10,995 matches
-
în Tibet, cu un măcel preolimpic organizat de același guvern, care va asigura, în august, buna desfășurare a idilei pacifiste postmăcel. Nu demonstranții de la Londra sau protestatarii tăiați din imagine de televiziunile greacă și chineză, după incidentele de la Atena, au inventat această condiționare politică-sport, ci însuși C. I. O. În al doilea rând, ideea după care sportul și politica trebuie cazate separat, va fi încălcată de chiar sportivii care îmbrățișează clișeul sportului pur, dar nu au nimic împotrivă să își desfășoare nobila
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
socială și profesională. A te bucura - nu este doar de azi - presupune strategii contradictorii, dar purtătoare de solidarități adevărate. Chiar în sporturile cunoscute drept individuale, legăturile unesc pe acei care împărtășesc pasiunea, adesea un același mod de viață. Ceea ce se inventează din partea sporturilor sinelui este o articulație nouă între individual și colectiv, un echilibru diferit care face parte din creativitate, din inițiativă, din autonomie. Și oferă senzații inedite. Între confruntarea explicită cu riscul, sporturile despre care se spune că sunt extreme
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
Semnele muzicale și modificările cerebrale care le răspund diferă de sunete și de urmele lăsate de acestea în creierul nostru prin faptul că primele sînt artificiale. Ele rezultă din convenții și nu au sens decît în raport cu grupul care le-a inventat sau adoptat. Un fiziolog cu totul străin de muzică, ignorînd chiar existența concertelor, a orchestrelor și a muzicienilor, dacă ar putea să pătrundă în creierul acestora, să identifice procesele produse aici și să le relaționeze cu cauze exterioare, ar ști
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
-l preia de la alți oameni. Însă zgomotele pe care le receptăm de la natura însăși nu se succed după vreo măsură sau cadență. Ritmul este un produs al vieții în societate. De unul singur, individul n-ar fi capabil să-l inventeze. Cîntecele de muncă, de pildă, rezultă din repetarea acelorași gesturi, dar de către oameni care lucrează împreună: de altfel, ei nu ar da randamentul așteptat dacă gesturile înseși ar fi ritmate în absența lor. Cîntecul oferă un model muncitorilor grupați, iar
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
nimic. El le descoperă în lumea sunetelor, pe care numai societatea muzicienilor este capabilă să o exploreze; el ajunge la ele fiindcă acceptă convențiile, de care se impregnează chiar mai mult decît ceilalți membri. Limbajul muzical nu este un instrument inventat post factum pentru a fixa și a comunica muzicienilor ceea ce unul dintre ei a conceput în mod spontan. Dimpotrivă, tocmai acest limbaj a creat mu-zica. Fără el n-ar fi existat societatea muzicienilor, ba chiar nici muzicieni, la fel cum
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
ajuns ca să spunem că, trăind din amintirile muzicale, el era închis într-un univers interior? Totuși nu era izolat decît în aparență. Simbolurile muzicale păstrau pentru el întreaga puritate a sunetelor și a alăturărilor de sunete. Dar nu el le inventase. Era limbajul grupului. Era, în realitate, mai implicat ca niciodată, mai mult decît ceilalți, în societatea muzicienilor. Nu era nici-odată singur. Această lume plină de obiecte, mai reală pentru el decît cea reală, a explorat-o el, aici le-a
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
nu ar urma după întrebări, dacă replicile n-ar veni la momentul fixat. De altfel, limbajul bisericesc și teatral este mai convențional decît cel obișnuit: este, am putea spune, la puterea a doua. Căci n-ar fi putut să fie inventat nici de un om izolat, nici de omul din societatea generală. Nu se vorbește pe stradă, nici chiar în societate asemenea actorilor de pe scenă sau credincioșilor adunați la rugăciune. Fără îndoială, expresiile preluate din diferite medii pot intra în limbajul
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
la amintirile altora. Face referire la puncte de reper care există în afara sa și care sînt fixate de societate. Mai mult, funcționarea memoriei individuale nu e posibilă fără instrumentele constituite de cuvinte și idei, pe care individul nu le-a inventat, ci le împrumută din mediul său. Nu e mai puțin adevărat că nu ne amintim decît ceea ce am văzut, făcut, simțit, gîndit la un moment dat, adică memoria noastră nu se confundă cu a celorlalți. Ea este destul de strict limitată
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Ba da. (La Géronte, cu vocea lui obișnuită.) Ascundeți-vă bine. Stați camarazi, iată-l pe valetul lui. Haide, golanule, arată-ne unde e stăpânu' tău. [...]152. Scapin își plasează aici vocea pe același plan cu cele pe care le inventează și le simulează. 4.3. "Locutorul L" și "locutorul λ" Împreună cu O. Ducrot, putem analiza în detaliu conceptul de "locutor", responsabil al actului de vorbire, distingând în el două instanțe: "locutorul el însuși" (notat locutor-L) și "locutorul ca persoană
