13,290 matches
-
argumentare periferică", în polemica literară ele joacă un rol central. Prin urmare, sofisme ale unui raționament incorect sau tendențios (exemplu falsa analogie), argumentele aparente (argumente "ad": ad hominem, ad populum, ad verecundiam), sofisme ale limbajului (echivocul, amfibolia, elementele de natură emoțională) sau sofisme ale concluziei irelevante (întrebarea retorică)68 sunt tot atâtea cenușărese ale argumentării strict raționale pe care polemica literară le convertește în strategii afective menite să echilibreze intenția de a proba și convinge (docere, probare, monere) cu cea de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
capriciu; e chiar, dacă voiți, un viciu sentimental, acela de a te chinui pe tine însuți. În definitiv ce importă! Universul e același, legile lui, immutabile [sic, n.n.]; totul, ca-n toată vremea. Recurgând apoi la un tertip de natură emoțională, corespondentul coboară în planul uman-contingent, culpabilizându-se patetic: "Oh, dar de ce vă fac atâtea fraze? unde voi ajunge? să-ncetez! Sfârșesc, însă, cu durere, știți de ce? căci altă scrisoare decât aceasta nu aș crede să fie primită pe ușe, și simt
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
secvența discursivă: Ți-aduci aminte când, pe drum,/ Te-am întâlnit, cinci ani acum,/ Mi-ai zis să fug. Eu am fugit și după pâine-am pribegit./ Să-ți țipe plânsu-mi prin urechi/ Urmează-ți iute drumul vechi. Sub raport emoțional, amputarea laturii paternale a declanșat un prim conflict interior manifest în raporturile cu lumea exterioră percepută aprehensiv și/sau agresiv, când e vorba de oameni, și comprehensiv, când e vorba de latura necuvântătoare a naturii. Un parcurs existențial care, fără
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
disciplina muncii, a travaliului autoimpus ca standard etic, susceptibil de a organiza (cu sensul lui Bahtin de a "întrupa") în text eul liric, pe de altă parte, sunt inseparabile. E uimitor, la Arghezi, proteismul afectiv care nu trădează, nicidecum, labilitate emoțională, ci, o foarte limpede ierarhizare valorică, consolidată pe fundamentul empiric al unei morale personalizate. Din acest unghi, am risca o constatare: discursul ofensiv-agresiv, dincolo de exploatarea stilistică a limbajului plebeian și a imaginii violente, trădează natura unui spirit inflexibil în raport cu tot
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și a imaginii violente, trădează natura unui spirit inflexibil în raport cu tot ceea ce e incompatibil propriilor sale valorizări. Acest ultim aspect se impune a fi detaliat. Publicistica argheziană relevă cel mai bine distanța dintre polii inegali cantitativ, dar de aceeași intensitate emoțională, ai aceleiași axe: pe de o parte, dimensiunea agresiv-conflictuală aproape că nu există articol de gazetă care să nu aibă cel puțin un sâmbure polemic iar, pe de altă parte, cea afectiv-constructivă, în care experiența paternității, literaturizată, devine artă, în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și al corecției imperative, instituite în asentimentul unui privitor susceptibil de solidarizare. Lui nu i se cere acceptul, ci este pus în fața faptului împlinit, pentru că sentința radicală este autoimpusă de morala bunului-simț. Poate fi lesne sesizat, de asemenea, un aspect emoțional pe a cărui psihologie moralistul mizează, și anume umilința simbolică. Pedeapsa fizică sub privirile mulțimii rămâne, în mentalul colectiv, un spectacol al torturii extreme pentru că durerea fizică este mult amplificată de trauma psihologică a expunerii rușinoase. De aceea, erijându-se
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cadre descriptive" care interferează cu diferite alte secvențe la nivel textual, captează elemente escatologice pe care le expune cu o detașare grotescă. Pathosul e suprimat în favoarea descrierii "la rece", semn al unui spirit anesteziat, abulic, incapabil să-și exprime trăirea emoțională. Iată un cadru de acest fel: "Morții adevărați și răniții adevărați umblă fără pansamente, de la dreapta la stânga și invers și în zigzag, cu mațele în brațe, ca să le așeze undeva"147. Alteori, viziunea crepusculară împrumută nuanțele unui lirism pictural, plasticizând
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și cam găgăuț?)" sau, în sfârșit, trece din regimul dedublării în cel al transparenței, imputând interogativ ("De ce pentru articolele mele să trageți la răspundere pe colaboratorii mei?"), interogația are, la Arghezi, o funcție complementară pe de o parte relevă tensiunea emoțională și dinamismul participării la dialog, iar pe de altă parte, grație conținutului virtual (acuzație, reproș, resentimente etc.) pe care îl transmite, accentuează, printr-o tehnică subsidiară, simulând atitudinea dubitativă, latura persuasivă a discursului. La fel, exclamația retorică, departe de a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
