8,123 matches
-
avea acces la festivitate și tribună în ziua de 1 Mai. Celor admiși li se vor elibera bilete de acces în sectoarele prevăzute dinainte, luându-se totodată măsuri ca acestui personal să i se creeze toate posibilitățile necesare pentru a filma și fotografia desfășurarea serbării în bune condițiuni. Pentru filmat și fotografiat la tribună se va alege personalul cel mai verificat. Cu acest personal se va ține o ședință specială în care li se vor da instrucțiuni precise asupra felului cum
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
1 Mai. Celor admiși li se vor elibera bilete de acces în sectoarele prevăzute dinainte, luându-se totodată măsuri ca acestui personal să i se creeze toate posibilitățile necesare pentru a filma și fotografia desfășurarea serbării în bune condițiuni. Pentru filmat și fotografiat la tribună se va alege personalul cel mai verificat. Cu acest personal se va ține o ședință specială în care li se vor da instrucțiuni precise asupra felului cum trebuie să se comporte în timpul desfășurării manifestației. Personalul suspect
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
un mutilat o încercare splendidă pentru mine de a spune totul fără vorbe, o încercare foarte grea în mijlocul unei lumi colorate, de iarmaroc, tu să fii doar o tăcere și totuși spectatorul să înțeleagă tot ce nu poți să spui. Filmam într-un sat de pe Neajlov, unde se adunase tot praful Bărăganului, costumul meu venea direct din vechile magazii ale Buftei, o manta jerpelită care trecuse înainte probabil prin toate producțiile studioului și nu fusese spălată probabil de la Răsună valea. Avea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
din Cișmigiu, unde a stat cu noi de vorbă până târziu în noapte. Peste ani, am avut bucuria ca, alături de o distribuție excepțională, printre care se numărau Ștefan Iordache, Victor Rebengiuc, George Constantin, Tamara Buciuceanu, Mircea Albulesc, Luminița Gheorghiu, să filmez sub bagheta lui în Înghițitorul de săbii. Datorită fervoarei cu care filma nu mai simțeam frigul, ploaia, nu ne mai păsa de noroiul până la genunchi. Aveam convingerea că fie trecere prin cadru e o nervură esențială a filmului. Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
noapte. Peste ani, am avut bucuria ca, alături de o distribuție excepțională, printre care se numărau Ștefan Iordache, Victor Rebengiuc, George Constantin, Tamara Buciuceanu, Mircea Albulesc, Luminița Gheorghiu, să filmez sub bagheta lui în Înghițitorul de săbii. Datorită fervoarei cu care filma nu mai simțeam frigul, ploaia, nu ne mai păsa de noroiul până la genunchi. Aveam convingerea că fie trecere prin cadru e o nervură esențială a filmului. Îmi pare nespus de rău că nu ne-am întâlnit mai mult în teatru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
să iasă la lumină, de a-l descoperi, de a-l dezvălui plenar... Refuză categoric să navigheze pe lângă țărm. Preferă depărtările, necunoscutul, aventura... Așa era în primele mele zile de școală și tot așa era și acum, acum când am filmat Ana, un scenariu ținut în sufletul lui de peste trei decenii. Un om de teatru. Un mare om de teatru. Un artist desăvârșit. De unde știu?... Pentru că Alexa Visarion are teatrul în sânge. Îl iubește la nebunie și, evident, îl cunoaște atât
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
totdeauna în suflet. Eram în Săptămâna Mare când s-au făcut probele filmate. La Bughea, undeva pe lângă Câmpulung Muscel.... Scenograful a amenajat o culă veche, a bătut pereții cu pământ amestecat cu paie și cu pleavă de la grâu s-a filmat în interior; apoi afară unde pădurea înfrunzise, iarba era de un verde dureros, smălțuită cu flori galbene de păpădie și se auzea clopotul de la biserica din sat. Am plecat la București și ne-am întors peste o săptămână, după zilele
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Și m-am abținut doar până la al doilea curs, când mi-am citit tema. Și pentru că am ajuns aici, temele date erau senzaționale. Ne făceau să ne deschidem simțurile, observația, sensibilitatea, înainte de a vrea să punem mâna pe aparate de filmat sofisticate. Temele ne provocau să relatam o frântură de poveste observată în jurul nostru, să captăm în fotografie gingășia unei flori, să înregistrăm sunetul unui semafor... Când descopeream adâncimea fiecărui exercițiu propus, era un wow fantastic! Cum, semaforul are sunet? Da
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în primă fază ar suna răutăcios sau neobrăzat, până la finalul frazei, ideea va ajunge la adevărata revelație. Maestrul Alexa Visarion nu m-a învățat niciodată regie. Și foarte bine a făcut! Nu m-a învățat niciodată cadre, unghiuri, cum să filmez, unde să pun camera. Lucrurile astea pe care le numim regie ca limbaj, ca tehnică, lucruri de care toți eram avizi, se puteau învața în fix o oră, de pe net, lucru pe care îl făcusem încă din liceu, la primele
