10,288 matches
-
sfîrșit prin a le turna în ochi toată lista. Pînă și ridurile lor de expresie sînt tot ce-ar trebui să fie ridurile unor eroi, după cum și lupul ucis de regele lor, Leonidas, în perioada lui de formare, e un lup perfect, fabulos pare tatăl tuturor lupilor din toate poveștile. Da, ochii lui ard exact ca doi cărbuni aprinși.) Pe scurt, filmul ăsta care se numește 300 și spune povestea bătăliei de la Termopile duce hiperbola cam cît de departe o poate
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ochi toată lista. Pînă și ridurile lor de expresie sînt tot ce-ar trebui să fie ridurile unor eroi, după cum și lupul ucis de regele lor, Leonidas, în perioada lui de formare, e un lup perfect, fabulos pare tatăl tuturor lupilor din toate poveștile. Da, ochii lui ard exact ca doi cărbuni aprinși.) Pe scurt, filmul ăsta care se numește 300 și spune povestea bătăliei de la Termopile duce hiperbola cam cît de departe o poate duce o epopee cinematografică realizată în
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Ei bine, secvența debarcării aproape c-o întrece în tărăboi pe aia din Salvați soldatul Ryan. în orice caz, e mult mai rău decît atunci cînd debarcă prietenele miresei (Amanda Seyfried) : alea doar chirăie de bucurie, în timp ce mătușile urlă ca lupii. Sigur, e normal ca, într-un musical, toată lumea să debordeze de voie bună, dar nici chiar așa. Voia bună de aici e agresivă : subtextul e că oricine nu intră în acest spirit e constipat. OK, dar ce s-a întîmplat
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
avertiza mereu asupra pericolului revenirii moșierilor (categorie socială -dispărută, în realitate, încă din 1921, după amplă reforma- agrara de sub Regele Ferdinand!). Și, probabil, năluca burghezo-moșierească îi mai bântuie și astăzi mințile, atunci când Iliescu vorbește de pericolul pe care îl reprezintă lupii tineri ai capitalismului românesc ori restitutio în integrum. Nu-l învățase Teohari Georgescu, încă din martie '49, ca "dușmanul de clasă se pune în slujba imperialismului și se deda la crime, acte de provocare, de sabotaj și de spionaj?" Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
toată lumea îi spunea Buzatu, deși numele lui era Braharu . Amândoi aveau două ciomege cât ei de lungi și la întrebarea pusă de Dumitru, printre lacrimi, dacă nu știu ce s-a întâmplat cu caii, aceștia i-au spus că o haită de lupi a năvălit pe cai și oi, au omorât vreo patru mioare și au trântit pe Roibu la pământ, sfâșiindu-l cu colții. Până ce au izbutit să-i alunge cu ajutorul câinilor, au mușcat de spate și iapa, care este la stână
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de jos treaptă. − Hai să vindem oile, Costache, să dăm și pielea calului și să cumpărăm două junci. Le-om învăța cu încetul să tragă la jug căruța de cai. Iapa a îmbătrânit și văd că suferă de pe urma mușcăturii de lup. Se poate spune că și-a făcut, săraca, treaba și dacă nu era ruptă de lup, poate că ar mai fi tras încă vreo doi ani, și își termina slujba, spuse Maria, parcă ghicind gândurile care-l munceau pe bărbatu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
două junci. Le-om învăța cu încetul să tragă la jug căruța de cai. Iapa a îmbătrânit și văd că suferă de pe urma mușcăturii de lup. Se poate spune că și-a făcut, săraca, treaba și dacă nu era ruptă de lup, poate că ar mai fi tras încă vreo doi ani, și își termina slujba, spuse Maria, parcă ghicind gândurile care-l munceau pe bărbatu-su. Costache întoarce în minte situația pe toate părțile, îi dă dreptate Mariei dar se gândește
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pe poziție la locul nostru. Dimineața de Paști e luminoasă, cu soare chiar și cu oarecare pace în sufletele noastre de ostași aflați la datorie! Până la ora aceea fusesem plimbat și fixat într-un loc poreclit de ai mei „Gura lupului”. Era o poziție dificilă și mai expusă, anume hotărâtă pentru mine și oamenii mei! Calm relativ pe ambele maluri ale Nistrului... Către ora 13, în mod cât mai discret, ofițerii se deplasează spre popota improvizată pentru ordine de executat și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
