9,213 matches
-
KT și pacient are o mare valoare de susținere. • KT nu trebuie să se lase condus de bolnav. El trebuie să găsească momentul propice pentru a-i prezenta bolnavului care este tratamentul indicat. Specialistul nu trebuie să răspundă brutal, cu ironie sau enervare la pretențiile pacientului. Totuși, trebuie să țină cont de idiosincrasiile acestuia, de experiența sa de bolnav, de ameliorările discutabile în urma unor tratamente (Dolbeau și Abt, 1996). • KT trebuie să obțină consimțământul pacientului sau, mai corect spus, adeziunea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
spiritul eroilor. Vl. Streinu observa că „la Creangă nu vorbesc numai eroii când se întâlnesc; vorbește însuși autorul ori de câte ori intervine; și intervine atât de adesea și de oral, încât el devine personajul centru.” Intervențiile naratorului sunt întotdeauna minate de o ironie care îi este specifică lui Creangă. Astfel, atunci când este vorba despre însurătoare, Stan „amâna din zi în zi și de joi până mai de apoi această poznașă trebușoară și gingașă în multe privinți, după cum o numea el, gândindu-se mereu
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
atunci când este vorba despre însurătoare, Stan „amâna din zi în zi și de joi până mai de apoi această poznașă trebușoară și gingașă în multe privinți, după cum o numea el, gândindu-se mereu la multe de toate”. (p. 205) Aceeași ironie se menține și în finalul basmului, naratorul făcând aluzie la soția lui Stan: „Și după aceea, când îi spunea cumva cineva câte ceva de pe undeva, care era cam așa și nu așa [...]” (p. 224) Uneori ironia se citește printre rânduri: „Dar
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
de toate”. (p. 205) Aceeași ironie se menține și în finalul basmului, naratorul făcând aluzie la soția lui Stan: „Și după aceea, când îi spunea cumva cineva câte ceva de pe undeva, care era cam așa și nu așa [...]” (p. 224) Uneori ironia se citește printre rânduri: „Dar este o vorbă: Tot bogatul mintenos și tânărul frumos. Dănilă mai prinsese acum la minte.” (p. 182) sau „[...] puțin mai înaintea lui mergeau, din întâmplare, pe-o cărare lăturalnică, Dumnezeu și cu sfântul Petre, vorbind
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
el nu știm dacă până la urmă și-a atins țelul pe care l-a urmărit în permanență de-a lungul istoriei. Cartea, rămâne, și în cazul lui, deschisă. Imaginea atât de incertă a enigmaticei Sarah Woodruf, frivolitatea mascată de o ironie ușor copilărească a Ernestinei, naiva libertate pe care o manifestă Mary în naturalețea ei nu sunt decât ipostaze ale unei feminități exacerbate manifestate pe fondul aceleiași epoci plină de convenționalism. Dintr-un anumit punct de vedere, Sarah are în ea
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
sub tutela poetico-satirică a lui Béranger, scrie parodii și fabule, schițe și reportaje parlamentare, redactează false știri politice, note polemice, anecdote. Nu își cenzurează mijloacele de expresie, buna-cuviință este adesea uitată în focul polemicii, adversarii având a se teme de ironia lui, de vorbele de duh memorabile, de portretele trasate cu o peniță muiată în venin, dar și de calambururile licențioase, de anecdotele nu rareori grosiere. Într-un fel, Orășanu e un martor al vremurilor din spița cronicarilor, iar N. este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288429_a_289758]
-
și lecții speciale în vederea cultivării ingeniozității. Același autor subliniază importanța atitudinii profesorului, relația sa cu elevii. Nu e deloc indicată poziția sa autoritară, oarecum despotică. Ea creează blocaje afective. Copiii nu îndrăznesc să pună întrebări, se tem de eșec, de ironii. E nevoie de un climat democratic, destins, prietenos. Autoritatea unui profesor nu se bazează pe constrângere, pe frică, ci pe competență sa profesională, pe obiectivitatea și ținuta sa ireproșabilă. El trebuie să fie apropiat de elevi, îngăduitor ( în anume limite
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
Primăvara). Ion Pop evidenția în acest moment al evoluției poetice „o tehnică în genere deformatoare, de ascendență expresionistă, ce exploatează vecinătățile puternic contrastante de obiecte și stări.” Aceleiași tehnici i se subsumează proza poetică din Piața cerului (1986), subintitulată cu ironie „jurnal de bucătărie”. Emblema discursului, mizând în continuare pe grotesc, ar putea fi imaginea mașinii de scris „pe masa de bucătărie, printre coji de ouă și de cartofi”, ce trimite încă o dată la distanța uriașă dintre visul creatorului de poezie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
