8,131 matches
-
mai puțin de adevărata democratizare a proceselor decizionale. Conștientizarea diferitelor obstacole nu știrbește cu nimic convingerea privind necesitatea dezvoltării participării democratice. Aceasta continuă să rămână singura alternativă credibilă în condițiile lipsei de încredere a cetățenilor în acțiunea publică și ale neputinței guvernanților de a-și fundamenta deciziile pe definirea interesului general ai cărui garanți sunt. Ea se integrează mai degrabă în politica de comunicare a aleșilor, din care se face în multe privințe mai mult un rafinament, decât o deschidere către
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
are de-a face cu tipuri avînd forme individuale, în special cu formațiuni psihice totale. Toate punctele de vedere generale sau ipotezele de care dispune pot fi aplicate pentru ca, prin colaborarea lo, să lumineze asemenea formațiuni; va fi însă cu neputință să se demonstreze necesitatea ca acestea să se nască și să existe în genere. Tot ce se poate cerceta sînt numai condițiile unei totalități psihice, atunci cînd ea există realmente. O astfel de cercetare poate furniza corective utile și adesea
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
o puternică contradicție. Una pune accent pe faptul că ceva este ridicol deoarece apare mai întîi cu o anumită siguranță, ca un lucru de la sine înțeles, cu o anumită importanță și superioritate, dar se dezvăluie apoi brusc în nimicnicia și neputința sa. În felul acesta, se provoacă în cel căruia îi apare, mai întîi, un sentiment de siguranță și de admirație, de zăpăceală și de tensiune, iar după aceea, dintr-o dată, o deziluzie sau un triumf ori măcar o ușurare și
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
multă energie decît se poate pentru depășirea rezistenței și asigurarea propriei existențe, se ivește aici posibilitatea unei generozități care nu numai că înțelege obiectul, dar caută să-l și protejeze și să-l apere atunci cînd se dovedește micimea și neputința lui. Mărinimia suportă cu un zîmbet nu doar propria povară ci și pe aceea a altora, adăugîndu-și propria forță acelei mici puteri care l-a provocat. Recunoașterea valotii a ceea ce este mic și neputincios este mai pozitivă, în acest caz
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și de felul contrastului care face parte din fenomen. Pot exista contradicții atît de ascuțite și de amare încît să producă răni ce nu se pot vindeca. Poate fi prezent un destin covîrșitor, împotriva căruia toată puterea folosită se dovedește neputință. Voi reveni asupra acestei posibilități, într-o cercetare specială, care este de o importanță decisivă pentru întreaga mea concepție, și anume în cercetarea despre raportul dintre humor și tragic (cap. V). Deocamdată, din caracterizarea diverselor tipuri de rîs rezultă că
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
raport de contradicție, care nu există în cazul rîsului complet involuntar. Batjocorirea este plină de obiectul său, într-un chip antipatic, aducînd cu ea dorința de a se ocupa mereu de el, pentru a-i evidenția și a-i zugrăvi neputința, insignifianța, prostia sau josnicia. Batjocura este un sentiment în mod hotărît reactiv, deși Nietzsche credea că acesta s-ar potrivi tocmai unei superiorități înalte. Superioritatea bine întemeiată conduce, cum am spus mai sus, mai curînd la humor decît la batjocură
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cu îndrumările lor56. Tragicul în suferință stă în faptul că te împiedică să lucrezi la ceea ce pare necesar, în primul rînd pentru a da unitate și sens vieții. Comicul se poate naște din împrejurarea că suferința își poate arăta totuși neputința în fața unui nou avînt spiritual, pe care ea însăși l-a provocat în mod indirect. În al doilea rînd, comicul rezidă în încercările zadarnice ale altora de a trata sufletul și trupul după niște formule tradiționale. Faptul că durerea și
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
zilnică nu ne trimite încă la umbrele cele mai mari. Ele apar de abia cînd tragicul amenință să distrugă pentru totdeauna coerența vieții. Ce poziție are marele humor față de această posibilutate? Oare tragicul vieții nu poate deveni o mărturie a neputinței humorului? Mai înainte de a relua această problemă serioasă, să vedem cum se situează fața de ea cel mai mare dintre toți poeții tragici. 27. Humorul lui Shakespeare Sufletul lui Shakespeare a fost deschis către toate laturile vieții, către toate contradicțiile
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
