8,846 matches
-
Accelerația liniară sau uzual: accelerație, notată de regulă prin simbolul formula 1, este în fizică o mărime vectorială care reprezintă variația vectorului viteză liniară în unitatea de timp. Este un vector legat, având punctul de aplicație în punctul material considerat. Ea are o
Accelerație liniară () [Corola-website/Science/302393_a_303722]
-
său derivata de ordinul întâi a vectorului de poziție în raport cu timpul: formula 13, prin înlocuirea acestei relații în formula de mai sus, se găsește că vectorul accelerație instantanee este derivata de ordinul doi a vectorului de poziție în raport cu timpul: Vectorul accelerație liniară, din punct de vedere matematic, este o funcție vectorială de o variabilă reală independentă: formula 15. Relația funcțională dintre vectorii accelerație, viteză și de poziție se scrie sub forma: formula 16 În mecanica clasică, starea de repaus relativ sau de mișcare rectilinie
Accelerație liniară () [Corola-website/Science/302393_a_303722]
-
are aceeași direcție cu aceasta. Din punct de vedere cinematic, accelerația se definește pe baza efectului de modificare a vitezei și se introduce în studiul mișcării mecanice pe baza modelului punctului material aflat într-o mișcare oarecare. Denumirea de "accelerație liniară" este utilizată cu scopul de a o deosebi de accelerația unghiulară sau areolară. În limbaj comun prin folosirea expresiei "accelerație", de regulă, se subînțelege mărimea "accelerație liniară" Pentru definirea vectorului accelerație liniară, se consideră un punct material, aflat în mișcare
Accelerație liniară () [Corola-website/Science/302393_a_303722]
-
pe baza modelului punctului material aflat într-o mișcare oarecare. Denumirea de "accelerație liniară" este utilizată cu scopul de a o deosebi de accelerația unghiulară sau areolară. În limbaj comun prin folosirea expresiei "accelerație", de regulă, se subînțelege mărimea "accelerație liniară" Pentru definirea vectorului accelerație liniară, se consideră un punct material, aflat în mișcare pe o traiectorie oarecare, notă cu (C) în figura nr.3 din dreapta. Se consideră două momente diferite formula 21 și formula 22, numiți în continuare moment inițial și respectiv
Accelerație liniară () [Corola-website/Science/302393_a_303722]
-
aflat într-o mișcare oarecare. Denumirea de "accelerație liniară" este utilizată cu scopul de a o deosebi de accelerația unghiulară sau areolară. În limbaj comun prin folosirea expresiei "accelerație", de regulă, se subînțelege mărimea "accelerație liniară" Pentru definirea vectorului accelerație liniară, se consideră un punct material, aflat în mișcare pe o traiectorie oarecare, notă cu (C) în figura nr.3 din dreapta. Se consideră două momente diferite formula 21 și formula 22, numiți în continuare moment inițial și respectiv moment final, la care punctul
Accelerație liniară () [Corola-website/Science/302393_a_303722]
-
între cele două poziții. Pentru a caracteriza rata acestei schimbări este nevoie de raportarea lui la intervalul de timp în care se produce modificarea. Cu alte cuvinte, se calculează „viteza” de variație a vectorului viteză. Rezultatul raportării este vectorul "accelerație liniară", corespunzător intervalului de timp formula 27. Suportul vectorului accelerație la un moment dat se află în planul osculator la traiectorie; în același plan, aflându-se de aceeași parte a tangentei ca și versorul normalei principale. Componentele accelerației sunt: unde formula 32 este
Accelerație liniară () [Corola-website/Science/302393_a_303722]
-
timp. În intervalul de timp în care are loc deplasarea punctului material între cele două puncte, vectorul viteză poate să se modifice în valoare și direcție în proporții diferite decât cel calculat pentru momentele final și inițial. Expresia vectorului accelerație liniară medie se scrie sub forma: formula 59 În figura 3. vectorul accelerație este notat prin simbolul formula 60. Valoarea acestui vector este proporțională cu valoarea variației vectorului vitezei și are direcția paralelă cu aceasta. Cunoașterea accelerației medii, permite cel mult, calcularea variației
Accelerație liniară () [Corola-website/Science/302393_a_303722]
-
un analist al stărilor de subconștiență, al învălmășelilor de gânduri, al obsesiilor tiranice”. Unii critici (precum Șerban Cioculescu sau Ovid Densusianu) au evidențiat un progres stilistic față de romanul anterior "Ion" (1920), constatând că "Pădurea spânzuraților" are o construcție simplă și liniară și o mai bună stăpânire a expresiei literare, deși există totuși și unele stângăcii (exprimări confuze ale unor stări sufletești, fraze incolore și banale, epitete lipite neglijent, comparații forțate sau rău plasate etc.). Alți autori au criticat unele neajunsuri ale
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
