9,643 matches
-
obiect, s-ar fi zis de sticlă, mai mult sau mai puțin sferic. — E o lanternă magică. Hai să-ți arăt cum funcționează! A aprins lampa de pe noptieră și a așezat deasupra ei lanterna magică. Încăperea a dispărut ca prin farmec. Pereții au pălit, iar Adam s-a trezit Într-o pădure din Europa. Un desiș de arbori cu creastă ascuțită Înghițise dulapul, iar dintre copaci s-a ivit călare un chipeș tânăr blond, alunecând peste ierburile ruginite. Deasupra peisajului se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a retras, iar ea s-a trezit față-n față cu Însuși marele om. Purta o uniformă imaculată, cu medalii, cravată neagră și tradiționalul topi negru. Era mai scund decât se aștepta ea, asta Însă nu-i diminua cu nimic farmecul simplu. Arăta plin de energie, fără să facă pentru asta vreun efort, se impunea cu fiecare gest, a cărui semnificație era cât se poate de evidentă pentru ea, pricepută la interpretarea gesturilor, căuta să cucerească pe oricine ar fi Întâlnit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
care se afla în turneu ca teatru de front, era condusă de un bătrân micuț de statură, care apărea în chip de clovn. Din pahare goale sau pline care stăteau înșiruite, degetele lui care mângâiau marginea paharelor produceau, ca prin farmec, muzică: dulce-tânguitoare. Zîmbea fardat. O imagine care mi-a rămas. Curând după semnalul de încetare a alarmei am ajuns cu tramvaiul la o altă gară. Din nou, șiruri de case incendiate ardeau cu flăcări mari ce ieșeau prin găvanele ferestrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
chiar să-și vândă cocoașa cu profit, avea o sumedenie de idei la îndemână; mie nu-mi veneau decât gesturi neîndemânatice și de aceea lesne de înțeles greșit. Lui, trucurile străvechi ale artei seducției îi țâșneau de pe buze cu un farmec irezistibil; eu puteam fi auzit doar înghițind în sec, reținându-mi vorbele. Oh, de-aș fi fost și eu obraznic precum Oskar! Oo, de-aș fi fost și eu spiritual ca el! În plus, ghinionul părea să mă urmărească. Fiindcă, o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
era la fel de deștept precum camaradul meu bavarez, mai degrabă de o șiretenie țărănească și perfid. În balconașul corpului principal, pe care el îl numea birou, el schița pentru locatarul său o imagine de viitor ale cărei dimensiuni medievale aveau un farmec din cale-afară de ispititor și îmi aminteau de fanteziile mele de elev. De curând, așa spunea el, în mânăstirea centrală a ordinului franciscanilor murise, la o vârstă înaintată, fratele sculptor, pater Lukas. Acum mi se oferea, cu oberliht, blocuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
întâmplătoare. Ele slujiseră, în decursul timpului, drept modele pentru naturile moarte pline de praf tipice ale lui Morandi, astfel încât urcioarele, sticlele și vazele adunate acolo, fiind în egală măsură colorate de un strat de praf gri-brun, lăsau să se bănuiască farmecul zgârcit al tablourilor maestrului. Acesta purta ochelari cu lentile rotunde și zâmbea, în vreme ce noi priveam uimiți ceea ce preceda și ceea ce rămânea din arta sa, pe care o admiram atât de mult. Pânze de păianjen, unele chiar locuite, se țesuseră între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Prin ochii lui Mini treceau atunci priviri care, desigur după ideile ei, ar fi proiectat, la examenul unor instrumente viitoare, fășii ele uliți, colțuri, alei, popasuri, un film de peisagii fragmentate, la lumini și anotimpuri felurite, dar toate învăluite în farmecul ce da acelei priviri o lumină de fericire enigmatică. - Sunt aceleași! zise încet. Drumurile pe care le cutreieri tu sunt tăiate de celelalte, de ale sufletului. - Voi oferi primarului argumentul, pentru a-și scuza crimele edilitare. Nu cunoști periferia, draga
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
a fi ocrotită. Ceaiul bunei Lina era ocrotitor. - Aprindem? întrebă Lina. Mini se uită repede la ceasul de mână și se liniști. - Abia patru! Nici chiar deplin!. Pentru tine ne-am grăbit, se scuză. O umbră învăluia fundul odăiei, dând farmec focului din sobă. pe când geamurile albăstreau lumina încă deslușită a înserărei geroase. Odaia asta era o dezmoștenită, avea o sobă de zid și lampă cu petrol. Amintiri provinciale pâlpâiau astfel în jur. Toată istoria gospodărească a Moldovei licărea subt poclitul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Ne lasă departe. Se coborâră. - Ieșim repede în Calea Victoriei, o consolă Nory. Era 16 și nouă ne trebuia 15... tot vorbind!. . . - Tocmai la capătul celălalt al lumei! se plânse Mini, care recunoștea cartierul. Porniră. Mini simțea totuși un fel de farmec de a străbate o parte necunoscută bine a orașului, abia ghicită prin vălul înghețului nocturn. Când treceau printr-un întuneric mai mare se temea într-un fel plăcut, ca și cum se mințea pe ea singură că îi e frică. Ii era
