8,512 matches
-
fiind deciacceptată necondiționat de către întreaga colectivitate. Deoarece capacitățile umane de decizie pot fi puse sub semnul întrebării, fiind relative, incerte, charisma asumă, în opoziție, capacități speciale, supranaturale. Conducătorul charismatic are„har”, convinge, atrage, câștigă încrederea absolută, elimină orice șovăială, îndoială, incertitudine. În ideologia charismei deci, componenta supranaturală este obligatorie, ea având funcția de a genera certitudine absolută. Charisma nu desemnează înțelepciunea obișnuită, inteligența și experiența. Toate acestea fiind umane, sunt structural incerte și deci contestabile. Să luăm un exemplu: înțeleptul indian
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mai moderne: mitul supraomului, al geniului în ideologiile de tip totalitar și chiar mitologia „specialistului” în societatea actuală. Criterii mascate de alegere aleatorie. Adesea, decidentul se află în situația dificilă de a alege dintr-un set de alternative care, din cauza incertitudinii, nu pot fi ierarhizate cu claritate. După cum am argumentat mai înainte, în aceastăsituație, recursul la un criteriu aleatoriu de alegere nu reprezintă un comportament irațional. Un criteriu aleatoriu deschis asumă caracterul absolut al incertitudinii, imposibilitatea discriminării între alternative, caracterul ireductibil
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
un set de alternative care, din cauza incertitudinii, nu pot fi ierarhizate cu claritate. După cum am argumentat mai înainte, în aceastăsituație, recursul la un criteriu aleatoriu de alegere nu reprezintă un comportament irațional. Un criteriu aleatoriu deschis asumă caracterul absolut al incertitudinii, imposibilitatea discriminării între alternative, caracterul ireductibil al incertitudinii. Întâmplarea este o opțiune la limita la care posibilitățile de cunoaștere ale decidentului au fost epuizate. Adoptarea unui criteriu aleatoriu deschis pune însă problema incertitudinii cu care acesta este asociat. E drept
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pot fi ierarhizate cu claritate. După cum am argumentat mai înainte, în aceastăsituație, recursul la un criteriu aleatoriu de alegere nu reprezintă un comportament irațional. Un criteriu aleatoriu deschis asumă caracterul absolut al incertitudinii, imposibilitatea discriminării între alternative, caracterul ireductibil al incertitudinii. Întâmplarea este o opțiune la limita la care posibilitățile de cunoaștere ale decidentului au fost epuizate. Adoptarea unui criteriu aleatoriu deschis pune însă problema incertitudinii cu care acesta este asociat. E drept, în acest caz, efectele negative ale incertitudinii sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
criteriu aleatoriu deschis asumă caracterul absolut al incertitudinii, imposibilitatea discriminării între alternative, caracterul ireductibil al incertitudinii. Întâmplarea este o opțiune la limita la care posibilitățile de cunoaștere ale decidentului au fost epuizate. Adoptarea unui criteriu aleatoriu deschis pune însă problema incertitudinii cu care acesta este asociat. E drept, în acest caz, efectele negative ale incertitudinii sunt limitate într-o oarecare măsură. Posibilitățile mele de cunoaștere par să fi fost epuizate și deci responsabilitatea mea de decident este oarecum suspendată, fiind delegată
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
al incertitudinii. Întâmplarea este o opțiune la limita la care posibilitățile de cunoaștere ale decidentului au fost epuizate. Adoptarea unui criteriu aleatoriu deschis pune însă problema incertitudinii cu care acesta este asociat. E drept, în acest caz, efectele negative ale incertitudinii sunt limitate într-o oarecare măsură. Posibilitățile mele de cunoaștere par să fi fost epuizate și deci responsabilitatea mea de decident este oarecum suspendată, fiind delegată hazardului. Incertitudinea rezultată este mai mult pasivă, nu activă. Și totuși, în problemele vitale
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care acesta este asociat. E drept, în acest caz, efectele negative ale incertitudinii sunt limitate într-o oarecare măsură. Posibilitățile mele de cunoaștere par să fi fost epuizate și deci responsabilitatea mea de decident este oarecum suspendată, fiind delegată hazardului. Incertitudinea rezultată este mai mult pasivă, nu activă. Și totuși, în problemele vitale ale persoanelor și colectivităților, chiar o asemenea incertitudine este dificil de suportat. Din acest motiv vom găsi o presiune constantă de absorbție artificială a incertitudinii. Aceasta poate avea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mele de cunoaștere par să fi fost epuizate și deci responsabilitatea mea de decident este oarecum suspendată, fiind delegată hazardului. Incertitudinea rezultată este mai mult pasivă, nu activă. Și totuși, în problemele vitale ale persoanelor și colectivităților, chiar o asemenea incertitudine este dificil de suportat. Din acest motiv vom găsi o presiune constantă de absorbție artificială a incertitudinii. Aceasta poate avea loc pe două căi diferite: fie introducerea unor criterii de tip cognitiv, posibil ceva mai eficiente decât alegerea pur întâmplătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
