8,317 matches
-
dând naștere la pui vii. Se înmulțesc în general în sezonul uscat (aprilie - august), un mascul împerechindu-se cu mai multe femele. În 2010 un boa constrictor a fost raportat ca reproducându-se asexuat, prin partenogeneză. În perioada de împerechere, femelele emană un miros din cloacă pentru a atrage masculii, care se pot lupta între ei pentru dreptul de a se reproduce. În timpul actului sexual, masculul își înfășoară coada în jurul femelei și își introduce unul dintre hemipenisuri în cloaca ei. Copulația
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
ca reproducându-se asexuat, prin partenogeneză. În perioada de împerechere, femelele emană un miros din cloacă pentru a atrage masculii, care se pot lupta între ei pentru dreptul de a se reproduce. În timpul actului sexual, masculul își înfășoară coada în jurul femelei și își introduce unul dintre hemipenisuri în cloaca ei. Copulația poate dura de la câteva minute la câteva ore și poate fi repetată de mai multe ori în decursul a câteva săptămâni. După această perioadă, ovulația poate să nu se desfășoare
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
introduce unul dintre hemipenisuri în cloaca ei. Copulația poate dura de la câteva minute la câteva ore și poate fi repetată de mai multe ori în decursul a câteva săptămâni. După această perioadă, ovulația poate să nu se desfășoare imediat, dar femela poate păstra sperma în interiorul său până la un an. Când femela este la ovulație, corpul ei prezintă o umflătură la mijlocul trunchiului, asemănătoare cu cea de după înghițirea unei mese copioase. La două-trei săptămâni după ovulație, femela trece prin așa-numita „năpârlire post-ovulație
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
de la câteva minute la câteva ore și poate fi repetată de mai multe ori în decursul a câteva săptămâni. După această perioadă, ovulația poate să nu se desfășoare imediat, dar femela poate păstra sperma în interiorul său până la un an. Când femela este la ovulație, corpul ei prezintă o umflătură la mijlocul trunchiului, asemănătoare cu cea de după înghițirea unei mese copioase. La două-trei săptămâni după ovulație, femela trece prin așa-numita „năpârlire post-ovulație”, proces care durează la rândul său două-trei săptămâni, mai mult
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
să nu se desfășoare imediat, dar femela poate păstra sperma în interiorul său până la un an. Când femela este la ovulație, corpul ei prezintă o umflătură la mijlocul trunchiului, asemănătoare cu cea de după înghițirea unei mese copioase. La două-trei săptămâni după ovulație, femela trece prin așa-numita „năpârlire post-ovulație”, proces care durează la rândul său două-trei săptămâni, mai mult decât de obicei. Perioada de gestație, care se calculează începând cu sfârșitul năpârlirii, este de 100-120 de zile. Femela naște pui care au între
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
La două-trei săptămâni după ovulație, femela trece prin așa-numita „năpârlire post-ovulație”, proces care durează la rândul său două-trei săptămâni, mai mult decât de obicei. Perioada de gestație, care se calculează începând cu sfârșitul năpârlirii, este de 100-120 de zile. Femela naște pui care au între 38 și 51 de cm lungime. Numărul de pui diferă, fiind între 10 și 65, cu o medie de 25, iar unii dintre pui pot fi născuți morți sau pot fi ouă nefertilizate. Puii sunt
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
cenușiu cu galben-ruginiu și striații longitudinale pe piept. Sexele se aseamănă între ele. Cuibul în formă de cupă și-l fac între crengi. Din luna mai depune 4-5 ouă albastre-verzui sau smântânii pătate cu maroniu, care sunt clocite numai de femelă timp de circa 13-14 zile. Se hrănește cu insecte, pe care le prinde din zbor. Se postează pe o ramură uscată din vârf, la marginea unei poieni sau a unui loc deschis, de unde prind prăzile din zbor, cu mare precizie
Muscar sur () [Corola-website/Science/330001_a_331330]
-
Liza abu" este cunoscut doar în apele dulci și în estuare din sud-estul Asiei. Se reproduc în mare, perioada de reproducere variază în funcție de temperatura apei. Maturitatea sexuală este atinsă în al treilea an la masculi, și al patrulea an la femele. Ouăle și larvele lor sunt pelagice. Mugilidele sunt omnivore, se hrănesc cu plante mici, nevertebrate, plancton, perifiton și detritus pe care le scormonesc în sedimentele de pe fundul mărilor și al râurilor învecinate, și le se filtrează cu ajutorul branhiospinilor. Sunt pești
Mugilide () [Corola-website/Science/330455_a_331784]
-
