9,547 matches
-
din comuna Braniștea. În 1925, comuna Ghinești avea aceeași structură și 796 de locuitori, fiind arondată plășii Titu din același județ. Comuna Mircea Vodă avea atunci 738 de locuitori. În 1931, a fost înființată comuna Beșteloaia, cu satele Bănești, Beșteloaia, Moara Nouă și Podu Rizii, comună ce a constituit nucleul actualei comune Sălcioara. Comunele au fost arondate în 1950 raionului Târgoviște din regiunea Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, ele au revenit la județul Dâmbovița și au
Comuna Sălcioara, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301189_a_302518]
-
plaiul Ialomița-Dâmbovița al județului Dâmbovița și era formată din satele Costești, Bădeni, Piatra Iepei și Runcu, cu o populație de 1734 de locuitori. În comuna funcționau patru biserici, o școală și mai multe fierăstraie de apă pentru tăiat scânduri și mori de apă cu făcaie. În 1925, anuarul Socec consemnează comună în plasă Pucioasa a aceluiași județ, cu satele Runcu, Costești, Bădeni, Piatra Epei (reședința), Ferăstraele și Brebu, având în total 2813 locuitori. În 1950, la desființarea județelor, comuna Runcu a
Comuna Runcu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301188_a_302517]
-
58% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Neajlov a județului Vlașca și era formată din satele Vișina și Hanu lui Pală, cu 1570 de locuitori. Aici funcționau o moară cu aburi și două biserici câte una în fiecare sat. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa și comuna Broșteni, în plasa Cobia din județul Dâmbovița, având în compunere satele Broștenii de Jos și Broștenii de Sus
Comuna Vișina, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301197_a_302526]
-
câte una în fiecare sat. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa și comuna Broșteni, în plasa Cobia din județul Dâmbovița, având în compunere satele Broștenii de Jos și Broștenii de Sus, cu 586 de locuitori, o moară cu aburi, o biserică și o școală. În 1925, Anuarul Socec consemnează comuna în aceeași plasă și cu aceeași componență, populația sa fiind de 3034 de locuitori. Comuna Broșteni trecuse la plasa Găești din județul Dâmbovița, și avea în compunere
Comuna Vișina, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301197_a_302526]
-
județul Dâmbovița, Muntenia, România. La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul era reședința comunei Vizurești, formate din el și din satele Priseaca și Ghimpați, comună aflată în plasa Ialomița a județului Dâmbovița și având 1297 de locuitori. Aici funcționau o moară cu apă și două biserici. În 1925, comuna Vizurești era în plasa Ghergani a aceluiași județ, având în componență satele Ghimpați și Vizurești, cu 1390 de locuitori. În 1950, ea a fost inclusă în raionul Răcari din regiunea București și
Vizurești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301198_a_302527]
-
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Cobia a județului Dâmbovița și era formată din satele Valea Mare, Băsești (astăzi, Livezile) și Primejdești, cu 845 de locuitori. În comună funcționau două biserici, o școală și o moară de apă. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, funcționa în plasa Dealu-Dâmbovița a aceluiași județ, și comuna Valea Caselor, formată din satele Valea Caselor, Valea Lupului, Gârleni și Saru, comună în care funcționau o biserică și o moară
Comuna Valea Mare, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301194_a_302523]
-
moară de apă. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, funcționa în plasa Dealu-Dâmbovița a aceluiași județ, și comuna Valea Caselor, formată din satele Valea Caselor, Valea Lupului, Gârleni și Saru, comună în care funcționau o biserică și o moară de apă. În anii următori, cele două comune au fost comasate, fiind consemnată de Anuarul Socec din 1925 comuna Văile Unite, cu reședința la Valea Mare, comună ce servea drept reședință a plășii Bogați din același județ Dâmbovița. Comuna avea
Comuna Valea Mare, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301194_a_302523]
-
școală în unica sa localitate. La acea vreme, pe teritoriul actual al orașului, funcționau în aceeași plasă și comunele Ghergani și Vizurești. Comuna Ghergani avea în compunere satele Ghergani, Mavrodin, Colacu și Săbiești, cu 1750 de locuitori. Aici funcționau o moară cu aburi, trei biserici și două școli una la Ghergani și alta la Colacu. În Ghergani este înmormântat, împreună cu familia sa, Ion D. Ghica, fost Bei de Samos, și un mare scriitor, care a construit în anul 1872 o stație
Răcari () [Corola-website/Science/301187_a_302516]
-