fiind delegată hazardului. Incertitudinea rezultată este mai mult pasivă, nu activă. Și totuși, în problemele vitale ale persoanelor și colectivităților, chiar o asemenea incertitudine este dificil de suportat. Din acest motiv vom găsi o presiune constantă de absorbție artificială a incertitudinii. Aceasta poate avea loc pe două căi diferite: fie introducerea unor criterii de tip cognitiv, posibil ceva mai eficiente decât alegerea pur întâmplătoare, dar asociate cu un grad ridicat de incertitudine, fie recursul la criterii aleatorii mascate. Aceste criterii sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
vom găsi o presiune constantă de absorbție artificială a incertitudinii. Aceasta poate avea loc pe două căi diferite: fie introducerea unor criterii de tip cognitiv, posibil ceva mai eficiente decât alegerea pur întâmplătoare, dar asociate cu un grad ridicat de incertitudine, fie recursul la criterii aleatorii mascate. Aceste criterii sunt prin conținutul lor tipic aleatorie (prin forma lor sugerează însă o alegere certă) operând astfel o reducere pronunțată a incertitudinii. În istoria umanității putem găsi o gamă imensă de criterii aleatorii
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
decât alegerea pur întâmplătoare, dar asociate cu un grad ridicat de incertitudine, fie recursul la criterii aleatorii mascate. Aceste criterii sunt prin conținutul lor tipic aleatorie (prin forma lor sugerează însă o alegere certă) operând astfel o reducere pronunțată a incertitudinii. În istoria umanității putem găsi o gamă imensă de criterii aleatorii mascate, unele dintre ele extrem de bizare: consultarea aștrilor, a oracolelor, fixarea de zile faste și nefaste pentru diferite activități, consultarea ghicitorilor, înțelepților. Criteriile aleatorii mascate prezintă trei caracteristici generale
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
gâște este absolut independentă în raport cu orice alegere umană și, în consecință, aleatorie. În al doilea rând, fiind exterioare alegerii propriu-zise, nereferindu-se la nici unul dintre aspectele intrinseci ale acesteia, elimină complet recursul la cunoaștere. Din acest motiv, ele nu generează incertitudini, fiind proceduri de alegere structural diferite de procedurile cognitive. Se produce astfel o mutație structurală în procesul alegerii. Într-o problemă importantă, utilizarea de criterii cognitive,care iau în considerare șansele de reușită, efectele și consecințele secundare, produce un nivel
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de alegere structural diferite de procedurile cognitive. Se produce astfel o mutație structurală în procesul alegerii. Într-o problemă importantă, utilizarea de criterii cognitive,care iau în considerare șansele de reușită, efectele și consecințele secundare, produce un nivel ridicat de incertitudine; utilizarea unui criteriu noncognitiv - așa au vrut întâmplarea, astrele, destinul - nu mai este de natură să producă incertitudine. Atunci când decizia de a declara sau nu războiul este delegată oracolului, nici o informație despre condițiile viitoarelor lupte nu mai este relevantă și
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
problemă importantă, utilizarea de criterii cognitive,care iau în considerare șansele de reușită, efectele și consecințele secundare, produce un nivel ridicat de incertitudine; utilizarea unui criteriu noncognitiv - așa au vrut întâmplarea, astrele, destinul - nu mai este de natură să producă incertitudine. Atunci când decizia de a declara sau nu războiul este delegată oracolului, nici o informație despre condițiile viitoarelor lupte nu mai este relevantă și deci nici nu va mai apărea incertitudinea legată de ea. În alegerea pentru diferitele funcții în sistemul democratic
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
vrut întâmplarea, astrele, destinul - nu mai este de natură să producă incertitudine. Atunci când decizia de a declara sau nu războiul este delegată oracolului, nici o informație despre condițiile viitoarelor lupte nu mai este relevantă și deci nici nu va mai apărea incertitudinea legată de ea. În alegerea pentru diferitele funcții în sistemul democratic atenian era frecvent utilizată tragerea la sorți. Grecul antic, model de raționalitate în multe privințe, părea însă să evite acceptarea faptului că o asemenea procedură este aleatorie, preferând să
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
putea merge la oracol, acesta oferindu-i o alegere nici mai bună, dar nici mai proastă decâtoricare alt criteriu, asigurându-i totodată și certitudinea necesară acțiunii. Acumularea ulterioară de cunoștințe, facilitată de o alegere strict cognitivă, este, în condiții de incertitudine ireductibilă, ea însăși problematică. Delegarea autorității unor instanțe umane exterioare reprezintă o clasă mare de metode de decizie foarte des utilizate în condiții de incertitudine. Delegarea autorității de acest tip poate lua fie forma autorității fundate pe competență, fie cea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
acțiunii. Acumularea ulterioară de cunoștințe, facilitată de o alegere strict cognitivă, este, în condiții de incertitudine ireductibilă, ea însăși problematică. Delegarea autorității unor instanțe umane exterioare reprezintă o clasă mare de metode de decizie foarte des utilizate în condiții de incertitudine. Delegarea autorității de acest tip poate lua fie forma autorității fundate pe competență, fie cea a autorității instituite social a unor persoane sau organisme ierarhice învestite cu autoritatea și puterea de a formula norme de decizie sau decizii concrete. Competența
