10,258 matches
-
statele balcanice avea să apară în 1866, un an de criză pentru Europa. O coaliție urzită în februarie a dus la detronarea lui Cuza. În vară, Prusia a învins Austria, un dușman redutabil al expansiunii Serbiei. În același timp a izbucnit o revoltă în Creta. Primul acord balcanic, cel dintre Serbia și Muntenegru, a fost încheiat în perioada aceasta. Încercînd să unească statele balcanice, Mihail cooperase bine cu Muntenegru, ai cărui locuitori se considerau ei înșiși sîrbi. Prințul Nicolae era dispus să renunțe
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Stara Zagora din 1875, a avut și ea rezultate dezamăgitoare. Prost plănuită și condusă, ea s-a bucurat de puțin sprijin în Bulgaria. Tot nedescurajați, liderii revoluționari și-au continuat pregătirile. Guvernul otoman era ocupat pînă peste cap cu rebeliunea izbucnită în 1875 în Bosnia și Herțegovina și își concentrase principalele forțe militare în vestul Balcanilor. Planurile noii răscoale se aflau sub conducerea lui Gheorghi Benkovski. Pregătirile au fost făcute în interiorul țării, Plovdivul urmînd să fie punctul central al revoluției. Deși
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Nici guvernul rus, nici comitetele panslaviste nu fuseseră implicate, deși mulți diplomați europeni au atribuit responsabilitatea directă organizațiilor rusești. Viitorul Bulgariei a fost discutat în cadrul negocierilor generale purtate de puteri în 1876-1877, care au avut drept obiectiv major soluționarea crizei izbucnite odată cu revolta din Bosnia și Herțegovina. Principala realizare a a Răscoalei din Aprilie a fost faptul că a obligat guvernele europene să se ocupe de situația din ținuturile bulgărești, ca și de cea din Balcanii de Vest. BOSNIA ȘI HERȚEGOVINA
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
ale creștinilor, dar ce însemna aceasta nu fusese niciodată specificat cu precizie. Ele aveau într-adevăr unele drepturi în a interveni în favoarea creștinilor din Balcani în caz că se iveau situații extrem de periculoase sau erau comise atrocități. În vara anului 1875 a izbucnit o revoltă în Herțegovina, care s-a răspîndit imediat în Bosnia. Cauza fundamentală era situația din agricultură și relațiile tensionate dintre țărani și moșieri și să nu uităm că ambele grupuri erau slavi de sud ca limbă și origine etnică
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de după 1856. Unirea Principatelor, urmată de urcarea pe tron a unui domnitor străin, și revoltele din Creta au fost rezolvate prin mijloace diplomatice. A apărut o altă modificare importantă a echilibrului de forțe din regiune. În timpul războiului franco-prusac, care a izbucnit în vara anului 1870, Rusia a adoptat o politică de neutralitate binevoitoare față de Prusia. Atunci cînd a devenit clar că aceasta din urmă va obține cîștiguri enorme, s-a pus problema compensațiilor Rusiei. Obiectivul era evident. Încă de la semnarea umilitorului
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
obiectivul major al politicii lor externe, ei încercau acum să împiedice o acțiune care ar fi dus la creșterea prestigiului unui prinț pe care doreau să-l înlocuiască. Problemele ajunseseră totuși prea departe în Rumelia Răsăriteană. În septembrie 1885 a izbucnit la Plovdiv o revoltă, care a repurtat curînd victorii importante. Liderii acesteia au preluat controlul asupra guvernului și au proclamat unirea provinciei cu Bulgaria. Revoluția l-a pus pe prințul Alexandru într-o postură foarte dificilă. El se întîlnise în
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
se părea ei relevant. Vedea ce era antrenată, dresată să vadă. Sau hai să vă mai spun una din același registru, o prietenă care a fost în Italia îmi povestea că o tot asculta bunicul ei ce îndrugă, până când a izbucnit. „Mă, da’ măgari aveau ăia în Italia?“ Ca și cum lipsa măgarilor i-ar fi compromis definitiv și irevocabil. Ciudatul satului pot fi io. Nu cafea, nu țigări, cum îmi reproșează toți ăștia care poate ajung să creadă că oi fi vreun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
puteai ști precis care era ocupațiunea sa mintală. Dar, după această perioadă de reflecție, începe să mustăcească, să mârâie și să cârtească. Deocamdată numai onomatopeic. Dar sugestiv. Expresiv. Și când ceilalți erau mai nedumeriți, neștiind cu ce i-au greșit, izbucnește: „Mă, ai dracu’! Orice ar face ăștia doi, doar să nu muncească!“. Acum R.T. trebuie să predea la facultate știrea la sute de cartofi cufuriți și semialfabetizați. Și chestia asta nu-i mai face absolut nici o plăcere. Dar de aia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
