KorAP: Find »[drukola/base=divinitate & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...322 323 324 ...340 >

8,487 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

ci și că textele trebuie să se fi recitat În ocazii ceremoniale deosebite, după cum ne indică În mod clar unele Însemnări din colofoane. În sfârșit, nu trebuie uitată prezența În religia ugaritică a unei puternice componente hurrite, dovedită fie de divinitățile menționate În texte, fie de Înseși documentele redactate În ugaritică și hurrită. Zeii venerați la Ugarit consitiuie un grup numeros structurat, Într-un panteon politeist, comparabil Întru totul cu cel al lumii clasice. Oricât de multe ar fi divinitățile cărora

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de divinitățile menționate În texte, fie de Înseși documentele redactate În ugaritică și hurrită. Zeii venerați la Ugarit consitiuie un grup numeros structurat, Într-un panteon politeist, comparabil Întru totul cu cel al lumii clasice. Oricât de multe ar fi divinitățile cărora li se aplică epitete care le leagă de regnul animal (de multe ori cele două sfere nu sunt diferențiate clar: un mit vorbește despre cuplarea lui Baalxe "Baal" cu o vițică), mitologia ugaritică Îi descrie În termeni clar antropomorfi

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cele două sfere nu sunt diferențiate clar: un mit vorbește despre cuplarea lui Baalxe "Baal" cu o vițică), mitologia ugaritică Îi descrie În termeni clar antropomorfi. Cea mai evidentă caracteristică a panteonului ugaritic este constituită probabil de absența unei singure divinități care să le domine fără echivoc pe toate celelalte. În vârful panteonului se află doi zei, bătrânul zeu creator El și tânărul și puternicul Baalxe "Baal", cel care reînnoiește și garantează ordinea cosmică pe care a instaurat-o cel dintâi

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Keretxe "Keret" și Aqhatxe "Aqhat", care Îi scot În evidență caracterul de tutore al ordinii etico-sociale. Spre deosebire de un deus otiosus sau de un zeu În declin, zeul El ocupă un rol central În sistemul sacrificial ugaritic, apărând drept una dintre divinitățile venerate cu precădere de către credincioși; nu trebuie uitată influența profundă pe care figura și mitologi au avut-o asupra formarii personalității lui YHWHxe "YHWH". Soția lui El este zeița Athiratxe "Athirat", a cărei participare activă la opera creatoare ne este

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
instaurării ordinii sale În ritmurile vieții și În raporturile dintre sfera divină și sfera umană. Zeul, unicul care nu este fiu al lui El (tatăl său e Daganxe "Dagan", fapt care dă, cu siguranță, mărturie despre complexe stratificări istorice), este divinitatea poliadă 1 din Ugarit, care avea Însă și numele propriu de Hadduxe "Haddu" (cf. Adaxe "Ada", la Ebla, și Hadad, În lumea aramaică). Baal este, În mod tradițional, cel mai celebru exemplu al tipului divin desemnat cu numele de „zeu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
este, În mod tradițional, cel mai celebru exemplu al tipului divin desemnat cu numele de „zeu al furtunii”, pentru a se sublinia legăturile cu fenomenele atmosferice cele mai grandioase (ploaie, tunet și fulger). Sub acest aspect, el este Înrudit cu divinități precum mesopotamianul Enlilxe "Enlil", hurritul Teshubxe "Teshub", deci și Zeusxe "Zeus" și Jupiter. În această calitate, el este, ca să spunem așa, cel care reglează ciclul natural al fertilității și fecundității, cel care răspunde de echilibrul dintre viață și moarte. Lăcașul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Baalxe "Baal" sunt Yamxe "Yam" („Mare”), pretendent (Învins) la regalitate, entitate haotică ce trebuie supusă, și Motxe "Mot", personificare a Morții, care nu se bucură de un cult efectiv și care va fi redimensionată, dar nu distrusă, din confruntarea cu divinitatea supremă. Mot trăiește În lumea de „dincolo”, concepută ca interiorul plin de praf al unui mormânt, și este descris În termeni realiști: constrâns de foame și sete să-și caute În continuu prăzi de „devorat”, pare condus de un destin

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
condus de un destin mai puternic decât el. Și Mot, și Yam trebuie să fi avut cu siguranță acoliți, entități minore și negative la care se fac doar scurte aluzii. Un rol de prim-plan dețin În mit și cult divinitățile care i se vor alătura lui Baalxe "Baal" și-i vor oferi un sprijin decisiv. În primul rând, trebuie amintită „Fecioara Anatxe "Anat"”, soră și iubită a lui Baal, care se află de partea sa În situațiile cele mai riscante

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
zeița solară Shapashxe "Shapash", va reuși să găsească În infern corpul lui Baal, Îl va duce pe vârful muntelui său sacru, Sapanu și Îl va Înmormânta ritualic, Împlinind astfel premisele pentru Întoarcerea sa victorioasă pe pământ. Asociată mai ales cultului divinităților stelare și lui Yarikhxe "Yarikh" - divinitate cu nume transparent („Lunaxe "Luna"”), dar cu funcții departe de a fi univoce -, Shapashxe "Shapash" este zeița solară psihopompă și benefică care apare În mituri ca aliată a lui Baalxe "Baal", mai ales ca

