8,741 matches
-
anumită curiozitate literară. A intrat pînă și în reflexele verbale ale cronicarilor sportivi: cu doar cîteva minute înainte de a scrie aceste rînduri, un speaker transmitea la radio „cornerul executat de echipa din orașul lui Bacovia”. (în treacăt fie spus, orice ins cu „complexul culturii” folosește mecanic, ca sinonim pentru Bacău, „orașul lui Bacovia”!) însă, spre deosebire de amintitul crainic sportiv, eu ezit să numesc în orice ocazie Bacăul de azi „orașul lui Bacovia”. Acesta nu mai există - am mai spus-o - decît în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
un recenzent al cărții citate mai sus - același Jules Lemaitre a declarat odată că ar vrea să iscălească numai ceea ce a scris Anatole France. Astăzi Lemaitre și France nu mai produc aceleași impresii de incontestabilă excelență. La noi, despre cîți inși nu s-a spus, în stil de reclamă, avîntat, că sînt „poeții viitorului”, „talente viguroase”, apoi au căzut în uitare. Bacovia știa sau simțea toate acestea. în situația sa de marginal, aprecierea de „mare poet” venea ca o compensație umilitoare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
strădui să rămîn pertinent față de afirmațiile celor de dinainte, ferindu-mă să-i acuz de miopie sau de opacitate. Cu atît mai mult cu cît opiniile lor au fost „opinii sincere”, adică neinfluențate nici de simpatii, nici de antipatii personale. Inși care să-l ridice pe Bacovia s-au găsit și în timpul său, dar care să-l tragă în jos, în afară de unul sau de doi, nu! Afiliat la cercul simboliștilor, Bacovia n are „mentalitatea detestabilă” a unora dintre ei, care ripostau
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sau de două ori, iar arhiva cu procesele-verbale de după astfel de întîlniri lipsește. Lista arată însă ceva ce n-ar trebui ignorat atunci cînd ne referim la starea culturală a orașului din acea epocă, anume că existau o seamă de inși capabili să conferențieze: Panaite Cantilli, Mircea Cancicov, Grigore Mîrza, Leonida Demetrescu, Mihail Văgăunescu, I. I. Stoican, Gh. Nicolau, pr. Iosif Tălmăcel, G. Berea, Pompiliu Neculau-Stoica, G. Malian etc. Oameni politici (deputați, senatori), profesori, avocați de succes, toți aveau experiență oratorică
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dezinvolt, optimist, cu aspirații frumoase, apoi, constrînsă de evenimente descurajante, obosește, pierde din elanuri și abnegație, se întunecă ori se convertește la idei pe care, într-un climat normal, ar fi trebuit să le dezavueze. Că Bacovia a fost un ins dezinteresat de evenimente nu e o noutate. într-o notă din primul volum al Dosarului, am citat, ca ilustrare, următoarea mărturie (trasă nițel spre anecdotă) a lui Pan M.Vizirescu: „în vara anului 1930, l-am întîlnit pe Bacovia ca
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
găsit o serie mică de același fel. Singurătatea pe care n-a simțit-o niciodată Bacovia e singurătatea imperială, regală, prezidențială etc.: singurătatea stăpînului părăsit de toți, a plutocratului falit, a șefului ajuns în dizgrație. Singurătatea sa e cea a insului obligat, încă din tinerețe, și, pînă la urmă, obișnuit să fie singur. Singurătatea constantă, percepută ca un climat. Paradoxal, aceasta fortifică, pe cînd cealaltă dărîma. Creșterea de tonus a lui Bacovia spre sfîrșitul vieții atestă nu numai o ameliorare materială
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
scris aș mai avea dacă nevastă-mea mi-ar aminti mereu (chiar dacă-i adevărat) că articolele mele nu-i interesează nici pe concitadini, darămite pe alții de mai departe. Una mică sau nici una. Deși „geniu”, Bacovia a reacționat ca un ins normal, adică a sombrat pentru perioade mai mult sau mai puțin lungi. Pe de altă parte, Agatha (merit cert) a întreținut continuu o perspectivă consolatoare, perspectiva recunoașterii fie și tîrziu a valorii. Lucru remarcabil, excepțional aș zice, în ciuda dificultăților, ea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
scurt. O frază, un paragraf de-al său ar putea fi despletite, apoi fiecare rînd lungit, umflat, îngroșat. La el efortul e invers: de restrîngere, de concentrare. Unele din gesturile lui Bacovia receptate ca fiind ciudate se întîlnesc, neașteptat, la inși din altă generație și din altă țară: de pildă, aversiunea față de oglinzi. Dincolo de surpriza similitudinii, faptul vine să-i probeze autenticitatea. Eu m-am îndoit o vreme că Bacovia, autorul „Poemei în oglindă”, a putut într-un anumit moment să