o stație de cale ferată, apoi Școala generală, cladirea Judecătoriei Plasa Ghergani și multe alte obiective social-culturale. Comuna Vizurești era formată din satele Vizurești, Ghimpați și Priseaca, având în total 1297 de locuitori; în ea funcționau două biserici și o moară de apă. Denumirea comunei Podu Bărbierului a fost schimbată în "Răcari" și se păstrează și astăzi. În 1925, comuna Răcari avea 1712 locuitori și făcea parte din plasa Ghergani a aceluiași județ. Reședința acestei plăși era comuna Ghergani, cu 3150
Răcari () [Corola-website/Science/301187_a_302516]
-
adâncimi între 2 m și 14 m. În ultimii ani multe izvoare au fost captate în bazine amenajate și apa se aduce prin conducte până la locuințe. În trecut, apa râului Olănești a fost folosită pentru a pune în mișcare pietrele morilor, a pivelor și fierăstraielor. Așezată în regiunea de dealuri și înconjurată de pădure, comuna Paușești-Măglași se încadrează în specificul climei temperat-continentale temperatura medie anuală fiind de +10 grade Celsius. Formele de relief și condițiile pedoclimatice existente pe teritoriul comunei au
Comuna Păușești-Măglași, Vâlcea () [Corola-website/Science/301203_a_302532]
-
la Blânzi), un cabinet stomatologic la Corod, un centru de permanență care deservește și comunele învecinate, două farmacii, patru biserici în Corod și câte una în celelalte sate. Mai există un Agromec cu brutărie (plus încă o brutărie particulară), trei mori la Corod, una la Blânzi, una la Brătulești, patru prese de ulei la Corod și una la Blânzi. În fiecare an, de "Înălțare", toți locuitorii se strâng pe "Movilă" unde se ține o slujbă de pomenire a eroilor satului și
Comuna Corod, Galați () [Corola-website/Science/301208_a_302537]
-
dator la Visteria domneasca cu 6000 de aspri de când a avut loc „o desetina la Soroca” (desetina era zeciuiala ce se lua pe stupi și porci).După moartea camanarului Ștefan, domnitorul a scos satul, care avea și un văd de moară în apă Prutului, la vânzare. L-a cumpărat, cum am arătat, Mănăstirea Galata, care era ctitoria lui Petru Șchiopul. Spre sfârșitul anului 1588, noiembrie 25, Mănăstirea Galata a întocmit un catastif al averii sale în care este trecut și satul
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
la vânzare. L-a cumpărat, cum am arătat, Mănăstirea Galata, care era ctitoria lui Petru Șchiopul. Spre sfârșitul anului 1588, noiembrie 25, Mănăstirea Galata a întocmit un catastif al averii sale în care este trecut și satul Sivita cu 6 mori și 100 porci. Morile erau la Prut dar și pe gârlele din Baltă Bratesului. Dintre cele 16 sate pe care le stăpânea mănăstirea, la Sivita erau cele mai multe mori. De aici și concluzia că de pe moșia satului mănăstirea recolta o cantitate
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
cumpărat, cum am arătat, Mănăstirea Galata, care era ctitoria lui Petru Șchiopul. Spre sfârșitul anului 1588, noiembrie 25, Mănăstirea Galata a întocmit un catastif al averii sale în care este trecut și satul Sivita cu 6 mori și 100 porci. Morile erau la Prut dar și pe gârlele din Baltă Bratesului. Dintre cele 16 sate pe care le stăpânea mănăstirea, la Sivita erau cele mai multe mori. De aici și concluzia că de pe moșia satului mănăstirea recolta o cantitate mai mare de cereale
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
al averii sale în care este trecut și satul Sivita cu 6 mori și 100 porci. Morile erau la Prut dar și pe gârlele din Baltă Bratesului. Dintre cele 16 sate pe care le stăpânea mănăstirea, la Sivita erau cele mai multe mori. De aici și concluzia că de pe moșia satului mănăstirea recolta o cantitate mai mare de cereale . Perntru toate acele moșii, Mănăstirea Galata va căpăta de la domnitorul Ieremia Movila, la 6 mai 1598, o întărire a stăpânirii sale. Printre moșiile amintite
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
o cantitate mai mare de cereale . Perntru toate acele moșii, Mănăstirea Galata va căpăta de la domnitorul Ieremia Movila, la 6 mai 1598, o întărire a stăpânirii sale. Printre moșiile amintite este și satul Sivita, pe Prut și cu loc de moară în Prut, în ținutul Covurluiului. În primele decenii ale secolului satul este amintit în două hrisoave domnești date de domnitorii Constantin Movilala 15 iunie 1608 și Ștefan Tomsa la 8 martie 1612 Mănăstirii Pobrata pentru a stăpâni Iezerul Beleu și
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
Ilfov și era formată din satele Bițina-Ungureni, Bițina-Pământeni, Chiroiu-Ungureni, Chiroiu-Pământeni, Drăgoeștii de Sus, Drăgoeștii de Jos și Drăgoești-Snagov, având în total 1996 de locuitori, ce trăiau în 382 de case și 16 bordeie. În comună funcționau două școli mixte, o moară cu aburi, cinci mașini de treierat cu aburi și patru biserici (la Bițina-Pământeni, Chiroiu-Pământeni, Drăgoeștii de Sus și Drăgoeștii de Jos). Anuarul Socec din 1925 consemnează schimbarea numelui comunei în "Drăgoești" și transferul ei la plasa Fierbinți a aceluiași județ
