8,221 matches
-
netratate, pot rezista până la 6 luni sau mai mult. Diagnosticulde se face pe aspectul clinic, virusul neputând fi cultivat in mod obișnuit. Diagnosticul poate fi confirmat prin biopsie excizională. Histologic, molluscum contagiosum este caracterizat prin organisme molluscum în epidermă deasupra membranei bazale, care constau în celule mari cu: Leziunile Molluscum contagiosum sunt de culoarea pielii, în forma de cupolă, și perlate. Ele au adesea un diametru de 1-5 milimetri, cu o gropiță în centru. Ele nu sunt în general, dureroase, dar
Molluscum contagiosum () [Corola-website/Science/321901_a_323230]
-
din urmă aveau inerția echipamentului mobil cât mai mică, înregistrarea făcându-se cu un vârf ascuțit pe hârtie specială. Suprafața redusă a diagramei afecta precizia măsurării, fiind necesare citiri sub microscop. Sunt formate de o mică oglindă fixată pe o membrană care se deformează sub influența presiunii măsurate. Oglinda reflectă un spot luminos care generează diagrama pe o sticlă mată sau pe o placă fotografică. Aceste indicatoare se pot folosi până la turații de 4000 rot/min, însă membrana, respectiv oglinda, sunt
Diagramă indicată () [Corola-website/Science/321977_a_323306]
-
fixată pe o membrană care se deformează sub influența presiunii măsurate. Oglinda reflectă un spot luminos care generează diagrama pe o sticlă mată sau pe o placă fotografică. Aceste indicatoare se pot folosi până la turații de 4000 rot/min, însă membrana, respectiv oglinda, sunt foarte sensibile la vibrații. Odată cu apariția osciloscoapelor, s-a putut afișa diagrama indicată pentru turații mari, semnalul de presiune provenind de la un traductor piezoelectric, iar cel de volum de la un simulator de cursă legat la arborele cotit
Diagramă indicată () [Corola-website/Science/321977_a_323306]
-
toate continentele, cu excepția Antarcticii. Sunt păsări de mărime mijlocie (au o lungime de 48-110 cm și o greutate de 0,5-2,5 kg), cu tars nu prea lung, cu degetele anterioare relativ lungi și unite totdeauna la baza lor prin membrane. Gâtul și picioarele sunt lungi. Pe cap și pe gât au porțiuni golașe. Ciocul ibișilor este subțire, lung și curbat în jos în formă de secere, iar al lopătarilor este drept și spre vârf turtit și lățit în formă de
Treskiornitide () [Corola-website/Science/316849_a_318178]
-
importanță centrală o are influență radiației laser asupra mitocondriilor. Aceste organite celulare sunt în principal răspunzătoare de a-i pune celulei la dispoziție energie sub formă de adenozintrifosfat(ATP). Acest lucru are loc în lanțurile respiratoare ce se găsesc în membrana celulară internă, care sintetizează ATP prin mai multe reacții redox din adenosindifosfat (ADP) și fosfor. Karu și alți autori ar fi găsit chiar și un mecanism, care prin absorbție se prinde direct de pigmenții accesori ai lanțului respirator și care
Terapie cu laser rece () [Corola-website/Science/326981_a_328310]
-
ar crește stocul de ATP al celulei și ar stimula prin această un rând de procese celulare. Totodată, un important proces chimic ar fi activarea de pompei de natriu și potasiu, care are o influență esențială asupra stabilizării potențialului de membrana al celulei și astfel asigura spre exemplu o funcție importantă a celulelor pentru stimularea și transmiterea mai departe a durerii. O altă consecință esențială a concentrației ridicate de ATP este activarea sintezei ADN și ARN. și prin asta intensificarea procesului
Terapie cu laser rece () [Corola-website/Science/326981_a_328310]