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a răspuns: „Pentru că știu ce mă așteaptă acasă”. Adică n-o așteaptă nimeni și de asta n-o trage inima să se întoarcă. Ea, Ceuță și mulți alții pot subscrie oricînd versurile poetului: „Cumplit/E golul singurătății!”. în pofida figurii de ins „obosit” și a vocii de bariton afectat de boemă, d-l O. Soviany, pe care l-am ascultat la sediul Uniunii Artiștilor Plastici, face impresia unui tip cu discurs abundent, articulat, însuflețit, mult mai bun decît al celuilalt invitat la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a constantelor celei de-a treia cărți semnate de Șerban Axinte ar fi de notat mai întâi tematizarea parodică a autorului. "Auctorele" specific universului creat în Lumea ți-a ieșit așa cum ai vrut tu se prezintă cu dezinvoltură drept un ins mimat comun, posesor dezavuat al unei existențe prozaice, ce-și poartă cu resemnare condiția (a se vedea, din acest punct de vedere, alterii textuali predilecți, precum insul cu o lingură de aluminiu sau cel cu haine de arlechin și buzunarele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ți-a ieșit așa cum ai vrut tu se prezintă cu dezinvoltură drept un ins mimat comun, posesor dezavuat al unei existențe prozaice, ce-și poartă cu resemnare condiția (a se vedea, din acest punct de vedere, alterii textuali predilecți, precum insul cu o lingură de aluminiu sau cel cu haine de arlechin și buzunarele pline de pietre). În fiecare detaliere a acestei condiții transpare însă incongruența de profunzime a identității poetice cu alteritatea obiectuală și ontologică în care viețuiește și de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
concupiscența ce îi "violează" sistematic atât ziua, cât și... bunul simț: "după-masă încep violurile asupra ei:/ "lume-eeee, lu-meeee, soro lu-meeee!!"/ cântă Nino, cerșetorul, scormonind în lada/ de gunoi (iar copiii/ "nii-i-noo,/ nii-i-noo/ nii-i-noo!" îi suflă în ceafă);/ "aoleo, aoleo!" făcu insul ca porcul la tăiat/ într-o zi când șomerul de la unu, cu nevasta/ plecată în Spania și o fiică puberă pe post / de nevastă, l-a-colțit cu sabia ninja,/ fioros ca Ștefan cel Mare și Sfânt la Vaslui:/ hotărâse omul lumea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ele merită parcurse în întregime, căci parcurgerea lor secvențială nu dă seama de dificultatea mizei mari pe care joacă autorul. În fond, poemele ascultă mediumnic de un proiect în care infrarealul este adus în rezonanță cu releele unui imaginar supus (ins)urgenței vizionare. Mijlocul cel mai eficient de care uzează poetul este un fel de anamneză ce se eliberează pe măsură ce vocea lirică se lasă în voia unei imaginații pline de pathos, paradoxal febrile și pline de luciditate. Orice pretext îi servește
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nu atât de inadecvarea ființei la o lume imundă și agresivă, cât de avatarurile propriei sfâșieri. Între mine și mine", iată de fapt intervalul căutărilor clarificatoare, al tentativelor perpetue de a descoperi acele rotunjimi care să dea consistență profilului unui ins torturat, angoasat, inapt a se plia pe așteptările unei exteriorități în fond nedemne și, deopotrivă, a-și minimaliza ori alunga cu totul suferința de sine. Încă din primele două volume, Utopia posesiunii și Fără întoarcere, desenul acestei aspre crispări începe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se declară însă cu mult mai rănit de viziunea unui nivel se suprarealitate, accesibil, desigur, doar celor apți a intui sensul real al lanțului de aventuri înscriind ființa într-un traiect simbolic; nodurile pe linia vieții sunt cele care transformă insul (oricum contorsionat, diferit, hărăzit cu dureroasa conștiință a singularității în suferință: "eu sunt un labirint/ un cuvânt sinucigaș"), într-un condamnat situat în permanență pe un cumplit Drum spre eșafod. La capătul căruia pare a se întrezări, în plus, golul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de a împrăștia misterul ce învăluie de mulți ani împrejurările dispariției fără urmă a tatălui său, tânărul procuror Tică Dunărințu determină (cam în același fel în care sunt coordonate istorisirile din Patul lui Procust ale lui Camil Petrescu) mai mulți inși de vârste și profesii diferite să relateze tot ce știu despre cel dispărut și despre oamenii cu care el avusese mai mult de-a face, evocând astfel și ambianța unor momente esențiale din existența lui. Considerate în sine, faptele narate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
conduitei multora manifestări de neînțeles. Prin răsturnările sociale au ieșit la suprafață exemplare umane deformate moral sau incapabile să își domine înclinații și veleități nocive, ca brutalitatea, cruzimea, orgoliul exacerbat, arivismul, setea de putere. Parvenit într-o anumită funcție, un ins se comportă ca un satrap, consătenii ajungând să se teamă de el. În jurul micului despot s-a aciuat o clică de profitori, care reprimă orice tendință de respingere a situației existente. Drept exponenți ai „noului” trec niște impostori, tarați moral