zonă. Gata cu ordinele și masa, fiecare trece în dispozitivul de apărare încredințat! Se încinge o horă, o adevărată sarabandă a schimburilor de focuri dintre noi și adversari. După două ore lucrurile se liniștesc. Eu cu oamenii mei din „Gura lupului” nu aveam probleme. Glumesc cu ei și le spun că e destul de bine chiar și aici în acest loc. Deci toată ziua I de Paști ne-am aflat pe locurile noastre. Seara ne organizăm pentru a nu avea surprize și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mulți pe la organele de partid și de stat, este anchetată și cei care veniseră în anchetă au avut mult de lucru în clarificarea situației din acest select colectiv didactic. A aruncat cu noroi în toți, s-a apărat ca un lup turbat, dar în final Pedagogica are o nouă și meritată conducere și totul a reintrat în normal. Îndepărtarea directoarei îmi aduce momentan o sarcină în plus și o satisfacție profesională în final! Primesc pentru ultimele patru luni ale anului școlar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
la ora de anatomie... Doi trei ani după această întâmplare de groază, într-o seară târziu, în timp ce mergeam spre casă cu boii tatei de la păscut, niște flăcăi zăpăciți m-au înspăimântat de moarte, urlând într-o oală de pământ ca lupii. Iarăși am fost paralizat de frică, dar mi-am revenit. Atunci am fost pus în fața unui potențial pericol și a fost leacul contra spaimei de moarte de mai târziu! În ultima acțiune din război mergeam spre inamic și n-am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
găină o să iasă din el. Apropo de origini, fiind "disponibilizat" în 1983 împreună cu alți colegi din MAE, pentru motive știute numai de "Cabinetul 2 ", aveam să revin în diplomație în martie 1990. La revenire am găsit ministerul bine dotat cu "lupi tineri" care, sprinteni la limbă, aveau să eticheteze vechea generație de diplomați drept "dinozauri", în cadrul "speciei", noi cei dați afară și reangajați după Decembrie 89, formând o categorie aparte, denumită, după mine simpatic, "dinozauri reșapați". "Ab ovo", n-o să accept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care ne așteptam să fie bine primită "în exterior". Cum în acea perioadă tot fondul cinegetic extraordinar de bogat al țării era la dispoziția exclusivă a "primului vânător", MAE a trebuit sa obțină în prealabil autorizațiile de vânat pentru cerbi, lupi, iepuri, gâște, rațe, mistreți, din mândrie națională neputând lipsi din film nimic din fauna cu "păr sau pene". După obținerea aprobărilor, am atras la colaborare Asociația vânătorilor și pescarilor, forurile județene și comunale, apelând chiar și la Ministerul Apărării pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Din cauza vânturilor puternice, arborii izolați sau cei de la marginea pădurilor aveau coroanele aplecate chiar până la 45 de grade, fiind numiți de aceea de localnici "arbori drapel"! Sub noi defilau cu repeziciune insule, păduri, câmpii, lacuri, vârfuri muntoase, plaje sălbatice cu lupi de mare, foci și pinguini, fiorduri, într-o succesiune fantastică de forme și culori. I-am mulțumit în gând lui Senor Juan Mauricio pentru prilejul ce ni l-a oferit de a cunoaște și acest colț uimitor de pământ și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
informat "acasă" asupra discuțiilor și "ofertei chiliene", propunând deplasarea unor experți pentru a aprofunda discuțiile. Până la plecarea mea definitivă aceștia n-au apărut, iar după evenimentele din decembrie 1989 flota noastră a dispărut în "Triunghiul Bermudelor", zonă binecunoscută de căpitani, lupi de mare și de uscat, unde, datorită "paranormalului", s-a volatilizat pe veci, rămânând pentru urmași doar "Dosarul flota", închis deocamdată "în coadă de pește"! Oferta chiliană în domeniu avea să-mi apară totuși pe neașteptate într-o zi, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
buticurile elegante sau, dintr-un "prepeleac", pândeam poate apar balenele. Uneori, ne aventuram pe ocean cu o șalupă până la "Isla de Lobos". Insula și cele 8 insulițe alăturate au o suprafață de 43 de hectare și adăpostesc importante colonii de "lupi de mare" (circa 300000 de exemplare) și de "lei de mare" (circa 20000 exemplare, care pot ajunge și la 350 de kilograme). Întâlneam și "lupi" și "lei" în portul pescăresc, îngrămădindu-se să prindă peștii aruncați de turiști. Serile la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