cu aspect ordonat, sistematizat. În partea estică a comunei, locul este brăzdat de câteva vâlcele înguste și intortochiate: Bria (Gardocea), Barca, Turia, Chiara, Biftia, Vâlceaua Lupului, Valea Zorlestii. Așezate în aceste locuri, satele nu puteau să capete decât aspectul satului liniar, format din două șiruri de case, dispuse de o parte și de alta a șoselei. Așezați pe fundul văilor, oamenii erau feriți de vânturi, mai ales de Crivat care este foarte puternic și rece iarnă. Dacă s-ar fi așezat
Valea Mare, Olt () [Corola-website/Science/302027_a_303356]
-
In algebră liniară, o bază a unui spațiu vectorial, este un sistem de vectori cu care, printr-o combinație liniară, poate fi generat orice vector al spațiului, și care este minimală în raport cu numărul de vectori pe care îi conține. Dacă baza nu ar
Bază (algebră liniară) () [Corola-website/Science/302099_a_303428]
-
In algebră liniară, o bază a unui spațiu vectorial, este un sistem de vectori cu care, printr-o combinație liniară, poate fi generat orice vector al spațiului, și care este minimală în raport cu numărul de vectori pe care îi conține. Dacă baza nu ar fi minimală, atunci unul sau mai mulți vectori ai ei, se poate scrie ca o combinație liniară
Bază (algebră liniară) () [Corola-website/Science/302099_a_303428]
-
liniară, poate fi generat orice vector al spațiului, și care este minimală în raport cu numărul de vectori pe care îi conține. Dacă baza nu ar fi minimală, atunci unul sau mai mulți vectori ai ei, se poate scrie ca o combinație liniară a celorlalți vectori, ceea ce înseamnă că ei pot fi excluși din bază, rămânându-ne mai puțini vectori. Fiind dat "spațiul vectorial" formula 1, formula 2 - mulțimea vectorilor, formula 3 - corpul peste care se află spațiul vectorial, +,* - legi de compoziție, se numește bază (algebrică
Bază (algebră liniară) () [Corola-website/Science/302099_a_303428]
-
pot fi excluși din bază, rămânându-ne mai puțini vectori. Fiind dat "spațiul vectorial" formula 1, formula 2 - mulțimea vectorilor, formula 3 - corpul peste care se află spațiul vectorial, +,* - legi de compoziție, se numește bază (algebrică) a lui formula 2, un "sistem de vectori liniar independenți" care sunt "generatori ai spațiului vectorial". Vectorii bazei se numesc "versori". Mai in detaliu, presupunând că formula 5 este o submulțime finită a spațiului vectorial formula 2 peste un câmp formula 7 (precum mulțimea numerelor reale formula 8 sau cea a numerelor complexe
Bază (algebră liniară) () [Corola-website/Science/302099_a_303428]
-
genetică. Modificarea numărului de cromozomi poate genera mai multe mutații, unde segmentele de ADN din cadrul cromozomilor se rup și se regrupează. De exemplu, doi cromozomi ai genului homo pot fuziona formând cromozomul 2 uman; această fuziune este necunoscută în cadrul evoluției liniare a celorlalte ramuri de primate. În procesul evolutiv, cel mai important rol al unor astfel de rearanjamente cromozomiale este acela de a accelera divergența populațiilor, generându-se noi specii a căror diferențiere genetică să fie menținută. Secvențe întregi de ADN
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
nu mai este doar maistrul zidar medieval, ci proiectantul în măsură să rezolve problemele cu ajutorul intelectului. Arhitectură lui Brunelleschi este una rațională bazată pe linearitatea prospectiva și pe modularea exactă a spațiului. El a revoluționat spațiul plastic introducând "metodă perspectivei liniare", o metodă rațională, deci o convenție, prin care se crea un spațiu tridimensional coerent, omogen și infinit pe o suprafata bidimensionala, iluzia unui spațiu spectaculos, creat și controlat matematic. „Loggia Spitalului Inocenților”, construită de Brunelleschi între 1421 și 1424, se
Filippo Brunelleschi () [Corola-website/Science/302747_a_304076]
-
grupurilor pentru când soluțiile anumitor ecuații diferențiale se comportă bine. Proprietățile geometrice ce rămân stabile în raport cu acțiunile de grup sunt studiate în teoria invarianților. Grupurile matriceale constau dintr-o mulțime de matrice și operația de multiplicare a matricelor. "Grupul general liniar" "GL"("n", R) constă din toate matricele inversabile "n"x"n" cu elemente reale. Subgrupurile lor sunt denumite "grupuri matriceale" sau "grupuri liniare". Grupul diedral din exemplul menționat mai sus poate fi văzut ca un grup matriceal (foarte mic). Un
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
invarianților. Grupurile matriceale constau dintr-o mulțime de matrice și operația de multiplicare a matricelor. "Grupul general liniar" "GL"("n", R) constă din toate matricele inversabile "n"x"n" cu elemente reale. Subgrupurile lor sunt denumite "grupuri matriceale" sau "grupuri liniare". Grupul diedral din exemplul menționat mai sus poate fi văzut ca un grup matriceal (foarte mic). Un alt grup matriceal important este grupul special ortogonal "SO"("n"). El descrie toate rotațiile posibile în "n" dimensiuni. Prin intermediul unghiurilor Euler, matricele de