închisă, măslinie care variază de la cenușiu la brun sau negru. Partea ventrală anterioară (sub cap și gât) este gălbuie sau portocalie. Durata de viață a țiparului electric în sălbăticie este necunoscută. Masculii în captivitate (în acvarii) trăiesc 10-15 ani, iar femelele 12-22 de ani. Țiparul electric este răspândit în regiunile tropicale din nordul Americii de Sud: râurile din Guiane, bazinul Orinocului și în partea mijlocie și inferioară a bazinului Amazonului (Venezuela, Surinam, Peru, Guiana, Guiana Franceză și Brazilia). Țiparul electric este un pește
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
prada cu ușurință. Țiparul electric nu se reproduce în acvariu. În natură reproducerea are loc în timpul sezonului uscat. Icrele sunt depuse într-un cuib bine ascuns făcut din salivă, construit de mascul. În medie sunt depuse simultan 1200 de icre. Femela depune icrele fracționat, în mai multe reprize și poate depune până la 17000 icre în timpul unui sezon. Alevinii eclozează (ies din icre) după 7 zile. Masculul apără cuibul și alevinii până când ei ajung la aproximativ 10 cm. Țiparul electric figurează ca
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
crustacee, alge și plante acvatice superioare, detritus, lipitori, viermi, raci și larve de chironomide, trihoptere, libelulele. Se hrănesc de obicei noaptea, dar au fost observați hrănindu-se și în timpul zilei. Ei folosesc mustățile lor pentru a localiza hrana. În martie-mai, femela depune 2000-4000 icre pe vegetația apei sau în gropițe săpate în nisip sau mâl, care sunt păzite după fecundare de mascul. Puii ieșiți din ou sunt îndrumați de mascul. Are valoare economică redusă. Carnea somnului pitic este bună și poate
Somn pitic () [Corola-website/Science/330501_a_331830]
-
apele de mică adâncime și cu vegetație bogată, de obicei, de-a lungul malurilor râurilor și lacurilor sau în zonele de inundații. Depunerea are loc de mai multe ori, la un interval de câteva zile. Specia este foarte prolifică, fiecare femelă poate depune 22 000- 202 000 de icre, cu un diametru de aproximativ 1,5 mm. Maturitatea sexuală e atinsă în anul al 4-lea. Importanța economică este mare pentru regiune din jurul Mării de Azov și a Mării Negre unde se
Tarancă () [Corola-website/Science/331217_a_332546]
-
fundul albiei, dar și cu plante: alge filamentoase epilitice și macrofite acvatice, precum și cu detritus organic. În timpul verii, componenta vegetală a hrănii devine dominantă. Larvele se hrănesc cu plancton și microorganisme. Masculii ating maturitatea sexuală la circa 2 ani, iar femelele la 2-3 ani. Reproducerea are loc din martie până în iunie, la o temperatură nu mai mică de 14°C, poate fi anticipată sau amânată în funcție de condițiile climatice locale și debitele râurilor. Depunerea icrelor are loc în ape puțin adânci, curgătoare
Babușcă de Tur () [Corola-website/Science/331231_a_332560]
-
de 14°C, poate fi anticipată sau amânată în funcție de condițiile climatice locale și debitele râurilor. Depunerea icrelor are loc în ape puțin adânci, curgătoare și bine oxigenate, cu funduri bogate în vegetație submersă. Fertilitate este ridicată, într-un sezon fiecare femelă poate depune pana la 60.000 de icre adezive cu un diametru de aproximativ 2 mm, de culoare gălbuie. După fecundare icrele aderă la vegetație sau alte elemente ale substratului până la eclozare. În funcție de temperatura apei, dezvoltarea embrionare necesită de la 5
Babușcă de Tur () [Corola-website/Science/331231_a_332560]
-
În bazinul Mării Baltice depun icrele între mijlocul lunii martie și mai, în Delta Volgei din mai până în iunie. În România în cursul inferior al Dunării depun icrele în martie-aprilie, la o temperatura optimă a apei între 8° și 12°. Fiecare femelă depune 4.200-25.400 icre pe vegetația acvatică. Icrele sunt galbene și cleioase, cu un diametru de 1,3-1,5 mm. Ecloziunea are loc după 12 zile. Are valoare economică redusă, se pescuiește în cantități mici, căci nici nu este
Cosac () [Corola-website/Science/331309_a_332638]
-
spre flancuri. Uneori zona axilară și o treime din flancuri au o culoare albastră sau albastră-cenușie. Masculii semiadulți păstrează dungile dorsale deschise, care caracterizează puii, adică pe un fond verde au cinci dungi deschise, mai mult sau mai puțin evidente. Femelele adulte au spatele vărgat de culoare verde sau brun, cu cinci dungi dorso-laterale deschise longitudinale, galbene-verzui - una mediană (dunga vertebrală) se întinde de-a lungul coloanei vertebrale și 4 linii laterale pe laturile corpului. Femelele mai bătrâne își pot pierde
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
mult sau mai puțin evidente. Femelele adulte au spatele vărgat de culoare verde sau brun, cu cinci dungi dorso-laterale deschise longitudinale, galbene-verzui - una mediană (dunga vertebrală) se întinde de-a lungul coloanei vertebrale și 4 linii laterale pe laturile corpului. Femelele mai bătrâne își pot pierde dungile dorso-laterale și au spatele verde, cu pete negre mai accentuate decât la masculi; aceste pete se pot contopi uneori într-un desen reticulat. Pileusul femelelor ca la mascul, uneori și laturile gâtului albastre. Femelele