-
citoplasmatice din celulele mast se diminuează tendința de inflamare. Pe lângă aceste mecanisme de efect principale, ar mai există un rând de alte efecte de care se pretinde că ar fi dovedite. Astfel ar fi interesant, ca la bacterii, prin lezarea membranei celulare și inhibarea enzimelor bacteriene, generarea radicalilor liberi de oxigen poate duce la o puternică inhibare. Recomandările de utilizare se intreapta/se concentrează mai ales spre inflamațiile pielii și a mucoaselor, precumm și fenomene de uzură, inflamare ale organelor de
Terapie cu laser rece () [Corola-website/Science/326981_a_328310]
-
pentru producerea de energie prin fisiunea nucleară, compoziția uraniului trebuie schimbată în sensul creșterii conținutului de U235 de la 0,7% până la circa 5%. Procesul tehnologic se numește îmbogățire izotopică și se poate baza pe mai multe fenomene fizice: difuzia prin membrane, ultracentrifugarea și îmbogățirea cu laser. Difuzia gazoasă constă în trecerea forțată a hexafluorurii de uraniu printr-o serie de membrane poroase. Deoarece moleculele ce conțin U235 sunt mai ușoare ele se mișcă mai rapid și au șanse mai mari să
Ciclul combustibilului nuclear () [Corola-website/Science/326480_a_327809]
-
până la circa 5%. Procesul tehnologic se numește îmbogățire izotopică și se poate baza pe mai multe fenomene fizice: difuzia prin membrane, ultracentrifugarea și îmbogățirea cu laser. Difuzia gazoasă constă în trecerea forțată a hexafluorurii de uraniu printr-o serie de membrane poroase. Deoarece moleculele ce conțin U235 sunt mai ușoare ele se mișcă mai rapid și au șanse mai mari să treacă prin porii membranei. Astfel hexafluorura de uraniu care trece prin membrană se îmbogățește ușor în U235 în timp ce materialul care
Ciclul combustibilului nuclear () [Corola-website/Science/326480_a_327809]
-
cu laser. Difuzia gazoasă constă în trecerea forțată a hexafluorurii de uraniu printr-o serie de membrane poroase. Deoarece moleculele ce conțin U235 sunt mai ușoare ele se mișcă mai rapid și au șanse mai mari să treacă prin porii membranei. Astfel hexafluorura de uraniu care trece prin membrană se îmbogățește ușor în U235 în timp ce materialul care nu trece prin membrană este sărăcit în U235. Ultracentrifugarea se bazează pe diferența de greutate a U235 și a U238 . Hexafluorura de uraniu gazoasă
Ciclul combustibilului nuclear () [Corola-website/Science/326480_a_327809]
-
a hexafluorurii de uraniu printr-o serie de membrane poroase. Deoarece moleculele ce conțin U235 sunt mai ușoare ele se mișcă mai rapid și au șanse mai mari să treacă prin porii membranei. Astfel hexafluorura de uraniu care trece prin membrană se îmbogățește ușor în U235 în timp ce materialul care nu trece prin membrană este sărăcit în U235. Ultracentrifugarea se bazează pe diferența de greutate a U235 și a U238 . Hexafluorura de uraniu gazoasă este introdusă în incinte vidate conținând rotoare de
Ciclul combustibilului nuclear () [Corola-website/Science/326480_a_327809]
-
ce conțin U235 sunt mai ușoare ele se mișcă mai rapid și au șanse mai mari să treacă prin porii membranei. Astfel hexafluorura de uraniu care trece prin membrană se îmbogățește ușor în U235 în timp ce materialul care nu trece prin membrană este sărăcit în U235. Ultracentrifugarea se bazează pe diferența de greutate a U235 și a U238 . Hexafluorura de uraniu gazoasă este introdusă în incinte vidate conținând rotoare de circa 2 metri lungime cu 15-20 cm diametru. Când rotoarele ating 50000-70000