totuși cu putință. Într-o scrisoare către Zelter, Goethe spune: Nu m-am născut să fiu port tragic, pentru că natura mea e conciliantă. De aceea, cazul tragic pur nu mă poate interesa, finndcă de fapt el este, în fond, cu neputință de armonizat". Revine asupra acestei idei în convorbirile cu cancelarul von Muller: "Orice tragic se bazează pe o contradicție ce nu se poate aplana. Deîndată ce intervine sau este recunoscută ca posibilă o aplanare, tragicul dispare". "Numesc tragică o situație
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
a acționa în prezent. În orice năzuință spre un țel, trebuie să presupunem că existența are posibilitatea de a declanșa valori. Altminteri, speranțace trbuie să susțină orice acțiune dispare. Într-o lume părăsită de orice posibilități valorice, acțiunea este cu neputință. Considerațiile de pînă aici alcătuiesc o tranzație firească spre cercetarea privind felul în care se comportă marele humor față de capacitatea de înțelegere și acțiune. CAPITOLUL VI ÎNȚELEGERE ȘI HUMOR 32. Fundalul intelectual al humorului Fundalul pe care îl presupune humorul
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
dinaintea aceluiași fundal, ci peretele din fundpoate fi schimbat, potrivit cu desfășurarea acțiunii. Este suficient să existe o coerență între scenele ce se schimbă, pentru ca unitatea să fie susținută. Voința de a stabili odată pentru totdeauna premisele intelectuale ar face cu neputință chiar și marele humor. Căci acesta nu se adresează numai trăirilor individuale și nu le desprinde de fundal. El se adresează și fundalul însuși ca la un dat supus legilor schimbării. Orice fundal care ar vrea să ridice pretenții de
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
presupune humorul; pentru că "rapiditatea" înseamnă înclinarea de a trece la acțiune sau la alte stări. Experiențele pe care le facem și gîndirea pe care o folosim colaborează cu temperamentul. Natural, temperamentele mohorîte pe care le-am amintit pot face cu neputință humorul, dacă nu îngăduie experiențelor să-și intre pe deplin în drepturi. Seriozitatea va putea avea într-adevăr gluma ca formă de expresie în humor trebuind să fie conciliabilă cu blîndețea și înțelegerea, cu ceea ce ne oferă viața, chiar cînd
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
mei bani, scumpii mei prieteni ! am fost lipsit de voi ; și pentru că v-au rapit, mi-am pierdut propteaua, mângâierea, bucuria. Totul s-a sfârșit pentru mine și nu mai am ce căuta pe lume. Fără voi îmi e cu neputință să mai trăiesc. S-a isprăvit, nu mai am, mor, am murit, sunt înmormântat !” Aceeași tipologie marcantă a avarului este pusă în evidență și de Honoré de Balzac în Eugénie Grandet și de William Shakespeare în Neguțătorul din Veneția. În
Caleidoscop by Gicuța Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93242]
-
într-o manieră coerentă, la greșelile sale. Chiar și atunci cînd rațiunea începe să-l părăsească, Lear pare să anticipeze haosul și dezordinea ce vor urma atunci cînd protestează: Nu voi să înnebunesc!". Aceasta este obsesia lui Lear, groază în fața neputinței. Cu toate acestea, groază lui Lear are și alte implicații pentru cei care urmăresc să tipărescă, adapteze, traducă, interpreteze sau să pună în scenă piesă deoarece Regele Lear este cea mai intimidantă și fascinantă opera a lui Shakespeare. Nu este
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
at my bidding; there I found 'em, there I smelt 'em ouț. Go to, they are not men o' their words: they told me I was everything; 'tis a lie, I am not agueproof. Din ce-i la om cu neputința, te-au salvat. GLOUCESTER: Mi-aduc aminte-acum; de-acum îndur Nenorocirea pîn' striga-va însăși " Destul, destul!" și "Mori!"; el m-a adus aici. EDGAR: Fii blînd și răbdător. (Intra Lear, împodobit fantastic cu flori sălbatice) Dar cine vine? O
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
proiectele, referatele, dezbaterile ar putea suplini studiul disciplinat și consecvent, munca susținută și aplicată cu cartea în toate variantele ei. Pe de altă parte, se confruntă direct și zilnic la elevii lor cu demotivarea, plictiseala, lipsa de apetit pentru efort, neputința de a răspunde la provocări serioase, bagatelizarea temelor esențiale, abandonul, retragerea în refugii insidioase. Dacă sunt sinceri cu ei înșiși, trebuie să accepte că pedagogii teoreticieni nu au aruncat în van spre ei aceste veste de salvare, care sunt noile
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2311]
-
literare - și aceasta este perspectiva obiectivă - constatăm că el constitue o serioasă rămânere în urmă (...). Nina Cassian face parte dintre aceia care nu au înțeles deplin că o coexistență pașnică a ideologiei clasei muncitoare și a ideologiei burgheze, este cu neputință de realizat (...). Trebuie să semnalăm încă de la început că în versurile scrise din 1948 și până azi, poeta dovedește a nu fi observat - decât într-o neînsemnată măsură - faptul că lupta de clasă se duce împotriva unui dușman de clasă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