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
să găsească În infern corpul lui Baal, Îl va duce pe vârful muntelui său sacru, Sapanu și Îl va Înmormânta ritualic, Împlinind astfel premisele pentru Întoarcerea sa victorioasă pe pământ. Asociată mai ales cultului divinităților stelare și lui Yarikhxe "Yarikh" - divinitate cu nume transparent („Lunaxe "Luna"”), dar cu funcții departe de a fi univoce -, Shapashxe "Shapash" este zeița solară psihopompă și benefică care apare În mituri ca aliată a lui Baalxe "Baal", mai ales ca entitate Înțeleaptă și care veghează neîncetat

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
solară psihopompă și benefică care apare În mituri ca aliată a lui Baalxe "Baal", mai ales ca entitate Înțeleaptă și care veghează neîncetat, În virtutea mișcării sale ciclice Între granițele zilei și ale nopții, Între lumea terestră și lumea subterană. Între divinitățile care sunt secundare În mituri (dar nu neapărat, minore) trebuie amintit Athar, figură cu trăsături uraniene și războinice, care Încearcă În zadar să-i ia locul lui Baalxe "Baal", dovedindu-se prea mic pentru tronul uriaș potrivit doar zeului dispărut

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
listele divine, care contribuiau la Îmbogățirea universului mitologic și cultual din Ugarit. În sfârșit, trebuie menționată o figură inactivă În mituri, dar foarte prezentă În cult: Ilibxe "Ilib", teonim care Înseamnă „Zeul tatălui”. Este vorba despre o figură ancestrală de divinitate dinastică, protectoare a regelui și casei acestuia; este Însă prezent cu aceeași funcție În fiecare nucleu familial, bucurându-se de mari onoruri. Narațiunile mitologice ajunse până la noi au În vedere mai degrabă aventurile zeilor, chiar dacă În două dintre texte, cele

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cosmogonice pentru ordinea și suveranitatea universală. După ce El, tată a oricărei creaturi, a creat și a dat o primă organizare universului (evenimente la care se face doar aluzie), se pune problema ordonării sale definitive și a Împărțirii puterilor Între diverse divinități. Forțele haotice și amenințătoare trebuie să fie dominate și constrânsă să accepte ordinea. Exponentul acestor forțe neliniștitoare este reprezentat de Principele Yamxe "Yam" („Mare”, entitate ce face două referiri de apele primordiale), care aspiră la rolul de rege al tuturor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
eternei dialectici viață/moarte, oferă și o explicație adecvată a importanței cultului moților În Ugarit și În special al regilor care erau divinizați după moarte și se bucurau de un cult de o importanță asemănătoare cu cel al oricărei alte divinități. Tematica regalității și importanța socioreligioasă și politică de a avea o descendență care să perpetueze și să cinstească amintirea mortului sunt În centrul altor două texte mitologice cu protagoniști umani: cea a lui Keretxe "Keret" și al lui Aqhatxe "Aqhat

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
temă mitică străveche ce se referă la figura arhaică a „Stăpânei animalelor”; aceasta se răzbună pe un vânător ce se făcuse vinovat de uciderea unui număr impresionant de animale sălbatice sau de faptul că nu a cinstit prescripțiile ritului, ofensând divinitatea patroană a lumii animale. O astfel de temă arhaică, atestată În multe alte mitologii trebuie să fi fost reelaborată În funcție de tematica viață/moarte și de ideologia curții regale. În orice caz, Într-o analogie deloc Întâmplătoare cu legenda lui Baalxe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
diferite dialecte. Religia fenicienilor din Orient, la fel ca cea din Cartagina și din alte colonii occidentale, are la bază Într-un sistem politeist, diferit pentru fiecare cetate, dar cu o structură asemănătoare. Fiecare centru avea un panteon propriu și divinități tutelare proprii, puse În contextul unei tradiții care ne autorizează să vorbim despre o „religie feniciană”. Relativa diversificare locală a cultelor constituie, de fapt, un mijloc de individualizare culturală, prin care fiecare cetate Își afirma identitatea proprie specifică, pe fondul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
fondul unei moșteniri comune și Împărtășite pe larg. Izvoarele pentru cunoașterea religiei feniciene sunt inscripțiile locale (laconice și repetitive), importante pentru elementele teofore prezente În antroponimie. Autorii clasici ne oferă apoi unele echivalări sau interpretări ale zeilor fenicieni puși În legătură cu divinitățile grecești și romane, În vreme ce Vechiul Testament ne oferă documente egiptene sau mesopotamiene, Însă mai ales textele de la Ugarit ne oferă date de importanță primară pentru istoria diferitelor divinități și pentru aspectele cultului. În ceea ce privește religia feniciană, trebuie considerate pertinente mai ales Însemnările