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
puterea de a formula norme de decizie sau decizii concrete. Competența este în societatea actuală o bază importantă a autorității. Ea asigură în luarea unei decizii o cantitate superioară de cunoștințe, fără însă a putea elimina cel mai adesea complet incertitudinea. Interesantă însă în contextul analizei de față este constituirea a ceea ce se numește adesea „mitul competenței”. Acesta reprezintă învestirea competenței cu o valoare superioară celei pe care o are în realitate. Competența reprezintă o procedură cognitivă de decizie la care
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Acesta reprezintă învestirea competenței cu o valoare superioară celei pe care o are în realitate. Competența reprezintă o procedură cognitivă de decizie la care se adaugă destul de frecvent și o anumită componentă charismatică, a cărei funcție este de a absorbi incertitudinea celui care deleagă autoritatea. Un caz interesant de acest gen este modul în care este utilizată uneori știința. Nu de puține ori, știința însăși este învestită cu plusvaloare, rezultatele sale fiind prezentate ca mult mai sigure decât sunt în realitate
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Se întâmplă adesea că, la limita cunoștințelor efective, imaginea cognitivă a științei, fragilă în fapt, este învestită cu o valoare ce tinde spre absolut. După cum remarca Herbert A. Simon (1977), specialistul este adesea utilizat de către decident pentru a-și reduce incertitudinea alegerilor operate de el însuși. Marea problemă a practicianului este adesea să aleagă între experți cu puncte de vedere diferite. În această situație, soluția cea mai simplă și comună este de a alege un expert care să confirme credințele și
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cea mai simplă și comună este de a alege un expert care să confirme credințele și prejudecățile pe care decidentul le are deja constituie. Granița dintre utilizarea științei ca instrument cognitiv de decizie sau ca mijloc de reducere artificială a incertitudinii este foarte fină. Ea poate fi însă trasată cu precizie destul de ridicată dacă se ia în considerare atitudinea față de incertitudine. Asumarea incertitudinii, prudența în prezentarea valorii instrumentelor științifice, evidențierea limitelor acestora reprezintă un indicator al utilizării științei ca mecanism cognitiv
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
le are deja constituie. Granița dintre utilizarea științei ca instrument cognitiv de decizie sau ca mijloc de reducere artificială a incertitudinii este foarte fină. Ea poate fi însă trasată cu precizie destul de ridicată dacă se ia în considerare atitudinea față de incertitudine. Asumarea incertitudinii, prudența în prezentarea valorii instrumentelor științifice, evidențierea limitelor acestora reprezintă un indicator al utilizării științei ca mecanism cognitiv, și nu artificial de absorbție a incertitudinii. Știința se transformă într-un mit charismatic atunci când nu-și asumă caracterul său
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
deja constituie. Granița dintre utilizarea științei ca instrument cognitiv de decizie sau ca mijloc de reducere artificială a incertitudinii este foarte fină. Ea poate fi însă trasată cu precizie destul de ridicată dacă se ia în considerare atitudinea față de incertitudine. Asumarea incertitudinii, prudența în prezentarea valorii instrumentelor științifice, evidențierea limitelor acestora reprezintă un indicator al utilizării științei ca mecanism cognitiv, și nu artificial de absorbție a incertitudinii. Știința se transformă într-un mit charismatic atunci când nu-și asumă caracterul său provizoriu, relativ
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
însă trasată cu precizie destul de ridicată dacă se ia în considerare atitudinea față de incertitudine. Asumarea incertitudinii, prudența în prezentarea valorii instrumentelor științifice, evidențierea limitelor acestora reprezintă un indicator al utilizării științei ca mecanism cognitiv, și nu artificial de absorbție a incertitudinii. Știința se transformă într-un mit charismatic atunci când nu-și asumă caracterul său provizoriu, relativ și incert. Dogmatismul comunist este un asemenea caz. El invocă știința, învestită cu puteri absolute și definitive, ca sursă a deciziilor practice. În fapt, știința
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
invocă știința, învestită cu puteri absolute și definitive, ca sursă a deciziilor practice. În fapt, știința are prin însăși natura sa un caracter anticharismatic, accentuând prelucrarea rațională a cunoștințelor, pe caracterul lor relativ și deschis, asumând un grad ridicat de incertitudine. Autoritatea poate funcționa și prin decizii luate de persoane și organisme care au o legitimare socială pentru aceasta, deținând totodată și puterea de a-și impune deciziile. Deciziile luate de asemenea instanțe sunt întărite printr-un sistem de recompense și
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]