burgheză a înfățișat tabloul unui univers marin în care trăiesc ființele înzestrate cu însușiri deosebite, mânate de forțe lăuntrice spre mirajul veșnic al aventurii. Uneori în această lume a apelor se petreceau drame puternice (...). Apare clar că această literatură predica neputința omului în încleștarea cu natura, fatala lui înfrângere. Exista și reversul tabloului. Vânau și «lupi de mare», biruiau valurile furioase, treceau prin furtuni și poposeau pentru puțin timp în porturi, luându-și apoi zborul spre necuprinsul mării. Era un fals
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de zi cu zi, impunându-și în permanență o circumspectă autocenzură, în fapt pierdut în marea de frică ce a dominat și paralizat societatea românească în anii dictaturii comuniste, C. încredințează acestor pagini scrise pentru sertar gânduri de revoltă și neputință disperată în fața degradării continue a vieții. Autorul se supune unui tulburător examen de conștiință, în care obsedantă este lașitatea, a lui și a celorlalți, „eroi ai răbdării”, abandonați incertitudinii după patruzeci și cinci de ani „de frică, pândă, moarte”, într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286379_a_287708]
-
în http://www.totustuustools.net/magistero/ grego 16.htm, consultat la 12.06.2012, ora 22.32. 109 Anterior, în enciclica Mirari vos, își exprimase nemulțumirea față de libertatea tiparului-din cauza căreia puteau fi publicate și informații dăunătoare societății, precum și față de neputința Bisericii de a cenzura anumite publicații de acel tip. Potrivit Papei: "unii credeau că informațiile negative erau compensate de cele pozitive care vorbeau în favoarea religiei, când, de fapt, sufletele erau profund rănite. Absurdul situației rezida tocmai în faptul că guvernele
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
revenim foarte greu la lectura unei singure convenții (Dickens, Galsworthy, chiar Joyce). Amestecul de planuri de toate felurile, turnul ui Babel care este textul Desperado, creează un lector resemnat, gata să îndure frustrarea că e neputincios. Lectura Desperado e o neputință asumată. Avansul romanului britanic în acest moment este tocmai această nouă lectură pe care o creează. E vorba de o lectură sceptică, precaută, versată, tolerantă până la nepăsare, receptivă până la anihilarea oricărei dorințe anterioare textului Desperado. Autorul de rețete Desperado tratează
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
că misterele au să rămână nedezlegate. Suntem învățați să iubim neîncheierea, să pătrundem esența neînceperii, să intuim adevărul de neconceput că trăim într-o lume fără început și fără de sfârșit. Ackroyd forțează, cu tandrețe, marginile înțelegerii, ajutându-ne să îndurăm neputința. Istoria în sine e cât se poate de simplă: Timothy Harcombe, fiul lui "Clement Harcombe. Mediu și vindecător", îi calcă tatălui lui pe urme. Tatăl a început ca magician de circ, până ce a cunoscut-o pe Cecilia, cu care s-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
firul în patru și apoi să-l împletească la loc într-o narațiune haotică, amețitoare. În Nice Work și Paradise News își îngăduie să răsufle, să surâdă, să simtă. Și totuși, în ansamblu, e un Desperado căruia îi e cu neputință să se destindă. 2.12. David Lodge: Ghici cine gândește aici Thinks... este un titlu intraductibil prin polisemia lui. De la "gândește", la "fiecare gândește altceva, are alt punct de vedere", și la "gândește, deci există", la "gândește ca profesie (de unde
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
imposibilitatea de a comunica pe care o resimt violent atât personajele cât mai ales spectatorul/cititorul. Unii critici numesc piesele lui Pinter "comedii ale amenințării", mulți discută însă vulnerabilitatea personajelor, a căror tragedie stă tocmai în aparenta lor putere ori neputință. Cert este că în textele lui Pinter frica și râsul merg mână în mână, iar vechea teorie a genurilor, care separă drama de roman și poezie, ori comicul de tragic, e dinamitată fără nici o îndoială. Odată cu Pinter se naște "pinterescul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai ferm, mai puțin oscilant, încercuind ideea cu mai multă hotărâre. Morbiditatea e înlocuită de deznădejde. Fragilitatea e pe cale să devină manieră poetică, pentru acest poet eminamente reticent. Pare neputincios în fața vorbelor mari, dar nu trebuie să ne lăsăm păcăliți: neputința e ascunzătoarea lui. Frica e temnicerul, ca în versurile următoare, nu departe de Eliot în spirit: Dormeam și m-ai trezit Ca să ne plimbăm pe malul înghețat Al nopții fără amintire Până ce vocea ta mi-a părăsit auzul Mâinile ți-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]