KorAP: Find »[drukola/base=depresie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...322 323 324 ...364 >

9,091 matches

Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593

de vedere medico-psihologic consideră actele de suicid ca având o cauză patologică și fiind prin aceasta expresia unor tulburări psihice, cel mai frecvent asociate unor stări depresive, fie că este vorba de o depresie reactivă, fie că apare în cazul depresiilor melancoliforme endogene. K. Menninger distinge trei forme de suicid: a) Suicidul cronic reprezentat prin ascetism, martiraj, sacrificiul de sine, invaliditatea nevrotică, dependența de alcool, comportamentul antisocial, psihozele depresive. b) Suicidul focalizat reprezentat prin automutilare, apelul la intervenții chirurgicale repetate, accidentele

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
determinate: a) Etapa pregătirii actului suicidal este cunoscută sub denumirea de „sindrom pre-suicidar” (E. Ringel) și acesta constă din următoarele: - instalarea unei stări de neliniște anxioasă cu agitație neexplicabilă pentru individ, - tulburări de somn, - iritabilitate, instabilitate emoțională și tendință la depresie, - cenestopatii, preocupări obsesive, - idei de culpabilitate, inutilitate, de autoacuzare, - restrângerea câmpului de interese și al comunicării, - abuzul de alcool și medicamente psihotrope, - idei de suicid. b) Etapa trecerii la actul de suicidal propriu-zis se caracterizează după K. Menninger prin următoarea

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
următoarele: - oscilarea între to be or not to be, - dispoziție afectivă suicidară, - apariția și dezvoltarea ideilor de suicid, - ezitare, - căutarea sau formularea exactă a „motivelor de suicid” ca o formă de „autoexplicare” a actului față de sine și față de ceilalți, - anxietate, depresie, insomnii. 2) Criza suicidară este etapa în care se trece la actul de suicid propriu-zis și ea este reprezentată prin actul suicidar. Faza de act suicidar constă din următoarele aspecte: - declanșarea crizei sau furtuna suicidară, - comiterea actului suicidar autoagresiv propriu-zis

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
catatonic (agitație, stupoare, imobilitate, negativism, sterotipii, perseverare), - autism, - idei delirante ipohondriace, - sărăcire afectivă. 3) Schizofrenia hebefrenică prezintă următoarele caracteristici psihopatologice: - tulburări afective de tip maniacal, - comportament verbal moriatic, - tendință la preocupări abstracte, neadecvate vârstei și nivelului de instrucție intelectuală, - precocitate, - depresie și anxietate, - preocupări ipohondriace, - stare de disforie. 4) Schizofrenia simplă se caracterizează prin următoarele aspecte: - sărăcirea până la totala pustiire a vieții psihice, - scăderea notabilă a capacității intelectuale, - tendința la izolare, - inversiune afectivă. 5) Schizofrenia ipohondriacă este caracterizată prin existența unui

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
Psihozele anxioase și de extaz în care intră psihoza anxioasă pură și psihoza paranoidă anxioasă. Fig. pg. ms. 335 Predispoziție ciclotimică PMD Boala afectivă Predispoziție schizofrenică Psihozele delirante cronice Schizofrenia Psihozele atipice Schizofrenia afectivă Ciclofrenia Personalitate normală Psihozele de involuție (depresia, melancolia) Crizele de adolescență (bufeele delirante) Psihozele simptomatice (toxice și infecțioase) Reacții ipohondriace Reacții nevrotice și isterice Psihozele organice cerebrale Reacții depresive Afecțiuni organice Factori psihogeni Polul exogen 2) Tulburările de paralizie ale excitației, în care domină din punct de

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
situat între 30-45 de ani și evoluție lentă de 20-30 de ani. Din punct de vedere clinic, aceasta constă dintr-un sindrom coreic cronic, la care se asociază tulburări psihice diferite: tulburări de caracter, iritabilitate, mânie, variații ale dispoziției afective, depresii, raptusuri suicidare, deficit intelectual lent și progresiv, apatie, lipsă de inițiativă similară celei din cursul demenței Pick. 6) Boala Parkinson Aceasta este o afecțiune degenerativă ereditară și familială. Din punct de vedere clinic se caracterizează printr-un sindrom motor extrapiramidal