sau repulsia pentru acest soi de examene particulare, [cărora] hazardul chestionărilor, toanele exami natorilor, substituirile Între candidați și năvala scrisorilor „de recomandație“ le justificau Îndeajuns proasta reputație. Însă preopinentul, Încruntând din sprâncene la mine și cântărindu-mă dintr-odată cu privirea, izbucni: — Dar ai o voce admirabilă, pe care ai putea să ți-o cultivi, să ajungi un cântăreț de seamă și să câștigi parale! Uimit de Întorsătură, rușinat și mișcat, fiindcă, Într-adevăr, aveam un glas cu lungi și plăcute vibrații
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
inimă de om și de român, iar nu din cărți străine sau din manuale enciclopedice, sufe rințelor noas tre de atunci. Din acest prilej de convertire ajutată apoi și de alte Împre jurări și Întâlniri asemănătoare, avea să iasă, să izbucnească - „cu o lumină aprinsă din focul izbucnit“, spune Platon - acea diatribă În formă aforistică Împotriva „intelec tualilor“, a falșilor și neisprăviților noștri intelectuali, Împo triva școlii, a dascălilor și a cărților, Împotriva mea și a generației mele, cărticica inti tulată
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu din cărți străine sau din manuale enciclopedice, sufe rințelor noas tre de atunci. Din acest prilej de convertire ajutată apoi și de alte Împre jurări și Întâlniri asemănătoare, avea să iasă, să izbucnească - „cu o lumină aprinsă din focul izbucnit“, spune Platon - acea diatribă În formă aforistică Împotriva „intelec tualilor“, a falșilor și neisprăviților noștri intelectuali, Împo triva școlii, a dascălilor și a cărților, Împotriva mea și a generației mele, cărticica inti tulată Glossa spiritului cărturăresc. Încercare antiintelectualistă, scrisă Îndată
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
petrece cu mine, În afară de orice poftă pentru femei. Stam, prin urmare, În fotoliu și mă minunam ca un adevărat paysan du Danube al lui La Fontaine, când aud șoapte și pași mărunți pe culoar, de unde un stol vesel de fete izbucni pe ușă, săltând zglobiu și așezându-se apoi cerc dinainte-mi. Erau vreo douăzeci de fătuțe, cum le-ar spune ardelenii noștri, care mai de care mai mândre, mai galeșe și mai În pielea goală, unele stând turcește pe jos
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bri liant să strălucească? Privirea mea fixă a fost surprinsă de amfitrion și Stroe Lupescu m-a Întrebat tare: Ce, mă, tâlharule, te uiți la locul sfânt? I-am replicat imediat: Sfânt, de ce? Fiindcă a fost pelerinaj acolo? Asistența a izbucnit În hohote de râs. A doua zi știa tot orașul. Într-o zi, când l-am Întâlnit, Beldie m-a Întrebat: Cum, mă, ai spus tu asta? Da, e grozavă, de antologie! Lisette Verea nu s-a măritat cu Stroe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să „cânte”o melodie religioasă desigur, dar cu o voce stranie, atât de stridentă, pițigăiată si cu o mulțime de greșeli în exprimarea cuvintelor, încât noi cei trei- neam uitat unii la alții și abia ne-am abținut să nu izbucnim în râs, ferindu-ne repede privirile. În acest moment, spre surprinderea noastră, Dragoș Bucescu, cuprins de o evlavie supremă, fără să scoată o vorbă, se desprinde din grup, înaintează hotărât până în mijlocul bisericii sub privirile noastre nedumerite, apoi se aruncă
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
neajutorată, apoi, cam în aceeași fracțiune de secundă, amândurora le-a venit aceeași idee salvatoare: au strigat Trăiască Partidul Muncitoresc Român, trăiască Republica Populară Română, trăiască Uniunea Sovietică! Imediat mulțimea, obișnuită să funcționeze ca un ecou, a reacționat pozitiv, a izbucnit în urale, orchestra a început un marș triumfal și episodul straniu, ridicol, a fost îngropat în entuziasm, a părut dat uitării. Doar a părut. Căci, imediat după manifestația oamenilor muncii, Gârmoci și Fanache, șocați de incalificabila întâmplare, s-au retras
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
iar eu îmi dau silința să deslușesc cuvintele lor. Durerea de cap sporește, febra crește și ea, încep să delirez. Înțeleg doar frânturi din diagnosticul medicilor: grav, accident cerebral, trebuie să-l transferăm la spitalul regional, o intervenție chirurgicală... Mama izbucnește în lacrimi, tata își frământă mâinile neputincios. Curând mă urcă iarăși în salvare și mașina pornește, bănuiesc eu, spre capitala regiunii. Mama merge cu mine, stă la căpătâiul meu, pe bancheta acoperită cu mușama albăstruie, în mașină. Acum mi-e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de captivantă. Brusc, devin conștient că i-am pierdut definitiv pe părinții mei și pe frații mei iubiți, pe prieteni, pe toți oamenii cunoscuți și necunoscuți, s-a sfârșit totul, drumul meu e fără întoarcere și, îngrozit la gândul acesta, izbucnesc (sunt încă în camera unde ai mei mă priveghează...) în hohote asurzitoare de plâns, hohote pe care, desigur, nu le aude nimeni. Plângând sfâșietor, încep să-l lovesc în piept, cu pumnii strânși, pe tatăl meu, apoi îi izbesc pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