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de coordonare și armonie, care fac ca universul să plutească sigur și fericit. Cu un surâs pe care îl ascundea, se vede, de conștiința bucuriei ei proprii ca să nu și-o sperie, căci oglinda era departe, Mini își aminti cu farmec religiile ei scumpe. Storcea cât mai tare, cu pumnii strânși, buretele încărcat cu apă. Fiind sigură că nu e o ființă crudă, îi convenea să admită că în fiecare om există un atom în germen din fiece simțire. Toate sentimentele
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
unul, alintând fata; cealaltă, băiatul, până la măsura, unor certuri grave, cu rezuitate triste asupra educației mostrelor respective. La Mizil, târgușor muntenesc cu ifos și culoare locală, Lenora pierduse accentul tecucean, pe care Lina îl păstra cu prisosință și cu oarecare farmec. Mama Lenorei și a lui Lică era vară bună cu tatăl Linei, farmacist pe Strada Mare din Tecuci. Acestea erau legăturile de rudenie. Acolo, în fundul farmaciei, Lina hotărâse să învețe medicina printr-una din acele dorințe de a urma și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
să nu doară așa de tare loviturile și vorbele de ocară - dacă cumva s-ar fi dat tava - cum zicea Nory, să pară mai cuviincioase, ca și necuviințele spuse sau scrise în limbă străină. Evident că Rim nu înțelegea singurul farmec al Linei, farmecul ei indigen. Bunătatea ei ca azima caldă, trudnicia ei de gloaba 'redincioasă și hazul ei "de la Tecuci". Cu toate că era născut în țară, dintr-un tată vameș vechi și de treabă, naturalizat de mult, Rimul mesteca printre dinții
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
așa de tare loviturile și vorbele de ocară - dacă cumva s-ar fi dat tava - cum zicea Nory, să pară mai cuviincioase, ca și necuviințele spuse sau scrise în limbă străină. Evident că Rim nu înțelegea singurul farmec al Linei, farmecul ei indigen. Bunătatea ei ca azima caldă, trudnicia ei de gloaba 'redincioasă și hazul ei "de la Tecuci". Cu toate că era născut în țară, dintr-un tată vameș vechi și de treabă, naturalizat de mult, Rimul mesteca printre dinții galbeni dezgusturi de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pereții permanent, ca niște gazde statornice, oferind ospitalitate indulgentă carnavalului .mobil al expozițiilor lor. Când expoziția nouă era valoroasă, ele intrau în umbră, se stingeau în fața vieți vii a celorlalte; dar când era inferioară, ieșeau în evidență, consolatoare. Nu cunoșteau farmecul spontan al opiniei critice, nici lupta, nici victoria, în schimb orice veleitate de revoltă, orice amărăciune era ucisă în ele. Răspundeau la tot, cu acel: "nimic nu mă mai doare" al postumului. Pocăindu-și defectele prin desuetudine, calitățile lor, desprinse
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în proză, a avea talent, înseamnă să scrii nu trei pagini, ci trei sute. Prozele scurte din Dacă aș putea străbate timpul au drept temă majoră, așa cum se sugerează din titlu, timpul. Aidoma marelui povestitor de la Humulești, autoarea retrăiește, în timp ce scrie, farmecul unor întâmplări de demult, mirajul neuitatei copilării. Fără introspecții proustiene, dar cu aceeași fervoare afectivă, prozatoarea evocă, în pagini în care epicul și liricul se susțin reciproc, lumea satului ei natal. Cu o mână sigură, ea izbutește o performanță demnă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mergea mai bine. Câștigau mai mult, munceau mai cu spor, erau sănătoși, mâncau mai bine, îi cunoștea mai multă lume. Se hotărâseră chiar să cumpere o căsuță în care să locuiască și ei ca oamenii, fiindcă traiul în cort avea farmecul dar și greutățile lui. Prințesa s-a dus repede în cort și s-a întins pe o saltea. Când a intrat Dedi și-a văzut-o a fost foarte îngrijorată. — Ce ai, Prințeso?s-a apropiat de ea. Te dor
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
