e aftershave-ul lui David. — Rămîi În apartamentul ăsta? O să-ți miroasă toată noaptea. Ce idee de speriat... Își Închise nasturii bluzei, urmărindu-mă cu oarecare curiozitate și poate comparîndu-mă cu Frank. Păși Îndărăt și se lovi de cealaltă valiză. — Dumnezeule mare, cîte de-astea sînt aici? Cred că ești pacostea aeroporturilor. Cum naiba te-ai apucat de literatură de călătorie? Poșeta ei zăcea pe podea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de-a se pomeni brusc adultă și prinsă În capcană de partea greșită a oglinzii. Nu-i spusesem nimic lui Cabrera despre vizita ei În apartament din seara anterioară. — Domnule Prentice? insistă Cabrera, urmărindu-mă cu o privire plină de curiozitate. V-ați amintit ceva...? — Nu. Cheile nu erau ascunse, domnule inspector. Odată ce-ați terminat de percheziționat apartamentul după arestarea lui Frank, i le-ați dat domnului Hennessy. Au rămas În sertarul biroului său. Oricine putea să intre și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și jumătate, Paula Încă nu sosise și am presupus că avusese vreo urgență la clinică. Am mîncat de unul singur, trăgînd de bouillabaisse(##notă Supă de pește și crustacee, specifică bucătăriei franțuzești.##) cît am putut de mult fără să stîrnesc curiozitatea surorilor Keswick. Era ora unsprezece cînd am plecat de la restaurant, iar cluburile de noapte Înșirate de-a lungul cheiului tocmai Își Începeau programul, umplînd tot portul cu muzica lui bubuitoare. M-am oprit puțin lîngă atelier și am privit Îndelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să mistuiască Într-o bună zi Estrella de Mar. După masa de prînz mi-a sosit la Clubul Nautico mașina de schimb, un Citroën, iar rămășițele celeilalte fură urcate În camionul de depanare. Am semnat actele și apoi, din pură curiozitate, am coborît În garajul de la subsol. Jaguarul lui Frank era acolo, În lumina firavă, sub un așternut de praf și Înconjurat de benzile de excludere ale poliției. Portarul avea un set de chei de rezervă, dar gîndul de-a sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lăsase amprenta În gîtlejul meu. Degetele, precum cheile, aveau o semnătură unică. Ședeam lîngă omul care mă strangulase pînă aproape să-mi dau sufletul, și totuși mînia mea cedase deja În fața unor emoții mult mai confuze: nevoia de răzbunare și curiozitatea referitoare la motivațiile lui. Relaxat, lovea ritmic cu jurnalul În genunchi și se amuza de felul cum țineam În frîu puternica mașină, refuzînd să-i etalez performanțele. Ne apropiam de port, iar eu Îi observam felul copilăros În care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Dacă-mi îngăduisem una ca asta, nu era normal să suport consecințele? Și, pe urmă, nu erau inocenți cei care ar fi venit să asiste la spectacol, dacă aș fi fost ars pe rug? S-ar fi înghesuit, unii din curiozitate, alții din plăcere și, poate, unii din milă, să vadă cum sfârșește un nefericit de eretic. După care s-ar fi dus acasă, pentru a le povesti celor care nu fuseseră în piață cum a fost. Cu toții grăbindu-se să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
și cu o mare poftă de viață, încît nu te plictiseai niciodată în preajma ei. Îi plăcea să se îmbrace frumos și, de câte ori își cumpăra ceva nou, se învîrtea într-un picior prin casă, întrebîndu-mă, de zeci de ori, cu o curiozitate foarte feminină: "Cum ți se pare?" Când i-am descoperit o cicatrice pe piept, s-a întristat dintr-o dată: "Nu-i a, a că-i urîtă? N-aș fi vrut s-o vezi." Am asigurat-o că nu era urâtă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
că le scosese dintr-un dulap ascuns. "Ai dat banii degeaba pe ele, a zis ea. Nu mă interesează." Și le-a dat deoparte, fără să le răsfoiască măcar... De aici încolo, nu mai e nimic frumos... ― Mi-ai stârnit curiozitatea. Ce-mi ascunzi? ― Nimic, vei vedea. Acum să ne întoarcem la tine, Galilei. Nu mi-ai spus niciodată ce părere ai despre Giordano Bruno. ― Lumea mă compară mereu cu el, nu-i așa? ― Da. E firesc. ― Și în defavoarea mea, fără
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
înjure în gura mare, dar cine îl mai asculta? Se întuneca tot mai mult și goana nu conteni. Ceferiștii atunci ieșiți din schimb întrebau de pe trotuare: - Unde-alergați așa, măi oameni buni? Convoiul fără cruce, străbătând Grivița în galop, le stârnea curiozitatea: - A murit Bică-Jumate... - Aha, cămătarul... - Ăla de-a fost plutonier în armată și s-a pricopsit pe spinarea săracilor... - Ăla de nu bea, nu mânca... - Ei, uite-l că a luat-o și el din loc! - Nu -lar mai încăpea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
futil, forța ostentației lui Baudelaire are valoarea unui jet revigorator, fie și numai pentru un deceniu. Deoarece, după 1867, anul morții sale, dandysmul „riguros și nobil” al Franței, crede Giuseppe Scaraffia, intră În declin, spre a se lăsa asociat unei curiozități estetice destul de limitate și ambigui. Între toate istoriile dandysmului, cea care acordă acestei noi etape un capitol distinct, consacrat cu precădere Franței, este des pomenita Masculin singulier... Acolo, În capitolul dedicat „gandinilor”, Marylène Delbourg-Delphis face o radiografie a noii vârste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
-i reușesc să o fascineze și să o oripileze deopotrivă. Dandy-ul pune astfel În scenă un paradox. E ca o insulă În mijlocul unei societăți: izolat, dar În interiorul ei. Ca să existe, are nevoie de privirea celorlalți, Însă o dată captate interesul, curiozitatea, atenția acestora, dandy-ul Își decide autoexcluderea. El nu are sens decât singular (În raport Însă cu ceilalți) și singur. Chiar dacă formele socialității sale seducătoare sunt infinite. În clipa În care a cucerit o lume, plictisit, o și abandonează. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În romane, plăsmuind-o ca un adevărat demiurg. Fără a-i cere unui tratat să fie mai mult decât ceea ce este - adică un soi de studiu aplicat - să privim micul op al lui Balzac nu cu Îngăduință, ci plini de curiozitate. Dacă avem umor, va trebui să recunoaștem Încă din primele pagini că tot ceea ce urmează e un joc. Poate chiar o farsă. Tratatul Își caută tonul, structura, ideile, ba chiar autorul. „Ce tânăr sau vârstnic ar fi suficient de Îndrăzneț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sau, mai exact, că nu doresc să vadă pe nimeni atunci când intră Într-un salon, club ori sală de spectacol. Privirea vitrificată (formula Îi aparține lui Sartre), mijită printre pleoape, rătăcește absentă pe deasupra mulțimii, nu caută pe nimeni, nu are curiozități, nu dă semne de recunoaștere. Totul Încremenește din cauza aceastei distanțe arogante, de gheață, sub monocularismul ciclopic afișat de dandy. Nimic mai Înălțător, de pildă, decât să fii văzut și recunoscut de către Brummell, printr-o simplă clipire, printr-un mic rictus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]