-l simpatiza pe tata, avea totuși un dinte împotriva lui: deși îi medita fata la matematică, tata îl deranja profund prin ceva anume, prin numele său. Odată, la un chef făcut împreună cu aghiotanții lui, când se îmbătase criță, comandantul chiar izbucnise furios: -Ce pizda mă-sii de nume e ăsta, bă. Auzi, Vodă, n-a mai găsit cum să se cheme decât Vodă, nu suport, bă, nu suport. Spuneți-i lu bou ăsta să-și schimbe numele, în trei zile să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de la radio s-a întrerupt și o voce baritonală a anunțat că urmează o ediție specială de știri. Imediat a răsunat o altă voce, de data aceasta feminină. Această voce trăda o mare implicare afectivă: aducea știrea că la Budapesta izbucnise o insurecție anticomunistă. În fruntea țării ajunsese un deputat liberal, Imre Nagy, și el a obținut concesii din partea sovieticilor, care și-au retras trupele. Cei doi băieți au ascultat cu sufletul la gură, nu le venea să creadă, erau fericiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
micului nostru orășel. Cameniță s-a apropiat și, prin surprindere, în loc de bună ziua, l-a pocnit pe Vlad peste față. Fratelui meu i-a țâșnit sângele pe nas. Era prea mult pentru el: nu putea rezista la un asemenea tratament. A izbucnit în plâns, hohotitor, și a căzut în genunchi: Iertați-mă, fac orice-mi cereți, numai nu mă loviți, vă rog, s-a pomenit el implorând și chiar el era mirat de ce spune. Atitudinea studentului l-a făcut paf pe tovarășul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
an că alunecă într-o nouă identitate și că această glisare, această metamorfoză e benefică fiindcă îl regenerează i se părea acum o nebunie: vechea lui viață era ca o rădăcină puternică de plantă care, după ce a fost tăiată tulpina, izbucnește la suprafață printr-o nouă plantă. Da, viața lui veche, pe care voise s-o taie, s-o desființeze, s-o anuleze, s-o îngroape, s-o reteze, răsărea în viața aceasta nouă a sa, sufocându-l, împiedicându-l să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
după ploaie manifestele pensionarului, iar tovarășul Cameniță scăpa, scăpa de cei ce voiau să-l prindă, scăpa și se întorcea acasă, în satul lui de lângă Serenite, se întorcea cu zâmbetul pe buze, liniștit, împăcat, invincibil. În decembrie ’89, când a izbucnit revolta de la Timișoara, tovarășul Cameniță s-a suit în tren și s-a alăturat manifestanților, și-a petrecut câteva nopți și zile în Piața Operei, în bătaia gloanțelor, era fericit, de când aștepta el clipa aceasta, înfrunta moartea cu zâmbetul pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
deși mi-e în continuare absolut neclar cum poate să surâdă o pasăre!). Trag de copertele acoperite cu aur, dar ele nu se înduplecă să se deschidă. Îmi pun toate forțele, însă parcă sunt sudate, nici pomeneală să cedeze. Truman izbucnește în râs, în hohote de râs, ca și când tocmai ar fi asistat la o poantă, la o poznă foarte reușită, în care rolul caraghiosului l-aș fi jucat eu. Lazarus îmi ia din mâini cu blândețe cărticica pecetluită și îmi spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
el mai de multișor. Știa că dacă umblă la o roată mare ruginită și o mișcă o țâră, asta face să se crape un fel de porți de metal uriașe și atât îi trebe apei, pe urmă știe ea drumu, izbucnește, se năpustește, mătură tot în cale. Al dracu Gămălie a reușit să clintească roata ruginită: cu ochii tulburi, Pușcărie îl privea ca prin ceață, râdea și căuta și el să-l ajute. Pereții s-au deschis, nu mult, o părere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
stăteam, nu puteam să-i văd decât bustul statuar care nu schița nici o clintire. Așadar vraja care ne pătrundea pe toți ne era provocată doar de unduirea clapelor care emiteau sunete pornite doar din mângâierea degetelor sale miraculoase sau când izbucneau în acorduri edificatoare din care înțelegeai vraja unei muzici scrise cu durerea în suflet de Robert Schuman, după moartea lui Beethoven, pe care îl adora. Deși Schuman spunea că după ce asculți cea de a doua Sonată ar părea că Schubert
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]