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
nedrept. Omologi ai acestor fratricizi sunt paricizii Loga și Beldeanu, medicii în stare, prin intrigă și calomnie, prin teroare morală permanentă, să grăbească moartea superiorilor (Iuliu Hațieganu, Sebastian Voiculescu) spre a le lua locul. Victimele acestor monștri, ale acestor „centauri”, inși incapabili să își înfrâneze instinctele bestiale, sunt Dora Roza, Teofil Boboc și alții. Personajul principal e Zoli, fost militant, bărbat ce se crezuse constructor al unui pod de aur și care, în realitate, a zidit unul de gheață. E un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
individuale, integrată într-un parametru sau altul al socialului, mai vast sau mai restrâns, livrează materia constitutivă și pieselor următoare: Vara imposibilei iubiri (reprezentată în 1967 la Teatrul Național din Cluj), unde simțăminte tandre sunt zdrobite, în timpul războiului, de un ins fără suflet, bestial, Acești îngeri triști (pusă în scenă în 1969 la Teatrul de Stat din Târgu Mureș, distinsă cu Premiul Academiei), ale cărei personaje sunt tineri muncitori pe un șantier - o fată lilială, Silvia, și un băiat, Ion, aspru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
M. Elmandjra și M. Malița trăsăturile de bază ale învățării inovatoare: anticiparea și participarea. "Anticiparea", fiind orientarea opusă adaptării, pregătește pentru întîmpinarea evenimentelor neprevăzute, prin elaborarea unor alternative viitoare de îndelungată perspectivă; "participarea" implică conștientizarea drepturilor și responsabilităților de către fiecare ins, cultivarea capacităților de cooperare, comunicare, și empatie (7, pp. 30-31). Învățarea inovatoare creează, fără îndoială, condiții favorabile dezvoltării capacităților umane. Sînt necesare însă un anumit conținut și tehnici de instruire corespunzătoare unei astfel de învățări. În ceea ce privește conținutul învățămîntului în condițiile
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Disjuncție abuzivă, deoarece deschiderea spre lume nu este incompatibilă cu extensia cunoașterii de sine, ci un element de necesară și stimulativă complementaritate. O lămurire mai precisă a disponibilităților proprii necesită prezența unui factor obiectivant dinafară, ca acea legendă hasidică unde insul nu-și poate afla comoara decât printr-un alt semen, după ce iese puțin din sine și ajunge în stare a-și reconsidera "casa", cu nebănuita ei avuție. În momentul la care ne-am referit, după întâiul război mondial, lumea românească
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
sau oricum e să spună, onest, ceea ce crede. O democrație plăpândă, abia înfiripată după un demisecol de dictatură (regală, militară, comunistă), este prea expusă în zile ca acestea pentru a nu stârni legitime îngrijorări. Garantul ei nu poate fi un ins, oricât de bine intenționat, ci un sistem instituțional care să asigure pluralismul. Nu e nevoie să ne căznim noi a defini ce înseamnă aceasta și la ce obligă factorii de putere în clipa de față. Orice manual de politologie ne
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de existența publică a fost pusă instinctiv la lucru, cu urmări de o gravitate inestimabilă. "Omul nou" se definea ca un personaj echivoc, apt a-și trăi viața în dublu registru, adesea fără nici o legătură între ele. Una putea fi insul în sfera privată, alta în viața socială. Un fel de schizofrenie s-a instalat progresiv în sufletul comunității, slăbindu-i eforturile, diminuându-i serios puterea de rezistență. Era o boală de sistem, cu manifestări specifice de la o zonă la alta
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
oricum o necesitate socială. Nu s-a imaginat încă sistemul care să-l poată eluda. Wille zur Macht, voința de putere, în formula nietzscheană, e un atribut inerent ființei noastre. Numai forma de expresie, motivația imediată, intensitatea diferă de la un ins la altul. Sunt însă, acestea, elemente esențiale. Cuza și Atatürk, dacă ne gândim la motivație, au folosit puterea ca instrument regenerativ, ca pârghie a redresării naționale. Amândoi au exercitat-o sub zodia unui paternalism de lungă tradiție în zonă, formulă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a-și asigura interesele prin asociere de breaslă, prin instrumentalizarea cât mai deplină a acelor interese. O lungă experiență a făcut să se ajungă aici în mai toată lumea apuseană, dar mai ales în spațiul germanic, unde se spune că trei inși ajung pentru a forma numaidecât o "societate". Dincolo de anecdotă, un fapt de psihologie colectivă trebuie surprins aici, anume că asocierea metodică a grupurilor umane spre a-și proteja mai bine interesele e o realitate la definirea căreia au colaborat numeroase
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]