că se întemeiază pe o contradicție între doi termeni, în care cel exprimat antifrastic este masca celui presupus. Ca figură retorică, ea este, din punct de vedere logic, complementară diasirmului, pentru că orice (fals) acord se bazează pe o (falsă) compatibilitate emoțională, intelectuală etc. și viceversa. În scrisoarea deschisă argheziană, exprimării anaforice i se acordă un dublu statut, în primul rând stilistico-semantic, prin reiterarea aceluiași conținut în forme identice sau asemănătoare ("omul unei singure cărți", "omul care știe o carte, "omul unei
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pildă, ca argument de autoritate, maxima lui Toma d'Aquino "Ferește-te de omul unei singure cărți", polemistul execută o dublă mișcare: argumentativă, manipulând strategic semnificația citatului prin transplantarea și conotarea sa în textul propriu, dar și afectivă, deturnându-i emoțional sensul primar prin expansiune hiperbolică: "Căci omul care știe o carte, nu o poate ști decât pe aceea. Când și-a găsit cartea ce i se nimerește, o devoră. O mistuie și o mănâncă din nou. O ia de o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
În capul lor domnește golul etern și iritant, mascat cu o vitrină de împrumut și împrejmuit de colbul vechimii, al neaerisirii din casele părăsite"165. E evidentă atitudinea de frondă, dublată de o pătimașă gesticulație retorică și o mare încărcătură emoțională în acest manifest revendicat astăzi, și de publicistica literară și de istoria ideilor politice. Un alt "document", greu de ocolit, ar fi Itinerariul spiritual (în Cuvântul, 1927) al tânărului, pe atunci, Mircea Eliade, tot un discurs de tip manifest generaționist
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
va da un ordin co-locutorului său, ci va marca, prin funcția fatică, literaritatea enunțului"175. Se poate remarca, la Arghezi, pregnanța unui cuplu de acte ilocuționare complementare, de tipul reproș-solicitare imperativă. În Despre scriitori, primului termen îi corespunde, în plan emoțional, un sadism al denunțării publice, o jubilație a flagelării în momentul deconspirării unei tagme compromise. Uzanța morfemelor persoanei a treia "ei", "lor", "li" etc. diferențiază net, de această dată, destinatarii: pe de o parte, lectorul (un tu subînțeles) căruia i
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
selectat de noi e susținută și printr-o strategie a expunerii, specifică pamfletului arghezian în care lapidaritatea nu e doar mijlocul de a economisi material lingvistic, ci modul cel mai potrivit de a concentra sentimente și de a crea stari emoționale puternice. Invocarea numelor voievodale, prin inserția anaforică a întrebării similare și a răspunsului identic, precum și subtila trimitere prin simbolul pastoral ("cojocul") la trecutul pașnic al poporului nostru, fac din pamfletar vocea automandatată a conștiinței publice românești. El se situează, empatic
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
erudiției. Recursul la ficțiune este rar și atent dozat, pentru că aceasta nu este, la Eminescu, decât un accesoriu de care se poate dispensa oricând. Rolul ficțiunii în discurs este să persuadeze prin plasticizare și să adauge argumentației logice o încărcătură emoțională. În textul mai sus-menționat, există un pasaj în care autorul, uzând de metafora metonimică și de prozopopee, ca procedeu retoric cu efect garantat, imaginează un monolog pro domo al Partidului Conservator trimis, injust, în boxa acuzaților: "Apărarea mea este că
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ironică și deci polemică a funcțiilor și calităților preopinentului o hipertrofiază strategic, cu atât culpa de a fi trunchiat adevărul este mai impardonabilă. Acest joc al simulărilor, prin imagini reflectate contrastant, mizează pe acroșarea afectivă a lectorului-jurat (activându-i complexul emoțional ambivalent simpatie/antipatie) și, implicit, pe obținerea adeziunii sale. Detenta din real în imaginar se produce, în finalul textului, prin atașarea unui scenariu ipotetic, în care victima, deja compromisă, este plasată în dimensiunea devalorizantă a extremismului ideologic: Dacă am fi
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
revolta e de natură principială, ea traduce patosul cu care scriitorul-gazetar se opune degringoladei valorice a lumii concrete, și nicidecum o atitudine lirică. La Arghezi, în pamfletul polemic strategia de fictivizare (parțială sau integrală) a obiectului vizează, în esență, latura emoțională a lectorului, stârnindu-i imaginația, lăsându-l perplex, invitându-l la meditație, angajându-l în dispută, urmărind să-i zdruncine letargia intelectuală. Eminescu, angajat într-un demers euristic, caută să obțină adeziunea cititorului prin infailibilul demonstrației. Elocința discursului său rezidă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o situație serioasă "ne oferă de la bun început impresia unui joc de idei. Primul nostru impuls este să ne asociem acestui joc"236. Comunicarea empatică dintre enunțiator și receptorul său se discută, astfel, în termenii unei adeziuni totale (intelectuale și emoționale) din partea ultimului. De aceea orice discurs comic implică o indiscutabilă selecție a receptorilor în funcție de gradul de subtilitate, de încifrare sau de inventivitate imagistică pe care îl transmite. Cu aceste din urmă precizări, avem în vedere implicit dimensiunea estetică a comicului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