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
o evoluție de circa doi ani și care apare în jurul vârstei de 60 de ani. Pare a fi apropiată, din punct de vedere clinic, de maladia Creutzfeld-Jakob. 12) Maladia Kraepelin Boala este o demență rapidă și progresivă, cu agitație psihomotorie, depresie, tulburări de vorbire și un sindrom catatonic. Evoluția clinică variază de la câteva luni la maximum doi ani. 32. TULBURĂRILE PSIHOSOMATICE Aspecte generale Gândirea medicală tradițională consideră patologia ca fiind expresia unui anumit tip de relație dintre organismul uman și mediul

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
sau absența oricărei motivații, va avea implicații directe, profunde și variate asupra vieții psiho-morale a persoanei. În primul rând Eul va scăpa de sub controlul conștiinței morale. El se va devaloriza, își va pierde sensul, prăbușindu-se într-o stare de depresie morală, de disperare, de inutilitate. Aceste stări se vor extinde și asupra vieții individului, a sensului acesteia, ducând la autoizolare sau chiar la forma cea mai gravă de negare a propriei sale vieți: suicidul. 6) Situațiile critice ale vieții O

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
de situații critice de viață, cu caracter neprevăzut, care surprind persoana complet nepregătită să răspundă la acestea și făcând-o astfel vulnerabilă. Aceste situații critice de viață au, de regulă, un caracter psiho-traumatizant deosebit de brutal. Ele se pot manifesta prin depresii morale, doliu prelungit patologic, conduite de refugiu (fugi, vagabondaj, alcoolism, toxicomanii etc.), prin fabulații etc. Toate aspectele mai sus prezentate reunesc condițiile etiologice capabile de a produce suferințe psiho-morale. Să analizăm aspectele formale ale acestor suferințe. Formele suferințelor psiho-morale Așa cum

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
încerca să facem aceasta, referindu-ne la aspectele patologice psiho-morale ale Eului personal. În sensul acesta distingem următoarele grupe de tulburări psiho-morale: Tulburări psiho-morale caracterizate printr-o slăbire patologică a Eului, reprezentate prin următoarele tipuri de manifestări: apatia, nostalgia și depresia morală. Acestea sunt forme de inhibiție, de inactivitate, de renunțare ale Eului personal. Tulburări psiho-morale caracterizate prin tendința de afirmare patologică a Eului și care sunt reprezentate prin următoarele tipuri de manifestări: egocentrismul, narcisismul, orgoliul exagerat, expunerea exhibiționistă a persoanei

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
sau frustrându-i pe ceilalți. Ei nu pot fi liniștiți și nici mulțumiți decât dacă cei din jurul lor suferă. Se pot desprinde câteva elemente comune, caracteristice tuturor formelor de suferință psiho-morală, indiferent de aspectul acestora. Ele sunt următoarele: tendința la depresie, neliniște, frica de viață, nevoia de a fugi, de a vagabonda datorită imposibilității de a se fixa într-un loc, sau într-o activitate profesională. Nevoia de a-i frusta pe ceilalți pentru că prin aceasta au sentimentul compensării propriilor lor

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
boli neurologice (pseudo-paralizii, pseudo-tremurături, crize convulsive diverse, tulburări de sensibilitate, atitudini vicioase, cecitate, surdomutitate, mutism etc.), boli somatice diferite (icter, conjunctivită, vărsături, stări febrile, hipertensiune arterială, epistaxis, leziuni cutanate etc.). 2) Simularea bolilor psihice: crize isterice, crize epileptice, stări confuzionale, depresii, apelul la suicid, deliruri, agitații psiho-motorii. 3) Simularea unor afecțiuni psihosomatice: stări alergice. afecțiuni digestive, dispneea pseudo-astmatică, dermatoze, hipertensiune arterială. Față de cele mai sus prezentate se impune o precizare în ceea ce privește semnificația tablourilor clinico-psihologice. Am afirmat că ele reprezintă o patologie

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
Campbell, psihozele se caracterizează prin următoarele aspecte psihopatologice: severitatea procesului morbid, intens și distructiv, tinzând să afecteze întreaga viață a bolnavului; izolarea, închiderea în sine patologică a bolnavului, slăbirea relațiilor interpersonale ale acestuia; schimbarea afectivă în plus (euforie), în minus (depresie) sau cu caracter bizar, discordant (ambivalență, disforie, inversiune afectivă); tulburări în sfera intelectuală de tipul ideilor sau a interpretărilor delirante asociate cu tulburări de percepție de tipul halucinațiilor; regresiune globală a personalității la forme anterioare de dezvoltare (manierisme, bizarerii, puerilism