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
reprezentării" este atât o aplicație a conceptului de grup cât și o teorie importantă pentru înțelegerea în profunzime a grupurilor. Ea studiază grupul prin intermediul acțiunilor de grup asupra altor spații. O clasă mai largă de reprezentări ale grupurilor sunt reprezentările liniare, adică grupul acționează asupra unui spațiu vectorial, cum ar fi spațiul euclidian tridimensional R. O reprezentare a lui "G" pe un spațiu vectorial real "n"-dimensional este doar un omomorfism de grup de la grupul dat la grupul general liniar. Astfel
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
reprezentările liniare, adică grupul acționează asupra unui spațiu vectorial, cum ar fi spațiul euclidian tridimensional R. O reprezentare a lui "G" pe un spațiu vectorial real "n"-dimensional este doar un omomorfism de grup de la grupul dat la grupul general liniar. Astfel, operația grupului, ce poate fi dată abstract, se traduce în multiplicarea matricelor, făcându-l astfel accesibil calculelor explicite. Dată fiind o acțiune de grup, aceasta dă noi sensuri studiului obiectului asupra căruia acționează. Pe de altă parte, ea dă
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
care local seamănă cu un spațiu euclidian de dimensiune corespunzătoare. Din nou, structura adițională, aici cea de varietate, trebuie să fie compatibilă, adică aplicațiile corespunzătoare multiplicării și inversei să fie trebuie să fie netede. Un elemplu standard este grupul general liniar introdus mai sus: este o submulțime deschisă a spațiului tuturor matricelor "n"-pe-"n", deoarece este dat de inegalitatea unde " A" este o matrice "n"-pe-"n". Grupurile Lie au o importanță fundamentală în fizică: teorema lui Noether leagă simetriile
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
consacrat. La această catedră a funcționat până la deces, în 1938. A fost membru titular al Academiei de Stiinte din România începând cu 21 decembrie 1935. Aurel Angelescu a realizat cercetări în legătură cu funcțiile generatoare ale claselor de polinoame; ale ecuațiilor diferențiale liniare; asupra seriilor trigonometrice; asupra teoriei generale a ecuațiilor algebrice. S-a ocupat de clasele de polinoame ale lui Legendre, Laguerre, Apell, Hermite. A scris circa 60 de memorii și articole. Cea mai valoroasă lucrare a sa este "Lecțiuni de calcul
Aurel Angelescu () [Corola-website/Science/302764_a_304093]
-
de tip aduct, cu o compoziție încă necunoscută. Ca și structură, macromoleculele de amiloză adoptă o configurație de tip helix în care spațiul interior cu diametrul de 5Å este ocupat de atomii de iod care se leagă prin intermediul unor catene liniare, de culoare albastră-intensă. Prin încălzirea lui la 70-100 °C, culoarea dispare și reapare la răcire. Amilopectina din amidon, cu structura macromoleculară ramificată cu lanțuri legate între ele prin intermediul grupărilor aldehidice CH, formează un complex de culoare violacee-purpurie. Aceasta este o
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
transfer (ARNt) sunt folosite pentru a adăuga aminoacizi în timpul intepretării proteinelor. Materialul genetic al procariotelor este organizat într-o moleculă de ADN circular simplu (cromozom bacterial), în regiunea nucleoidului din citoplasmă. Materialul genetic al eucariotelor este împărțit în diferite molecule liniare numite cromozomi în interiorul unui nucleu separat, de obicei, cu material genetic suplimentar în unele organite cum ar fi mitocondriile si cloroplastele. O celula umana conține material genetic în nucleul celulei (genomul nuclear) și în mitocondrii (genomul mitocondrial). La om genomul
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]
-
suplimentar în unele organite cum ar fi mitocondriile si cloroplastele. O celula umana conține material genetic în nucleul celulei (genomul nuclear) și în mitocondrii (genomul mitocondrial). La om genomul nuclear este împărțit în 23 de perechi de molecule de ADN liniar numite cromozomi. Genomul mitocondrial este o molecula de ADN circular distinct de ADN-ul nuclear. Cu toate acestea ADN-ul mitocondrial este foarte mic în comparație cu cromozomi nucleari. Materialul genetic străin (cel mai frecvent ADN) poate fi, de asemenea, introdus artificial
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]
-
însuși a fost cel care i-a furnizat editorului italian multiple copii cu câteva luni înaintea morții lui Che atunci când "Jurnalul" lui Che se afla pe drumul tipăririi și faimoasa imagine fusese menită să fie pe coperta ediției italiene. Imaginile liniare, de contrast maxim, după fotografia lui Korda, au fost realizate în 1968 de desenatorul și graficianul irlandez Jim Fitzpatrick, cunoscut anterior mai ales pentru creațiile sale ilustrând mitologia irlandeză. Aceste imagini, devenite la rândul lor emblematice, au fost realizate fie
Guerrillero Heroico () [Corola-website/Science/303255_a_304584]