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
coloanei vertebrale și 4 linii laterale pe laturile corpului. Femelele mai bătrâne își pot pierde dungile dorso-laterale și au spatele verde, cu pete negre mai accentuate decât la masculi; aceste pete se pot contopi uneori într-un desen reticulat. Pileusul femelelor ca la mascul, uneori și laturile gâtului albastre. Femelele pot păstra uneori desenul și coloritul juvenililor, brun închis, cu cinci dungi deschise și pileus brun uniform. Gușterul vărgat dobrogean trăiește în locuri mai xerofile (uscate) decât gușterul obișnuit ("Lacerta viridis
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
Femelele mai bătrâne își pot pierde dungile dorso-laterale și au spatele verde, cu pete negre mai accentuate decât la masculi; aceste pete se pot contopi uneori într-un desen reticulat. Pileusul femelelor ca la mascul, uneori și laturile gâtului albastre. Femelele pot păstra uneori desenul și coloritul juvenililor, brun închis, cu cinci dungi deschise și pileus brun uniform. Gușterul vărgat dobrogean trăiește în locuri mai xerofile (uscate) decât gușterul obișnuit ("Lacerta viridis viridis"), evitând luminișurile pădurilor sau lizierele, dar manifestă un
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
lăcuste) care joacă un rol important în hrana lor. În captivitate șoarecii nou-născuți constituie de asemeni o hrană binevenită. Principalii dușmanii naturali sunt șarpele rău ("Dolichophis caspius") și păsările răpitoare. Printre paraziți se numără acarianul "Trombicula hasei" (din suprafamilia "Gamasoidea"). Femele cu ouă dezvoltate se întâlnesc la finele lunii iunie. Ponta este depusă de femele în locuri ascunse în iunie-iulie și este formată din 12-20 de ouă roz-gălbui, cu dimensiunile 15 x 11,5 mm. Puii eclozează în august-septembrie, în captivitate
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
de asemeni o hrană binevenită. Principalii dușmanii naturali sunt șarpele rău ("Dolichophis caspius") și păsările răpitoare. Printre paraziți se numără acarianul "Trombicula hasei" (din suprafamilia "Gamasoidea"). Femele cu ouă dezvoltate se întâlnesc la finele lunii iunie. Ponta este depusă de femele în locuri ascunse în iunie-iulie și este formată din 12-20 de ouă roz-gălbui, cu dimensiunile 15 x 11,5 mm. Puii eclozează în august-septembrie, în captivitate, puii au eclozat în octombrie. Puii proaspăt eclozați măsoară în total 78 mm, din
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
să se poată refugia în adăpostul său. Dușmanii cei mai mari sunt acvila de munte, vulpea și câinele ciobănesc lăsat liber. Maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de 2-3 ani. Se împerechează în aprilie-mai. Durata sarcinii este de 33-42 zile. Femelele nasc o singură dată pe an 2-10 (de obicei 4-5) pui golași și cu pleoapele lipite. Genul cuprinde 14 specii răspândite în regiunile palearctice și nearctice. Se întâlnesc în Europa, Asia septentrională și centrală, Canada, Statele Unite (cu excepția părților sudice), regiunile
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
țin hrana cu membrele anterioare. Împerecherea marmotelor are loc în aprilie - mai, aproape imediat după ce acestea apar la suprafața pământului după hibernare. Uneori împerecherea are loc probabil și până la ieșirea lor din galeriile de hibernare. Gestația durează circa 33-42 zile. Femela naște o singură dată pe an, la începutul verii (pe la sfârșitul lui mai sau la începutul lui iunie) 2-10 (de obicei 4-5) pui golași (fără blană) și cu pleoapele lipite. Nou-născuții au numai 3 cm lungime și cântăresc în jur
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
cu speciile înrudite datorită desenului longitudinal. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 2-3 ani și 12-16 cm (lungimea standard). Se reproduce în perioada aprilie-mai întreprinzând migrații în susul râurilor pe distanțe mici în grupuri foarte numeroase spre locurile de depunere. Fiecare femelă depune icrele în prezența mai multor masculi, pe substrat tare, în curent, sub formă de benzi. În primii 2-3 ani de viață, răspărul este mai degrabă pașnic, hrănindu-se cu râme, viermișori și, din când în când, cu câte un
Răspăr () [Corola-website/Science/334222_a_335551]
-
din familia Cercopithecidae, genul Macac. Magoții au fața roșie, sunt fără coadă și ajung la o lungime a corpului de 45-70 cm. Cu 7 până la 12 kg (în cazuri excepționale până la 15 kg) masculii sunt clar mult mai grei decât femelele, care cântăresc de la 5 până la 9 kg. Masculii diferă de asemenea prin lungimea mai mare a caninilor. Blana acestor animale este galben-brună sau gri-maro. Magoții trăiesc în Asia, Maroc și Algeria , Gibraltar. Habitatul acestor animale sunt stejarii înalți și pădurile
Magot () [Corola-website/Science/334379_a_335708]