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
Dependență: stare patologică a toxicomanilor caracterizată prin nevoia imperioasă de aport permanent de droguri. Depersonalizare: tulburare patologică a conștiinței de sine cu caracter de stranietate, în cursul căreia bolnavul are impresia înstrăinării sau a schimbării sale corporale sau ca persoană. Depresie: dispoziție tristă, scăderea progresivă de diferite intensități, pasageră sau durabilă, a tonusului vieții afective. Derealizare: sentiment de stranietate, de nerecunoaștere de către bolnav a mediului ambiant cu care este obișnuit. Fenomen psihopatologic înrudit cu derealizarea. Deteriorare psihică: deficit mintal global, tranzitoriu

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
Theoria Medica Vera. De Animi Morbis R. Goclenius (Secolul al XVI-lea) Germania Utilizează pentru prima dată, în 1590, termenul de psihologie Ch. Wolff (Secolul al XVIII-lea) Germania Psychologia empirica. Psychologia vera G. Chyne (1671-1743) Anglia The English Malady (Depresia) W. Battie (1703-1776) Anglia A Treatise of Madness Boissier de Sauvages (1706-1776) Franța Nosologia Methodica I. Kant (1724-1804) Prusia Tratat despre bolile capului. Antropologia Maine de Biran (1766-1824) Franța Nouveaux essais d’anthropologie. Apercepția imediată W. Cullen (1710-1790) Scoția Nosology

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
M. Jones Anglia Therapeutic Community (1953) H.S. Sullivan (1892-1994) S.U.A. The Interpersonal Theory of Psychiatry (1953) J. Masserman S.U.A. Psihiatrie dinamică (1956) A. Meyer (1866-1950) S.U.A. Psychobiology (1957) H. Ellenberger S.U.A. Etnopsihiatria. Psihiatria transculturală H. Kuhn Elveția Antropologie psihiatrică. Tratamentul depresiei cu imipramină (1958) D. Cooper Anglia Psychiatry and Anti-psychiatry C. Koupernick Franța L’antipsychiatrie T.S. Szasz S.U.A. The Myth of Mental Illnes (1970) M. Foucault (1926-1984) Franța Folie et déraison. Histoire de la folie à l’âge classique (1961). Naissance de la

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
Automutilare Baraj Boală psihică Bovarism Bradipsihie Carență de autoritate Carență afectivă Catalepsie Cataplexie Catatonie Cenestopatie Ciclotimie Claustrofobie Cleptomanie Colecționarism Comă Complex Confabulație Confuzie mintală Constituție Contagiune psihică Coprolalie Criză Culpabilitate Degenerescență Déja vu Delir Demență Demență precoce Demonopatie Dependență Depersonalizare Depresie Derealizare Deteriorare psihică Dezechilibrul psihic Dezorientare Dipsomanie Discordanță Disimularea Dismorfofobie Disociația Dispoziție Dromomania Ecolalie Ecomimie Ecopraxie Encoprezis Endogenie Enurezis Epilepsie Erotomanie Euforie Excitație Exhibiționism Exogenie Extaz Fabulație Fetișism Fobie Frigiditate Frustrare Fuga Fuga de idei Gatism Glischroidie Halucinație Heautoscopie Hiperestezie

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469

acțiune inhibitorie la nivel cerebral. Un alt aspect mult semnalat și recunoscut În literatura de specialitate este interrelația dintre alcoolism-depresie și anxietatesuicid. Aproximativ 30% din alcoolici sunt depresivi și aceștia recurg la alcool pentru a putea suporta mai ușor supliciul depresiei lor. Fiind conștienți de continua lor degradare, alcoolicii recurg deznădăjduit la suicid; intre 5% si 25% din indivizii alcoolici mor prin suicid, iar 40% din cazurile de suicid se realizează sub influenta băuturilor alcoolice (Grecu-Gabos, 2000), ceea ce nu Înseamnă ca

BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ioana Sadâca, Mihai Tatu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469]
această perioadă, am folosit metoda statistică. Pentru analiza stării actuale privind riscul tentativelor de suicid la alcoolicii din teritoriul studiat am folosit: ancheta socială epidemiologică, realizată pe baza unui chestionar al secției de psihiatrie Tulcea; următoarele scale psihologice:Inventarul de depresie Beck, Scala Hamilton de evaluare a depresiei, Scala de anxietate Hamilton, ai căror itemi și variante de răspuns permit evaluarea clinică a simptomelor depresive și anxioase ce determină comportamente autoagresive. Datele obținute au fost analizate În funție de următoarele variabile

BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ioana Sadâca, Mihai Tatu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469]
analiza stării actuale privind riscul tentativelor de suicid la alcoolicii din teritoriul studiat am folosit: ancheta socială epidemiologică, realizată pe baza unui chestionar al secției de psihiatrie Tulcea; următoarele scale psihologice:Inventarul de depresie Beck, Scala Hamilton de evaluare a depresiei, Scala de anxietate Hamilton, ai căror itemi și variante de răspuns permit evaluarea clinică a simptomelor depresive și anxioase ce determină comportamente autoagresive. Datele obținute au fost analizate În funție de următoarele variabile: variabile demografice: sex, varstă, stare civilă, mediu

BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ioana Sadâca, Mihai Tatu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469]
51 60 de ani; un risc suicidar crescut la grupele de vârstă 41-50 de ani (216 cazuri 27,8 %) și 5160 de ani (194 cazuri-22,3%), grupe la care suicidul este corelat cu uzul și abuzul de alcool, respectiv cu depresia asociată și complicată cu alcoolismul; o frecvență redusă la cei Între 0-20 de ani, doar 45 de cazuri pe tot parcursul perioadei de studiu (5,2 % din totalul sinuciderilor), grupă În care, Între 0-10 ani, cazurile sunt extrem de rare, fiind

BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ioana Sadâca, Mihai Tatu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469]
parte fiind alcoolici cronici (16), un număr de 7 cazuri de schizofrenie, iar 6 subiecți erau depresivi. Aceste date statistice nefiind suficiente, nu se poate stabili o dominanță reprezentativă pentru o anumită afecțiune psihică. Acest aspect, precum și stabilirea legăturii dintre depresie anxietate și alcoolism și a gradului de implicare a consumului abuziv de alcool În comportamentul agresiv și În special autoagresiv, se pot elucida prin analiza datelor obținute În urma anchetei epidemiologice efectuate În teritoriul investigat și pe baza testelor aplicate la

BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ioana Sadâca, Mihai Tatu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469]
care doar 8 au declarat că alcoolul le tulbură gândirea și le induce trecerea la realizarea actului suicidar, restul de 46 de subiecți au afirmat că au consumat alcool Înainte de comiterea actului pentru ,,a prinde curaj”;alcoolism - 59; -epilepsie - 3; depresie: severă - 34; moderată - 25; ușoară - 12; anxietate: severă - 29, moderată - 23, ușoară - 19; -stare confuzională - 1; -tulburări de personalitate borderline și histrionică - 3. Corelând toate aceste date, se Înregistrează următoarele rezultatele: la cei 626 de subiecți investigați, se regăsește un

BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ioana Sadâca, Mihai Tatu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469]
În procent de 59%, urmată de tentativele prin ingestie voluntară de medicamente + alcool - 26,2%., procente crescute față de cele din datele statistice (55%, respectiv 20,3%). alcoolism-depresie-anxietate - conduite autoagresive: tulburările depresive și anxietatea, care apare la scurt timp după instalarea depresiei, reprezintă principalele comorbidități ale alcoolodependenței, iar persistența acestora Înrăutățește calitatea vieții și crește riscul suicidar - 30% din alcoolici sunt depresivi și anxioși. Asocierea dintre cele două comorbidițăți și alcoolism este variabilă. Mulți autori susțin că anxietatea și depresia, apar de

BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ioana Sadâca, Mihai Tatu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469]
după instalarea depresiei, reprezintă principalele comorbidități ale alcoolodependenței, iar persistența acestora Înrăutățește calitatea vieții și crește riscul suicidar - 30% din alcoolici sunt depresivi și anxioși. Asocierea dintre cele două comorbidițăți și alcoolism este variabilă. Mulți autori susțin că anxietatea și depresia, apar de cele mai multe ori ca tulburări secundare alcoolodependenței. De asemenea, deseori pacienții anxioși apelează la alcool pentru proprietățile dezinhibitorii ale acestuia care Îl ajută să suporte mai ușor manifestările tulburării sale. Depresiile primare sunt mai puțin frecvente decât depresiile secundare

BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ioana Sadâca, Mihai Tatu (2003) [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469]