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
clasici ne oferă apoi unele echivalări sau interpretări ale zeilor fenicieni puși În legătură cu divinitățile grecești și romane, În vreme ce Vechiul Testament ne oferă documente egiptene sau mesopotamiene, Însă mai ales textele de la Ugarit ne oferă date de importanță primară pentru istoria diferitelor divinități și pentru aspectele cultului. În ceea ce privește religia feniciană, trebuie considerate pertinente mai ales Însemnările și polemicile biblice referitoare la zeii și tradițiile religioase ale canaaneenilor, În ciuda schematizării care lasă totuși să transpară o realitate cultuală destul de clară. Mitologia feniciană și punică

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
i se Îngăduie totuși o Întoarcere parțială la viață. În cinstea sa se organizau ceremonii numite „Adonii”. În panteonul din Biblos se mai aflau și Baal Shamemxe "Baal Shamem" (un Baal celest, destul de popular și În mediul aramaic) și o divinitate infernală numită Baal Addirxe "Baal Addir" („Domnul Puternic”). La Sidon, Astartexe "Astarte" era asociată cu Eshmunxe "Eshmun", Baalxe "Baal"-ul local, numit și „Principe Sfânt”, un zeu cu accentuate trăsături de tămăduitor. Acesta era venerat În mod deosebit Într-un

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și cultul lui Melqartxe "Melqart", care se confundă aici cu Herakles și care deține la Kition (Larnaka) rolul Baalxe "Baal"-ului cetății. În Egeea, unde fenicienii se așază ca o comunitate de negustori, există urme clare ale devoțiunii lor pentru divinitățile cetății de origine, cu tendința de a privilegia zeii cu atribuții marine clare: Baalxe "Baal"-ul din Berytos (=Poseidonxe "Poseidon"), Astartexe "Astarte" (=Afroditaxe "Afrodita" Euploiaxe "Afrodita Euploia"), Baal-ul din Tir, Melqartxe "Melqart" (=Herakles), alți zei Baal (de obicei confundați

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Afrodita" Euploiaxe "Afrodita Euploia"), Baal-ul din Tir, Melqartxe "Melqart" (=Herakles), alți zei Baal (de obicei confundați cu Zeusxe "Zeus") etc. Egiptul, În afară de influența exercitată asupra fenicienilor În sfera magiei, vede Înflorind Încă dintr-o epocă destul de Îndepărtată cultul unor divinități feniciene, adoptate chiar și la curte. Acest lucru se datorează fie campaniilor faraonului În Asia, fie penetrării În Egipt a populațiilor semite din regiunea siro-palestiniană.. Astfel, Anatxe "Anat" (vechea zeiță a Ugaritului, Însoțitoare a lui Baalxe "Baal"), Rashapxe "Rashap", Astartexe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ca un soi de stăpân universal cu puteri enorme și atribuții largi. Tanit este identificată cu Iunonaxe "Iunona" (Caelestis sau Regina) a autorilor clasici, care, În schimb, Îl traduc pe Baal Hammon cu Kronosxe "Kronos" sau Saturnxe "Saturn". Această ultimă divinitate se va suprapune peste Baal Hammon În epocă mai târzie, devenind continuatorul acestuia și ajungând zeul cel mai popular din Africa punică romanizată. Un fenomen analog marchează cultul lui Tanit, care Îl continuă pe cel al lui Caelestis. Perechea Baal

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
grec corespunzător), ca martori Într-un text ce conține tratatul de alianță propus de Hannibal regelui Filip al V-lea al Macedoniei, În 215 Î.Hr. În restul Africii se confirmă supremația perechii Baal Hammonxe "Baal Hammon"-Tanit, iar celelalte divinități menționate În inscripții le calchiază, În cea mai mare parte, pe cele cartagineze, având uneori variante locale, cum e cazul enigmaticului zeu Maktar, numit Hoter Miskarxe "Hoter Miskar" sau El-qone-erez („Dumnezeu/Creator al pământului) la Leptis Magna, unde În vârful

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Baal Hammon, Tanitxe "Tanit", Melqart, Astarte și Baal Shamemxe "Baal Shamem", este atestat cultul zeului Sidxe "Sid" În sanctuarul din Antas, unde era identificat cu Sardus Paterxe "Sardus Pater" (o străveche figură locală). În același loc erau venerate și cunoscute divinități tămăduitoare precum Shadrafa și Horonxe "Horon", un vechi zeu amorit, probabil În formă de șarpe, stăpân al descântecelor și protector Împotriva mușcăturii de reptilă. Un rol important trebuie să fi avut și Eshmunxe "Eshmun", venerat În felurite locuri sacre ale

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
la nivelul cultului colectiv public. În al doilea caz se cere protejarea regelui, a dinastiei și a comunității În ansamblul său, asigurarea păcii și prosperității, apărarea de dușmani externi, de calamitățile naturale. Pentru a obține toate aceste lucruri se atribuia divinității un cult specific, administrat de preoți și sărbătorit În contexte solemne, precum templele urbane sau alte sanctuare publice. În acest tablou, exigențele individului dispăreau total sau parțial În fața nevoii sociale. Era așadar firesc ca individul să aleagă anumite căi de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]