de poezie și platitudinea vieții de zi cu zi. Volumul Cântece (1989) propune trei direcții noi: o poezie cu sonorități de baladă, în maniera lui Miron Radu Paraschivescu, căruia îi și este dedicată această carte, o „pseudo-poezie” în care, cu ironie fină, I. parodiază de fapt formele fără fond din poezie („era atât de foarte bine / când pe faleză ne plimbam / aveai o rochie cu buline / și-un cocker negru dolofan”) și o poezie gravă, monologată (Monolog într-o stație de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
prin definiție, recomandat încă din titlul romanului Omul fără însușiri, este Ulrich al lui Robert Musil: personaj „existențialist prin excelență”, el reprezintă creația unui romancier ce se distanțează de obiectul narației, ca și de sine însuși, prin stilul de o „ironie diamantină” al unui „pasionat glacial”, al unui „ironist tragic”. Eseista consideră că viziunile lui Musil anticipează fenomene psihice care își vor găsi expresia romanescă în scrieri precum Greața lui Sartre și Străinul lui Camus. Protagonistul romanului ce l-a impus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
reclamă și în limbaj adecvat. Expresiile ironice și jignitoare tulbură atitudinea elevilor față de profesorul lor și îngreunează crearea unui climat favorabil muncii creatoare în clasă. Rezultatele obținute în urma cercetărilor au scos în evidență faptul că, cu cât formele de penalizare (ironia, jignirea, ridiculizarea, notele proaste) sunt mai des folosite, cu atât efectul lor scade. Profesorul care cunoaște valoarea aprecierii pozitive nu se va feri de o usoară supraapreciere a performanțelor elevului; va aprecia pe elev mai mult decât merită, spre a
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
d. ("Știu că e periculos să am asemenea însemnări și totuși le fac" mărturisește diaristul, la pagina 475). Partea forte a cărții, cred, e cea tristă: căci e o lume tristă, cea a artiștilor. Chiar dacă o descrii cu sarcasm, umor, ironie, zeflemea, fabulații bufe. Iată, de exemplu, ce gravă apare aici moartea marelui Amza Pellea. A lui Mircea Eliade. A îndrăgitului actor Emanuel Petruț. A lui Cotescu. A lui Virgil Mazilescu și a lui Nichita Stănescu. Sau a multor colegi de la
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
politice, cu atacuri neostoite anticomuniste și, vai!, chiar (cam multe!) antisemite. Pînă a citi memoriile "sovietologului" (cum se autointitulează) Furdui, sincer să fiu, nu știam că numele lui Stalin Djugașvili s-ar traduce prin... fiul evreicei! (djuga = evreică). Hm... Culmea ironiei! Mai întîlnim, în viața-i meandrată, cu suișuri & coborîșuri ce alternau suspect de des, cu clipe de glorie și momente de spaimă, cu prosperitate și calicie, cu beții prelungi și abstinențe efemere, cu femei de lume care din carte rezultă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
am amintit de acest mare cîntăreț de operă și pedagog, deoarece a fost un exemplu paradoxal, amestec de geniu și gafă, de sublim și poznă; azi, la atîția ani de la trecerea sa în neființă, să ne fie permis, cu nostalgică ironie, să evocăm și laturile umoristice ale personalității celebrului Petre Ștefănescu Goangă (care a cutremurat lumea cu vocea sa inegalabilă). Cel mai mare Rigoletto din istoria Operei române, neasemuitul dascăl și muzician, inegalabilul anecdotist și petrecăreț a rămas nu doar în
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Cehov s-a întors în patrie mort, într-un vagon pe care scria "stridii proaspete"... la fel, Caragiale a fost adus în București într-un vagon de marfă, actele de transport ale sicriului rătăcindu-se în Austria! Soarta ironicului provoacă ironia soartei... Cum dădeau directorii de teatru șperț Acum cîteva săptămîni am urmărit o emisiune-dezbatere la televizor pe tema libertăți creației în România de azi. În respectiva emisiune, un politruc de ieri, mascat în ființa religioasă de azi, îl tot bloca
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Al uitării! Revenind la criticul României literare: ce spune acesta, în deschiderea fișei? "...Baranga este un Caragiale produs de cultura comunistă; ceea ce înseamnă un I.L. Caragiale cumințit, decolorat și previzibil. Este diferența dintre restaurantul Capșa și o cantină muncitorească". Just! Ironia soartei e că dramaturgul mînca la Capșa, deși scria pentru cei de la cantină... * Un reportaj tv. își propune (ori are sarcină) să reabiliteze contestata montare a Naționalului bucureștean cu Scrisoarea pierdută; după ce ni se spune să nu cumva să pierdem
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
o va arăta un călugăr, să-și lase acolo traista și să se întoarcă la el: Grăbește-te, căci vreau să văd dacă într-adevăr ești atât de iscusit la ținere de minte, așa cum se spune. Cuvinte iritante, băiatul simți ironia și provocarea, ar fi vrut să-i dea o replică, dar lăsă capul în jos, supunându-se; a făgăduit lui însuși, mamei, lui don Terentio că o să îndure injurii, jigniri, insulte, tot atâtea încercări voite de Dumnezeu. De azi înainte