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Biserica va sta dreaptă. Trei zile, atât. Pentru că e vie și sfântă" spune protagonistul, fiind pe rând și Toma, și Dumitru, și Petru, și solul... în secvența din pridvorul biseicii de cimitir, unde, el și fata nasc drumul scenariului. Sunt filmați în planuri apropiate, câmp-contracâmp, cu un efect de teatralitate filmică este imposibil să nu amintesc de aceeși exprimare în filmului Înainte de tăcere, perfect susținută. Și de teatralitatea revelată cu care Sven Nikvist a filmat hieratismul Sacrificiul lui Tarkovski. Sacrificiul. Tema
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și fata nasc drumul scenariului. Sunt filmați în planuri apropiate, câmp-contracâmp, cu un efect de teatralitate filmică este imposibil să nu amintesc de aceeși exprimare în filmului Înainte de tăcere, perfect susținută. Și de teatralitatea revelată cu care Sven Nikvist a filmat hieratismul Sacrificiul lui Tarkovski. Sacrificiul. Tema este acut prezentă și în Înghițitorul de săbii. În final, obligat să înghită o baionetă, maestrul Gherlaș acceptă provocarea al cărei final îl cunoaște. Dacă ar fi refuzat, el, înghițitorul de săbii și-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ale realității imediate. Biserica În mijlocul apei, ancorat, un vas obosit, vechi, ruginit, cu scheletul înălțat spre cer ... prefigurând o turlă. Triunghiul, cu triunghiuri în conturul său, cu multipla lui simbolistică, domină proiectat pe cer. Pentru mine e Ochiul Domnului. Este filmat într-o lentă, amplă mișcare circulară pe apă... Vasul pe care cei trei și-au găsit loc de întâlnire, vasul pe care, după moartea lui Ion, rămân El și Ea, bărbat și femeie uniți tainic, sugerează spectatorului Biserica... Biserica înălțată
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
scârțâitul carelor pe drumul orizontului, de răsuflarea șuierătoare, întretăiată a bătăliei de inimă a condamnaților de soartă, personaje sfredelite de angoase, de dorința de a iubi și a fi iubite, de întrebări ce nu-și vor găsi răspunsuri... (Francesco Gerardi) ...Filmând după Caragiale, nu te poți juca; este prea mare numele acestui om de geniu, pentru a umbla indiferent cum la jumătăți de măsură. Alexa Visarion a ales calea cea mai dreaptă, solicitând spectatorul până la epuizare: un decor uscat, aș zice
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și în ochii minții lor. La fel se va întâmpla cu viziunea lui Ion. Și regizorul face ca visul, nălucirea, imaginarul să capete drept de realitate, să se configureze și să irumpă cu aparența deplinei materialități în real căci ceea ce filmează el este mai mult decât o dramă psihologică, este o psihodramă cu ecouri existențiale. Ceea ce era în piesă o cerință a unității de loc, Năpasta devine prin film metafora grăitoare a unei lumi închise, fără ieșire [...] "De la ocnă se vine
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
firescul cerut filmării. Vasile Lazăr devine în interpretarea lui Ovidiu Iuliu Moldovan un arhetip al generației sale. Rigurosul autocontrol al actorului operează cenzorial fiecare trăire, protejând adâncul personajului de orice privire indiscretă. Alura conferită lui exprimă forță, personalitate, vitalitate, virilitate. Filmat de aproape, în prim-planuri îndrăznețe Ovidiu Iuliu se lasă iscodit de privirea contemporanilor dar niciodată descoperit pe deplin. Enigmaticul este sugerat, nu căutat. Jocul actorului luminează nesfârșitele reverberări interioare asupra evenimentelor prin care trece. Încălzirea, destinderea, zâmbetul final descătușează
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
din formatul dramaturgic al teatrului de tip analitic alcătuiesc, după părerea mea, matrixul tuturor filmelor sale: retrospecția analitică/ narativizarea (punerea în intrigă și anihilarea teatralului exterior), dialogul cu funcție dramatică (specific filmului mai mult sau mai puțin teatral, nu teatrului filmat), personajele /protagoniștii cu evoluție analitică (întrupați de actori capabili să alterneze instantaneu concretețea naturalistă cu stilizarea expresionistă). Numai un regizor total, polivalent, poate pune în confluență cele două limbaje, cu o variabilitate estetică atât de mare încât orice stereotipii rețetare
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
meta face parte și scena unui accident fictiv, care a fost desfășurată pe DN1 în cadrul unui proiect cinematografic. Ambele mașini trec pe acolo în doi timpi diferiți ai poveștii. Tico-ul e oprit de poliție înainte de producerea accidentului real, pentru că se filmează ultimele planuri din filmul fictiv, iar BMW-ul trece după accidentul real, în momentul când tehnicienii împachetează materialul, dar când încă mai zac pe asfalt hainele mânjite de sânge folosite ca elemente de scenografie. Roțile mașinii trec încet peste ele