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
dezinvolt al omului monden caracteristic nuvelelor lui Mérimée. Oricum, nu există reguli stricte în acest sens: fiecare autor negociază cu normele vagi care variază în funcție de epoci, de genurile și curentele estetice respective. În literatura modernă, fiecare autor tinde să-și inventeze propriile norme, pentru fiecare text în parte. Astfel, în Nord, Céline folosește italicele atât pentru cuvintele germane, cât și pentru onomatopee: (a) Wirtschaft, cârciuma, am mai zis, acolo nu merită să încercăm, toți antinaziștii sunt înăuntru, și anticolaboraționiștii feroce... bineînțeles
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
îndoiți pe care se mai țineau încă lacrimi și medită. Unu: declarație de dragoste. Bun, s-a făcut. Destul de bine. Asta pentru a-i trezi interesul; ca să exist iar în ochii ei. Doi: să sugerez că aș fi iubit; să inventez o poveste. Asta o va face să vorbească; nu mai am idei cu voce tare. Deci interesul ei pentru mine se justifică. Bun. Trei: să sugerez că femeia care mă adoră este demnă de iubirea mea [...]"229 ▪ 5.5. Analizați
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
preot" și "jupânul Jean Chouart" trimit la aceeași persoană, fără ca "jupânul Jean Chouart" să fie anaforă pentru "un preot". Orice persoană care știe ce desemnează "Jean Chouart" accede la referent fără să treacă prin "un preot". Acest nume de preot inventat de Rabelais a trecut în proverbe și La Fontaine îl folosește aici ca nume prototipic de ecleziast, devenind complicele cititorului. De fapt, cititorul model definit de text este cel care știe cine este Jean Chouart; cititorii empirici mai ales în
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de iubirea mea". Introdusă prin verbul medită, al cărui sens exclude că poate fi vorba de o adresare, această secvență este caracterizată printr-o eliberare de constrângeri sintactice: enunțuri fără verb, suprimarea determinanților din enunțurile auto-injonctive (a trezi interesul, a inventa o poveste). Prezența ghilimelelor pare să indice că nu se face trimitere la exprimarea unui gând, ci la o vorbă adresată sinelui: ceea ce confirmă conținutul monologului care stabilește un fel de plan de bătaie. Ultima frază (Et coetera, vechea placă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o ploaie, într-o groapă făcută de părinți ca să extragă lut din care să facă pentru viitoarea casă chirpici, în aceeași groapă am fost aruncat de fratele meu mai mare și ținut acolo întreaga zi, ca pedeapsă pentru o vină inventată de el, am căzut alergând după o oaie și împreună cu ea într-o fântână secată și părăsită, am căzut de nenumărate ori din copaci, dacă se admite că golul de dedesubt este tot un fel de groapă, în adolescență, în timpul
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
întrebare: Cum cine? Eu. În clipa următoare, m a cuprins o stare naufragiantă, care m-a adus în pragul plânsului. Eram atât de singur, atât de mic și lipsit de apărare! De obicei, anulam rapid și ușor asemenea stări, pentru că inventasem și exersam fără greș exercițiul depersonalizării. Când cel care eram avea slăbiciuni, îl abandonam și mă ascundeam sub identitatea unor personaje, culese din literatură sau inventate de mine, aparținând, evident, tipologiei eroice și învingătoare. Căutând astfel de personaje, în al
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
mic și lipsit de apărare! De obicei, anulam rapid și ușor asemenea stări, pentru că inventasem și exersam fără greș exercițiul depersonalizării. Când cel care eram avea slăbiciuni, îl abandonam și mă ascundeam sub identitatea unor personaje, culese din literatură sau inventate de mine, aparținând, evident, tipologiei eroice și învingătoare. Căutând astfel de personaje, în al căror rol să mă ficționez, am descoperit câtă moarte există și în literatură. În noaptea aceea, n-a fost nevoie să fac exercițiul depersonalizării, pentru că s-
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
Bucureștiului, pe Dealul Spirii, în ziua de 25 septembrie a anului 1848, de pompierii aflați sub comanda bra- vului căpitan Zăgănescu. Cu vremea, lucrurile s-au mai schimbat, iar milităria pompierilor ba-te mai mult către civilie. S-a mai inventat chiar și sintagma „pompier voluntar”. Ceea ce nu ar fi prea rău, dacă cei ce poartă această etichetă ar fi cu adevărat ceea ce par a fi. Nu mai vor- besc de dotarea acestor formațiuni, care, cel puțin la noi, se reduce
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