în cortul lui Samuil și Măru. Nespălați, ciufuliți, pe jumătate îmbrăcați numai ce-i auzeai alergându-se. Ceilalți dărâmați de cheful de cu seară se sculau mai greu. Nu este de mirare că viața în șatră avea în vremurile acelea farmecul ei bazat în primul rând pe petrecerea zilelor și nopților în mijlocul naturii, chiar dacă mai erau și ploi și vânturi și frig. În al doilea rând, țiganii aveau libertate totală. Își trăiau viața după bunul lor plac și se mutau din
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Când am frecat-o pe obraji, am observat o bucurie copilărească ce-i lumina ochii ei frumoși și când am strâns-o în brațe am fost tulburat de căldura corpului ei, dar ce m-a tulburat mai mult a fost farmecul buzelor, încât n-am rezistat ca să nu o sărut. În acel moment, am simțit deopotrivă amândoi, poate eu mai mult decât ea, contopirea glasului inimilor noastre. Am simțit-o atât de aproape de sufletul meu, atât de caldă, atât de dulce
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
rost de o slujbă în turism și am reușit să o trimit în Grecia la Cap Sunion. Nici ea nu suporta orașul prea bine. Eu aveam însă o mare problemă. Nu mă mai atrăgea deloc. A dispărut o dată cu orașul și farmecul relației noastre din Africa. O iubeam în Africa, mă obosea aici. I-am promis că o să-mi aranjez și eu să vin în Grecia și am insistat ca ea să plece înainte ca să nu piardă ocazia de a se angaja
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Regu de câtva timp și nu-mi doream nimic. Dar cum omul e un animal sociabil, căruia nu-i place să locuiască singur, reflexul împerecherii a apărut fără voia mea. Prima noapte pe care am petrecut-o împreună a avut farmecul fenomenelor paranormale, deoarece toate au fost inexplicabile. Numai mobila nu s-a mișcat singură prin cameră. Râdeam mult împreună și, mai ales, discutam deschis despre sex. Cu asta m-a cucerit. O tratam însă cu multă indiferență, aveam senzația că
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Și, pentru că oricine ținea morțiș să aducă noi argumente, cei mari, adică Ilinca, Vlad, Virgil și Tomiță, formară o echipă, iar Bărzăunul altă echipă, sau, ca să fiu mai exact, o bucățică de echipă. Și săpăturile reîncepură... Dar nu mai aveau farmecul de la început, orice s-ar spune. Marele interes pentru comoară se dusese parcă pe apa sîmbetei. Cazmalele cădeau mai rar, lespezile se ridicau mai greu, în schimb cuvîntul "ied" stăruia în fiecare clipă pe buzele tuturor. Și poate că lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pomeneau ca despre niște făpturi fantastice, își luau din cînd în cînd zborul fără nici un zgomot, de parcă ar fi fost niște fîșii de mătase neagră pe care o mînă nevăzută le arunca în haos... Și era atîta liniște și atîta farmec, atîta bogăție de culori și lumini feerice, încît nici unul nu se mai gîndea să se miște din locul unde priveliștea îl încremenise... Ochii Bărzăunului rămaseră mai multă vreme ațintiți undeva, spre acele cîteva bolți de care am pomenit cu puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
zgomotul neîncetat al apei îi făcea să întoarcă mereu capul spre bulboana unde se zbenguia atîta ispită. Și parcă nici țancurile munților, nici cascadele cu multicolorele lor jocuri de ape, nici vulturii care se legănau peste culmi nu mai aveau farmecul dinainte. Nimic nu-i mai atrăgea așa de mult. Iar dintre toți, cel mai tăcut și mai posac devenise Nuțu. Mergea în urma tuturor, preocupat parcă de teama ca nu cumva vreo mînă străină să fure păstrăvii din bulboană și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
impertinentă pușlama și, pe deasupra, neobrăzat și că tot o să plătească el, odată și odată, pentru sperietura din pădure, dar se hotărîse să rămînă acasă, să citească, ori să deseneze. Mai ales să deseneze. Descoperise de curînd că și pictura are farmecul ei. Desenase cel puțin 20 de portrete ale Ilincăi, dar nici unul nu-l mulțumea pe deplin. Adică, ce mai încolo-încoace, nu semăna nici unul cu Ilinca așa cum ar fi vrut el. În cazul ăsta, cum mai puteau să-i placă? Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Virgil poezii de dragoste... păi să nu turbezi? Și de unde știe Ilinca așa de bine că Virgil va ajunge mare poet?... Ia mai ducă-se naibii, cu toate poeziile sale, că nici măcar nu știe ce-i acela un triton! Tot farmecul de dinainte se dusese pe apa sîmbetei, lăsînd în urmă un gust amar... și un nor mic, înspre asfințit, ca o lacrimă prelinsă dintr-un ochi nevăzut... În gîndurile Bărzăunului din acele clipe își pierduse orice valoare și peștera și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]