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de magia Tarkovski. Am înțeles înăuntrul meu că tema era împlinită, desăvârșită exemplar în capodopera Andrei Rubliov. Veneam prea târziu, mult prea târziu... ca de atâtea multe ori în România. Umanul-suport al imaginației m-a obligat să continui. Ceea ce am filmat în toamna lui 2013 era a cincea varianta a scenariului, un traseu nou, care nu clarifică, nu predică nimic... pătrunde în plasma densității... Călătoria unei obsesii temă ce ființează în nervurile mitului. În 1983 am avut șansa și privilegiul unei
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
copilului sunt de o largă varietate, mergând de la izolarea lui într-o stână, unde trebuie să îngrijească turma de oi, uneori împreună cu un adult, până la prostituție. Cea mai inimaginabilă situație de exploatare a copilului a fost relevată de o înregistrare filmată de către un jurnalist, în Italia. Un copil în vârstă de aproximativ 10 ani se prostitua sub „îndrumarea și protecția”tatălui său. Tatăl era cel care stabilea prețul, dar cum tatăl nu știa limba italiană, copilul traducea pentru el negocierea condițiilor
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
mare fizic pentru clasa în care era înscris la școală și, prin interpretările lui, Bulă arunca lumina adevărului asupra celorlalți care se bucurau de un bun renume, fără a-l merita. Dar „Bulă a murit în timpul revoluției. A vrut să filmeze din față un glonte”. Acesta este unul dintre ultimele bancuri cu Bulă, personajul ce ar fi putut fi un bun ambasador al vieții românilor din timpul comunismului. f) Ascultarea posturilor de radio și TV, a mass-mediei din afara țării Ascultarea cu
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
în "Însemnările unui nebun"! Ce fețe fac cinstitele fețe pedeseriste cînd aud de Regele Mihai! De tot hazul. Pînă și "blînduțul" Meleșcanu, obișnuit cu mimica senină, diplomatică, invitat să-și spună prețioasa-i părere despre revenirea monarhului, uită că e filmat și face o față de oglindă din aia care duce nasul la ceafă și buza la ureche. Telegenie... 3 martie Regele plîngînd. Nimic umilitor, nimic dezonorant în asta. Dimpotrivă. După ce televiziunea, scumpa de ea, ne-a frăgezit cu două imagini de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de 5000 dolari. Picasso scoate din buzunar o schiță de-a lui și spune: domnilor, aveți aici 10 000 dolari. Stil Picasso. Cochetăriile domnului Paleologu. Recunoscîndu-i-se, cu oarecare jovială maliție, preferința de a-și etala elegantu-i baston atunci cînd e filmat, estetul caută imediat, nu fără acceptabila doză de histrionism, motivația cea mai plauzibilă. Și o găsește: bastonul deși foarte șic, deci pasibil de subțiri ironii îi servește, pur și simplu, la menținerea echilibrului. Din ce în ce mai precar, recunoaște purtătorul lui, odată cu înaintarea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
haina de împrumut a românașului atît de talentat în astfel de imitațiuni. Deocamdată, surplusul hormonal al teleaștilor și telespectatorilor noștri se consumă în inevitabilele Surprize, surprize. Peste v'un an, poate... Numai exhibiționistul de geniu Picasso putea suporta aparatul de filmat în timp ce picta. Secolele de vitală claustrare în intimitatea atelierului păreau, în ochii impudicului modern, întruchiparea însăși a desuetudinii. Imediat după terminarea cursei olimpice de 10 000 metri, în care cine altul putea lua aurul decît eternul Selasie (se pare că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a fost pus în mișcare, prilejuind, mai cu seamă mass-mediei, să se întreacă pe ea însăși în spectacolul macabru din jurul defunctului. Într-un puseu dement, cum numai zilele tulburi ale lui decembrie '89 l-a mai cunoscut, prin fața camerelor de filmat, în paginile ziarelor, în clevetirile piețelor, s-au perindat indivizi de nimic, perorînd convulsiv și neconcludent, interesați mai degrabă de ivirea nesperată a prilejului de a scoate capul din anonimat, decît de a clarifica lucrurile. Ce s-a ales, iată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ținteau halebardierii fără halebardă? Păi, în niște arătoase clădiri ale unor arătoase ambasade, ale unor arătoase state extrem occidentale, nesăbuite în a fi publicat caricaturi zeflemiste la adresa... doamne ferește, nu dăm nume. Camerele tv, tot așa, ca și cum i-ar fi filmat pe niște mușcați de cîini, au prins în inspirate gros-planuri fețe, de altfel, drăgălașe cînd dorm, dar teribil de spăimoase cînd se uită încrucișat în obiectiv. Luînd astfel pulsul locului. Un puls nu prea liniștit, tahicardic chiar, dacă știm că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]