Comuna Drăgoești, Ialomița () [Corola-website/Science/301238_a_302567]
-
vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,54%). Pentru 2,39% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Ialomița-Balta a județului Ialomița și era formată din satele Mărculești și Morile, și din cătunele Tutungiu, Cialâc, Scorduf și Movila Popii, cu 1087 de locuitori. În comună funcționau o biserică și o școală cu 55 de elevi (din care 13 fete). Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna formată din satele Cealacu și
Mărculești, Ialomița () [Corola-website/Science/301244_a_302573]
-
în zona barajului Dridu, unde Ialomița formează un lac de acumulare. Este străbătută de șoseaua județeană DJ101, care o leagă spre nord-vest de Jilavele (unde se termină în DN1D) și înspre est de Fierbinți-Târg, apoi în județul Ilfov de Grădiștea, Moara Vlăsiei, Balotești (unde se intersectează cu DN1), Corbeanca și Buftea (unde se termină în DN1A). Prin comună trece și calea ferată București-Urziceni, pe care este deservită de stația Dridu. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Dridu se ridică la
Comuna Dridu, Ialomița () [Corola-website/Science/301239_a_302568]
-
Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,92%). Pentru 3,89% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Întâia atestare documentară a Dridului datează din 28 octombrie 1464, când voievodul Radu cel Frumos dăruia mănăstirii Snagovului patru mori la Dridih, făcute mai devreme de Vlad Dracul, părintele lui Vlad Țepeș. Sub influența comunității monahale de la Snagov și apoi și a celor de la Dealu și Sărindar, avea să se desfășoare trecutul însemnatei așezări de la Dridu. La sfârșitul secolului al
Comuna Dridu, Ialomița () [Corola-website/Science/301239_a_302568]
-
din plasa Mostiștea a județului Ilfov și era formată din satele Dridu-Movila, Dridu-Snagov, Movilița, Sărindaru de Sus și Sărindaru de Jos, cu o populație de 2677 de locuitori, ce locuiau în 625 de case. În comună funcționau o școală, o moară cu aburi, o mașină de treierat și trei biserici (la Dridu-Movila, Dridu-Snagov și Sărindaru de Jos). În 1925, comuna este consemnată de Anuarul Socec în plasa Fierbinți a aceluiași județ, având în compunere aceleași sate (cu excepția satului Movilița, care s-
Comuna Dridu, Ialomița () [Corola-website/Science/301239_a_302568]
-
Buciumi, Păun, Bârnova cu Pietrăria, Vlădiceni și târgușorul Socola, având în total 2287 de locuitori. În comună funcționau două mănăstiri, patru biserici, două școli de băieți cu 85 de elevi, o școală de fete cu 51 de eleve, și o moară cu aburi. Anuarul Socec din 1925 o consemnează ca reședință a plășii Codru, având 1845 de locuitori în satele Bârnova, Buciumi, Păun, Pietrăria, Socola, Vlădiceni și Vișan. După al Doilea Război Mondial, comuna a primit denumirea de "Bârnova", întrucât satul
Comuna Bârnova, Iași () [Corola-website/Science/301260_a_302589]
-
care a fost duhovnicul locuitorilor din Bădeni timp de 30 de ani, Ciofu Petru, Coșmincu Adrian, Cozma Marius(în prezent, slujește la această frumoasă și îngrijită biserică preotul Cozma Doru Mihai). Înainte de 1863, în Bădeni se menționează existența a două mori, prima școală luând ființă abia pe la 1870, odată cu venirea la conducerea „educațiunii” a ministrului Spiru Haret. Școala din Bădeni a fost înființată în anul 1867, când este numit ca învățător Mihai Busuioc, celebrul dascăl al marelui povestitor Mihail Sadoveanu.Același
Bădeni, Iași () [Corola-website/Science/301258_a_302587]
-
din anul 1579, cănd Petrul Șchiopul face schimb de sate, dând Onestii și Borosenii pe satul Miletin: "Leat 7088 septemvrie 25...Și domniia me i-am dat schimbu, un sat anume Onestii și Borosenii pe Miletin și cu locuri de mori pentru acel sat de mai sus scris...". Arhivele St. București, Condica Asachi, nr. 629, f. 98. Satul Borosoaia este un sat colonizat (roit) din zona Fălticenilor, județul Suceava. Prin Legea agrara din 1921, unii țărani din comunele Dolhestii Mari, Dolhestii
Borosoaia, Iași () [Corola-website/Science/301261_a_302590]
-
apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Cârligătura a județului Iași și era formată din satele Brăești, Cristești, Buda-Albești, Prigoreni, Gugea, Valea Oilor și Făcuți, având în total 2910 locuitori. Existau în comună două mori de apă și una de aburi, patru biserici și două școli cu 84 de elevi (dintre care 9 fete). Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași plasă, având 2741 de locuitori în satele Albești, Brăești, Buda, Cristești și Prigoreni
Comuna Brăești, Iași () [Corola-website/Science/301262_a_302591]