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dacă li se dă partea lor. Giandomenico îi mărturisi totul lui don Terentio. Știam totul, fiul meu drag, totul. Dumnezeu însă iartă când foamea roade măruntaiele. De la amvon, don Terentio, într-o dumunică dimineața, în timpul predicii, cu bunul simț și ironia dintotdeauna recomandă: Să li să scoată viperelor dinții veninoși, înainte de a le frige, și să se bage de seamă să nu se confunde animalele cu copiii înainte de a le-njunghia, și să nu se confunde copiii cu oile36. XII În timpul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
colabora, în foarte largă măsură, proiectata revistă; care, în afară de aceasta, ar mai avea și rostul de a crea o nouă armătură, vie și, în cel mai bun înțeles, modernă Bisericii noastre ceva mai suferinde: armătura filosofică. Nu este oare o ironie că Biserica Răsăriteană, care a dat cel mai mare și mai strălucit cugetător de esență și origine religioasă, pe Origen, stă astăzi văduvită de gânditori și oarecum în marginile filosofiei? Și este asta din vina doctrinei ei, care nu ar
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
pacient (ori, bineînțeles, amândouă), ceea ce duce la neîncredere și, prin urmare, la probabilitatea de a rata terapia. • Trebuie excluse întrebările-clișeu, vagi, lipsite de conținut, de felul celor: „Ce ați mai putea spune?”, „Și ce ați simțit atunci?”, despre care cu ironie W. Griffin (1993) spune că sunt utilizate de scenariștii hollywoodieni și de psihologi pop. (Numărarea unor astfel de întrebări și în programele noastre de radio și TV n-ar fi o sarcină ușoară.) Cu asemenea întrebări nu se obțin răspunsuri
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
nici o legătură cu crimele, dar așa se cuvenea, că doar au fost uciși și sute de mii de cetățeni sovietici nevinovați, așadar o compensație în sânge nevinovat se cuvine. Cât despre înfometarea populației Basarabiei, justificată de ajutorarea flămânzilor din ... România, ironia doctorului habilitat în istorie V. Grosul se transformă în stupiditate. Rusia este arătată uneori și ca apărătoare a specificului poporului moldovenesc, a limbii moldovenești. Fără a ridica problema rusificării, a colonizărilor masive din secolul XIX, a închiderii școlilor românești (sau
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
E un tablou tipic burghez în descompunere”). Există, de asemenea, ecouri din Samuel Beckett sau din Eugen Ionescu în câteva proze alegorice, concentrate, cu un limbaj foarte precis, totuși aluziv, neutre ca tonalitate și comentariu auctorial, dar trădând o intensă ironie (Amuzament cotidian, Autodistrugătorul, Proprietatea ș.a.). Pe de o parte, ficțiunile construiesc, simbolic, o soluție existențială, prin personaje care refuză un sistem absurd - dar acest refuz este absurd la rândul lui, pentru că nu există ieșire din universul concentraționar. Spre exemplu, pușcăriașul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
continuu, cu mâna stângă. Minciuna oferită astfel este remediul absurd al lipsei unui adevăr personal, individual. Celelalte proze, deși bine scrise, nu se ridică la valoarea acestei nuvele. În general, sunt narațiuni fantastice, alegorice sau stranii, pigmentate de umor și ironie și construite pe tehnica sugestiei și a detaliului aparent neutru, cu finaluri deschise și posibilități multiple de interpretare, inclusiv politică. Panic Syndrome! dezvoltă aceeași linie a fantasticului, epurată de temele întunecate ale spațiului concentraționar. Spațiul narativ este acum unul american
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
Alegerea, construită cu o tehnică tipic postmodernă: amestecul de realități temporale paralele (lumea avocaților de la New York, pretențios-frivolă, cu accente de Satyricon, și lumea „paranormală” a anului 1692, populată de vrăjitoare), comunicarea ambiguă dintre lumi, scenariul ezoteric, impregnat de o subversivă ironie auctorială, livrescă. Din povestirile unui frizer proiectează spațiul comunității românești din Queens, și anume zona „luzărilor” și a micilor întreprinzători, cu povești ce pot fi citite într-o cheie politico-alegorică. Dacă cele trei povestiri se caracterizează prin limbajul savuros de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
mixaj de teme mai vechi (din nuvelele Alegerea și Tablourile), comunicând cu primele două prin motivul peștelui (motiv dublu, sacru și profan, cristic și demonic), este o savuroasă comedie de limbaj postmodern, un bâlci al deșertăciunilor, dincolo de care se ghicesc ironia și îndoiala autorului față de sensurile lumii (româno-americane) în care trăiește. SCRIERI: Antoine de Saint-Exupéry. Aventura conștiinței, București, 1980; Călătoria, București, 1982; Fisura, București, 1985; Panic Syndrome!, pref. Dan Cristea, București, 1997; Închide ochii! Povestirile seminței, București, 1998; Traversând Washington Square
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]