are. Lucrează direct pe nisipul saharian. Ici meștereș- te el, ceva mai departe se joacă copiii, ceva mai aproape trebăluieș- te soția: face mâncare. Cum se joacă copiii tuaregi? Ca toți copiii. Cu ce au. Dacă nu au cu ce, inventează. În zilele noastre, și copiii tuaregi capătă jucării, pe care le aduc părinții lor din pe-regrinările prin lumea largă, pe unde se duc să-și vândă talentele, spre a-și micșora puzderia de nevoi. - În ce parte a Saharei trăiesc
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
fluiere la intrarea în scenă. Și așa mai departe, și așa mai departe... Nimeni nu se pricepea să-i liniștească pe oamenii frământați de soarta odraslelor rebele, care se îndârjeau să apuce pe drumuri nebătătorite. Ar fi trebuit pentru asta inventat cu anticipație un aforism al lui Paul Valéry: „Nici măcar viitorul nu mai e cel de altădată!“ La 28 iulie 1834, consulul țarist Minciaki, începându-și relațiile oficiale cu domnitorul Mihail Sturza, îi comunica instrucțiunile primite de la Petersburg privind supravegherea Principatelor
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
milioane de români sânt cuprinși de febra filologică și necontenit se îndeletnicesc a și lămuri limba, scriptura și istoria.“ Paralel cu marele aflux de neologisme, un număr considerabil de cuvinte este relegat în lotul „paleologismelor“. De ce a fost nevoie să inventez acest din urmă termen? Pentru că paleologismul este altceva decât arhaismul. Din arhaisme e țesut graiul cărților vechi, din paleologisme - cel al oamenilor vechi. Arhaismul e o frunză moartă conservată într-un ierbar, paleologismul - o foaie veștedă care stă să cadă
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
avea urmare numai acum cu prilejul formarisirii milițiii“ (s.m.). Așadar, etapă de tranziție, în cadrul căreia tabla asămăluitoare îndeplinește rolul unui alfabet de tranziție, al punții de legătură între două sisteme distincte. Este momentul să observăm că Heliade Rădulescu n-a inventat alfabetul de tranziție, ci doar una din multele lui ipostaze, care funcționează într-o admirabilă sinergie. Diversitatea lor colorează și acoperă întregul spațiu semantic al epocii. Fiecare servește temperării unor divergențe, netezirii unor decalaje, atenuării și depășirii unor contraste. Fiecare
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Iată teama supremă a unei Europe relativ liniștite. Cealaltă confuzie actuală mărturisește, la rîndul ei, traumatismul profund pe care l-au suferit unele colectivități chiar în sînul Europei de Vest și al Americii de Nord. În 1953, sociologul american David Riesman a inventat o noțiune care avea să fie destinată unui mare succes: cea a etnicității (ethnicity), teoretizată mai tîrziu în special de Nathan Glazer.63 Referindu-se la început la caleidoscopul uman al Statelor Unite, această teorie urmărea să înlăture sensul peiorativ al
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
apoi Franța. Dușmanul devine mai evident, mai detestabil decît înainte pentru că el reprezintă atît religia cea bună cît și poporul specific ce o profesează. Catolicismul servește totodată și ca inamic interior: el este cel care urzește "comploturile papiste", la nevoie inventate pentru cauza justă a unității țării, ca în cazul lui Titus Oates în Anglia în 1678. Dar cel mai important este faptul că puterea, biserica și poporul împart aceeași identitate comună în țările protestante, în care religia și statul nu
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
acestui fapt este și reflexul celor mai erudiți, din diverse zone, care se străduiesc să îndrepte acestă situație. Cum basca n-a fost niciodată o lim-bă de cultură, fiind, din această cauză, fracționată în multiple graiuri necodificate, erudiții încearcă să inventeze un idiom standard scris, în manieră modernă. Inițiativa va debuta în intervalul 1876-1880 prin apariția revistelor Euskara și Ruskalerria, urmată de tentiva creării unei limbi de stat potențiale, printr-un exercițiu lingvistic aplicat populației ce manifesta tendințe hispanofone. O dată cu întreprinderea
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
fantasmagoric, exceptînd Catalania, Țările basce și Galicia. Avînd în vedere specificarea evanescentă a cetățeanului individual, nimic nu ne împiedică, în definitiv, să ne imaginăm că suveranitatea acestor popoare reprezintă esențialul. Ceea ce înseamnă că nenumăratele colectivități ale demos-ului spaniol sînt inventate pe trei sferturi și elementul spaniol nu are existență politică decît dacă se admite în prealabil obligația de a se integra într-o comunitate primordială și nu numai civică. Ce-am putea spune despre legătura neclarificată ce există între națiunea
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]