8 insulițe alăturate au o suprafață de 43 de hectare și adăpostesc importante colonii de "lupi de mare" (circa 300000 de exemplare) și de "lei de mare" (circa 20000 exemplare, care pot ajunge și la 350 de kilograme). Întâlneam și "lupi" și "lei" în portul pescăresc, îngrămădindu-se să prindă peștii aruncați de turiști. Serile la Punta del Este sunt o încântare, cu muzici răzbătând de peste tot, cu aleile de uriași palmieri imperiali ce te invită la plimbare, cu parfumul sutelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
lăsând-o pe Mademoiselle să fie Înghițită de ceea ce ea va pomeni mai târziu, cu groază și deliciu, sub numele de la steppe. Acolo, În Întunecimea nemărginită, licăririle intermitente ale luminilor satului din depărtare Îi apar ca ochii galbeni ai unor lupi. Îi este frig, e Înghețată tun, „Înghețată până În măduva oaselor“ - căci se lansează În cele mai ciudate hiperbole când nu caută cele mai prozaice maxime. Din când În când, se uită Înapoi, ca să se asigure că o a doua sanie
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
RADU COCEA ALEXANDRU COCEA Patimile după Ștefan "Așa mergem din veac în veac, Ca drumețul din calea lupilor... Săracul Ștefan Vodă, undei să vadă..." Nicolae Iorga EDITURA JUNIMEA IAȘI 2009 Mulțumiri sârguincioaselor doamne Veronica Comăneci și Gabriela Popescu, care mult au pătimit cu redactarea nesfârșitelor variante. (c) RADU COCEA, ALEXANDRU COCEA (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Lilianei cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a Nimănui" aiasta ajunsese. Când am venit la domnie, am găsit o țară secătuită, chinuită, sfâșiată... Aș fi vrut să fac dreptate, dar cum? Dreptatea o măsluiau după cum le cântau interesele. Eram tinerel, slab, speriat, singur în mijlocul unei haite de lupi cu bărbi, care aveau în mâinile lor toată puterea. Atunci, m-am făcut mic-pitic, mi-am pus cenușă în cap. Am plătit haraci turcilor, lehilor și ungurilor le cântam în strună. Scrâșneam din dinți, dar nu ieșeam din cuvântul boierilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
diavolul" aista, și-au dat palme că s-au lăsat prostiți de un mucos, au vărsat fiere, au luat blana de oaie în spinare și, spăsiți, s-au ploconit behăind înaintea tronului. Behăiau ei, dar în sinea lor urlau ca lupii... Prea bine știu: de-aș scăpa fiara din lanț, m-ar sfâșia, bucăți m-ar face. Nu-i ușor să te glodească pumnalul sub căpătâi douăzeci de ani și mai bine... Și, totuși, astăzi, am boierimea mea credincioasă. Și, uite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să ne sufle alții în borș! Mi-a ajuns cât am plătit "gloaba" la Înalta Poartă! De ce să ne mulgă?! Cu ce drept?! Cu dreptul peștelui cel mare, ce înghite peștele cel mic, filozofează Țamblac. Îmi vine să urlu ca lupii! exclamă Mihail. Pax vobiscum! binecuvântează Țamblac. Ștefan mai șovăie câteva clipe, apoi, resemnat, face un gest obosit cu mâna a lehamite: Fie... Pace... Să încercăm și noi marea cu degetul. Să vedem ce pohtește Luminăția sa de la noi. Aiasta-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
înțelepciunea bătrână a credincioșilor săi sfetnici". În sinea lui, râdea de prostia noastră. Cutra! Fariseul! Măscăriciul! Cine gândea că-n frumușelul acela cu ochi albaștri, nevinovați, zac ascunse o vulpe șireată, un leu setos de putere, un șarpe veninos, un lup în blană de oaie?! strigă Isaia furios și scuipă, calcă peste morminte încurcându-se în bălării. Și noi, halal să ne fie -, noi, ditai bătrâni vulpoi ai Moldovei, o liotă de boieri veliți târșiți prin uneltiri și rele, geambași de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
arătăm credința față de domnia ce va să vină: "Să-i netezim cărarea"... Ferește-ne, Doamne, se îngălbenește Negrilă. Isaia, cu fălcile încleștate, șuieră cu patimă, crișcă din măsele să le facă fărâme: Cu ce pohtă am să mușc din el! Lup o să fiu! O să-l sfâșii bucată cu bucată! Să simtă toată durerea! Voi răzbuna toate umilințele! Toate! Să fim cu ochii-n patru, mormăie Alexa. Un pas greșit, un cuvânt scăpat... Să vă feriți de ochii lui, îi sfătuiește Isaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
gândurile ascunse, te vrăjește, cetește în tine ca dintr-o carte. Când vorbește cu mine, mă străpunge de mă trec toate nădușelile... Numai sălcii o să visez, bolborosește Negrilă, o pădure de sălcii... Isaia râde isteric, ochii îi sticlesc ca la lupii porniți în pradă. N-ai teamă! Îl trimit în iad! Scot eu dracii din el! spune și smulge cu furie pumnalul, schimonosit de ură. Cu aiasta! O gaură în spate! O găurică! Ce-or să se mai bulucească dracii să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]