Ciclul combustibilului nuclear () [Corola-website/Science/326480_a_327809]
-
mai lung apendice extirpat vreodată măsura 26 cm și a aparținut unui pacient din Zagreb, Croația. Deschiderea apendicelui este ocazional prevăzută cu valva Gerlach numită astfel după anatomistul german Joseph von Gerlach. Această valvă constă într-un pliu semicircular al membranei mucoase. Apendicele este de obicei localizat în sfertul inferior drept al abdomenului lângă osul drept al șoldului. Poziția lui în interiorul abdomenului corespunde la suprafață cu un punct cunoscut ca punctul McBurney (vezi mai jos). Unii gemeni monozigoți - cunoscuți ca gemeni
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
holera. În anul 1917 savantul francez F. de Herelle a descoperit virusurile ce lezează bacteriile, pe care le-a numit "bacteriofagi" sau "fagi." Forma "bacteriofagului" amintește o navă cosmică și consta din cap și coadă. Capul se compune dintr-o membrană proteică și o moleculă de acid nucleic. În coadă se află un tub cav protejat de o husă din proteine contractile. Placa de la capătul tubului poartă filamente, care fixează bacteriofagul de bacterie. La contactul cu peretele bacteriei, husa se contractaă
Bacteriofag () [Corola-website/Science/323674_a_325003]
-
contactul cu peretele bacteriei, husa se contractaă dezvelind tubul. Acesta străpunge peretele bacteriei, asigurând trecerea acidului nucleic în citoplasma bacteriei. Aici el începe să se autoreproducă, folosind nucleotidele celulei-gazdă. Din aminoacizii gazdei, în baza acidului nucleic fagal, se sintetizează proteinele membranei. Urmează asamblarea componentelor fagale. În urma activității bacteriofagului, celula-gazdă moare. Preparate de bacteriofagiai unor bacterii patogene se folosesc pentru profilaxia și tratarea bolilor omului și animalelor, provocate de aceste bacterii.
Bacteriofag () [Corola-website/Science/323674_a_325003]
-
acidul carminic (10% din corpul uscat al insectei). Coșenila este și numele unui produs de origine animală care se utilizează în industria alimentară la fabricarea preparatelor din carne, a produselor vegetale care imită carnea, a produselor din pește, pentru colorarea membranelor, la colorarea cerealelor pentru micul dejun. Cohinealul conține vitamina B12 care de obicei se găsește în carne și anume în ficat, motiv pentru care s-a încercat folosirea lui în așa-zisele produse vegetale care înlocuiesc produsele din carne. În
Dactylopius coccus () [Corola-website/Science/326687_a_328016]
-
Celulele T sau limfocitele T reprezintă limfocite cu un rol central în imunitatea mediată celular. Ele diferă de alte limfocite, cum ar fi celulele B sau celulele NK, prin prezența unui receptor pentru celulele T (TCR), pe suprafața membranei celulei. Ele sunt numite celule T, deoarece acestea se maturizează în timus. Există mai multe subseturi de celule T, fiecare cu o funcție specifică. Toate celulele T provin din celulele stem hematopoietice din măduva osoasă. Aceste celule derivate din celule
Celule T () [Corola-website/Science/326863_a_328192]
-
ar putea juca un rol și în răspunsul imun adaptativ, numeroase experimente demonstrând capacitatea lor de a se adapta ușor la mediu și în dezvoltarea unei memorii imunologice. Celulele NK elimina celulele infectate și tumorale prin formare de pori în membrana acestora prin intermediul perforinelor. Celulele NK pot de asemenea, prin intermediul granzimelor, să declanșeze apoptoza celulei gazdă prin degradarea ADN-ului nuclear.