principala finalitate a discursului ironic este demistificarea. Un receptor avizat va putea reconstitui dimensiunea gravă (serioasă) a mesajului ironic și, în funcție de forța de penetrare a acestuia, se va solidariza intelectual și afectiv cu ironistul. Rațional, el va depista impostura, iar emoțional, el va priza indicibilul. Această combinație face din ironie figura predilectă a polemicii literare urbane: nici vehemență în exces, nici violență ostentativă, ea menține discursul în arena deschisă, unde competiția este indisolubil legată de norme. Pentru polemist, ironia este singura
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
coerentă a unui conținut absurd; nu e rizibil antiumanismul, în sine, ci atitudinea și circumstanța ridicolă în care e rostit. Pentru ca o utopie să devină comică, nu e suficient să aibă configurația unei fantasmagorii, ea trebuie inclusă într-un context emoțional, unde contrastele sunt evidente, iar personajul ridigizat perseverează în propriile inepții, sfidând inconștient (prin înfățișare, atitudine și gândire) limitele raționale. O altă ocurență a grotescului, de data aceasta ca manifestare expresivă în text, ține de funcția polemică a metalepsei. Exprimări
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dimensiunile unui text întreg, caricatura argheziană are aspectul unei parade a negativului, care suscită deopotrivă ilaritatea și dezgustul. Prin tehnicile compoziționale (deformarea anatomică, combinații sau accesorii absurde, reducția la funcția de bază, animalizare, hiperbolizare grotescă etc.), pamfletarul comunică, în planul emoțional, ideea unei dominații totale și, implicit, a unei poziții ireconciliabile, în raport cu victima sa. Iar râsul nu survine neapărat în momentul prim al metamorfozei, ci, mai degrabă, atunci când personajul, sub noua sa înfățișare, devine animat și se mișcă ridicol, în spațiul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Transportată la Constantinopol, a fost un ajutor în războiul din 574 împotriva perșilor. La fel, semnul crucii devine, de-a lungul secolelor, imaginea materială a crucifixului, tridimensională, bogat ornată, cu figura crucificatului suferind și sângerând, ținta unor devoțiuni pasionale. Indice emoțional, scop de pelerinaj, purtat în procesiune publică: de fapt un idol, dar suport al unui cult popular, trecând dincolo de venerația recomandată pentru a atinge adorația taumaturgică. Schimbarea creștină, subversiune în subversiunea iconofobă a începuturilor, dovedește, poate, o fatalitate (cum se
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
genealogia dominației, imaginea, contestată pentru o clipă în epoca clasică de "ordinea cărților", își va regăsi în videosferă legitimitatea pierdută? După "războiul literal", fiica icoanei și a ecranului nu redevine miza majoră a luptelor pentru putere? Perceptibilă mai rapid, mai emoțională și mai ușor memorizabilă decât un text, trecând peste barierele limbii, eliberată prin dematerializarea suporturilor, dinamizată prin antenă și rețeaua spațială, ea inundă planeta zi și noapte, îi face pe oameni să strige de bucurie și să strângă pumnii. "Nu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
o muncă a corpului asupra unui material; iar imageria, o făurire și o întâlnire. Simularea numerică, artă cerebrală, lasă deoparte nervii și mușchii. Chiar și fotograful este un corp la pândă, prădător al neprevăzutului lacom de capturi. Nu ne implicăm emoțional în operațiunile de calcul, combinări de parametri care exclud hazardul și neutralizează impulsivul. Până la ce prag de imaterialitate și de abstracție poate merge invenția plastică? Odată cu formalizarea crescândă a imaginilor (și a sunetelor sintetice), totul se face la rece și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
digresiv, zapper desăvârșit, va fi mândru că s-a născut într-o lume inventivă, colcăind de inițiative și puncte de vedere, în care poate să se întâmple orice, bogată în asocieri libere și evocări poetice, o lume în care valorile emoționale de context, de simpatie și de participare fizică ne salvează de plictisul și cinismul rece al abstracțiilor logice. Capitolul XII Dialectica televiziunii pure " Aceste aserțiuni sofistice deschid deci o arenă dialectică, în care fiecare parte care are permisiunea de a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
CV, să fie mereu rentabil, performant, vânjos, frumos. Individul care nu analizează cu luciditate condițiile obiective în care se poate realiza ca subiect intră într-o cursă iluzorie către un proiect fără limite identificabile... Modul în care omul conștient trăiește emoțional și rațional interacțiunile cu mediul, cu semenii, exercită influență asupra comportamentului său, chiar asupra eredității sale (o ființă vie, spun geneticienii, este în același timp loc al interacțiunii și produs al acesteia. Mediul, educația, contează ca și genele. Individul devine
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]