Celulă Natural Killer () [Corola-website/Science/326861_a_328190]
-
catalizează reacția următoare). Rezultatul final al acestei cascade de activare este amplificarea masivă a răspunsului inițial și activarea complexului de atac membranar (MAC). Peste 25 de proteine și fragmente de proteine alcătuiesc sistemul complement, inclusiv proteine serice și receptori ai membranei celulare. Aceste proteine reprezintă aproximativ 5% din fracțiunea globulinică al serului. Există trei căi biochimice de activare a sistemului complement: calea clasică a complementului, calea alternă a complementului, și calea lectinei. Cale alternativă este activată continuu, în urmei hidrolizei spontane
Sistemul complement () [Corola-website/Science/326858_a_328187]
-
lichidă, este rapid inactivat de factorii H și I. Însă atunci când gruparea tioester internă a C3 reacționează cu o grupare hidroxil sau amino a unei molecule de pe suprafața unei celule sau agent patogen, C3b, care este acum legat covalent la membrana este protejat de inactivare. C3b legat de suprafață se poate lega de factorul B pentru a forma C3bB. Factorul B este hidrolizat în prezența factorului D, rezultând moleculele Ba și Bb. Bb rămâne legat de moleculă C3b pentru a forma
Sistemul complement () [Corola-website/Science/326858_a_328187]
-
C5-convertaza. Această enzimă descompune apoi C5 în "C5a", o anafilatoxină puternic, și "C5b". C5b recrutează și asamblează C6, C7, C8 și mai multe molecule de C9 pentru a forma complexul de atac membranar. Acesta creează o gaură sau por în membrana, ceea ce determină fluxuri ionice haotice, care duc la omorârea patogenului. Calea clasică este declanșată de activarea complexului C1. Complexul C1 este alcătuit din o moleculă de C1q, 2 molecule de C1r și 2 molecule de C1s, sau C1qr2s2. Calea clasică
Sistemul complement () [Corola-website/Science/326858_a_328187]
-
și C3b; C3b mai târziu se unește cu C4b2a (convertaza C3), pentru a face convertaza-C5 (complexul C4b2a3b). Inhibarea C1r C1s și este controlată de C1-inh. C3-convertaza poate fi inhibata de factor de accelerare al degradării (DAF), care este lipit de membranele plasmatice ale hematiilor printr-o ancoră GPI. Hemoglobinuria paroxistica nocturnă este cauzată de liza mediata de complement a hematiilor din cauza incapacității de a sintetiză GPI. Astfel, hematiile nu sunt protejate de proteinele ancorate la GPI, cum ar fi DAF. Calea
Sistemul complement () [Corola-website/Science/326858_a_328187]
-
înseamnă că activarea complementului trebuie să fie strict reglata. Sistemul complementar este reglat de proteine de control, care sunt prezente într-o concentrație mai mare în plasma sanguina decât proteinele care aparțin sistemului complement. Unele proteine reglatoare sunt prezente pe membranele celulelor-self, împiedicând sistemul complement să le atace. Un exemplu este CD59, cunoscut și sub numele de protectin, care inhiba polimerizarea C9 în timpul formării complexului de atac membranar (MAC). Calea clasică este inhibata de C1-inh, care se leagă la C1 pentru
Sistemul complement () [Corola-website/Science/326858_a_328187]
-
glutamatul este implicat în funcțiile cognitive, cum ar fi învățarea și memorarea. Plasticitatea cunoscută sub numele de potențare pe termen lung are loc în sinapsele glutamatergice din hipocamp, neocortex, și alte regiuni din creier. Transportatorii de glutamat se găsesc în membranele neuronale și a celulelor gliale. Ei transporta rapid glutamatul din spațiul extracelular înăuntrul celulei. În leziuni cerebrale, aceștia pot lucra în sens invers, si glutamatul în exces se acumulează în afara celulelor. Acest proces determina ionii de calciu să pătrundă masiv
Acid glutamic () [Corola-website/Science/326873_a_328202]
-
Poliovirusul intră în organism prin gură, infectând primele celule cu care vine în contact -faringele și mucoasa intestinală. Reușește să intre prin legare la un receptor de tip receptor imunoglobulinăl, cunoscut sub numele de receptor pentru poliovirus sau CD155, pe membrana celulelor. Virusul deturnează apoi mecanismul propriu al celulei gazdă și începe reproducerea. Poliovirusul se divide în interiorul celulelor gastro-intestinale, pentru aproximativ o săptămână, de unde se răspândește la amigdale (în special la celulele foliculare dendritice cu rezidență în centre germinale tonsilare, în
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]