18,249 matches
-
Lume este ilustrat de Buddha, care afirmă că a "spart" Oul cosmic, "coaja neștiinței", și a dobândit "preafericita, universala demnitate a lui Buddha".10 Exemplul acesta ne arată cât de importantă este perenitatea sistemelor de simboluri arhaice legate de locuința omenească. Aceste sisteme de simboluri redau stări religioase primordiale, dar care își pot modifica valorile, îmbogățindu-se cu semnificații noi și integrîndu-se în sisteme de gândire din ce în ce mai bine articulate. "Locuiești" într-un corp la fel cum locuiești într-o casă ori
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
simbolismul corp-casă și despre omologările antropocosmice legate de aceasta este departe de a epuiza bogăția extraordinară a subiectului: am fost nevoiți să ne oprim doar asupra câtorva aspecte, dintre cele foarte numeroase. "Casa" - deopotrivă imago mundi și replică a corpului omenesc - joacă un rol de seamă în ritualuri și mitologii. În unele culturi (China protoistorică, Etruria etc.), urnele funerare au forma unei case, cu o deschizătură în partea de sus, pe unde sufletul mortului poate intra și ieși.11 Urna-casă devine
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de la întuneric la lumină (Soarele), de la preexistența unei rase umane la manifestarea ei (Strămoșul mitic), de la Viață la Moarte și la noua existență post-mortem (sufletul). Am afirmat în mai multe rânduri că orice formă de "Cosmos" - Universul, Templul, casa, corpul omenesc - este înzestrată cu o "deschidere" în partea de sus. Acum putem înțelege mai bine semnificația acestui simbolism: deschiderea îngăduie trecerea de la un mod de a fi la altul, de la o stare existențială la alta. Orice existență cosmică este predestinată "trecerii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
inițierii, care îi conduce pe adolescenți în Infern. În alte părți, se crede că neofitul este înghițit de un monstru, în pântecele căruia domnește Noaptea cosmică: este lumea embrionară a existenței, atât pe plan cosmic, cât și pe planul vieții omenești. În numeroase regiuni există în pădure o colibă inițiatică, unde tinerii candidați trec printr-o parte din încercări și învață tradițiile secrete ale tribului. Or, coliba inițiatică simbolizează pântecele mamei.19 Moartea neofitului înseamnă întoarcerea la starea embrionară, ceea ce nu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o colibă inițiatică, unde tinerii candidați trec printr-o parte din încercări și învață tradițiile secrete ale tribului. Or, coliba inițiatică simbolizează pântecele mamei.19 Moartea neofitului înseamnă întoarcerea la starea embrionară, ceea ce nu trebuie înțeles doar în sensul fiziologiei omenești, ci și într-o accepție cosmologică: starea foetală echivalează cu o întoarcere provizorie la modul virtual, precosmic. Alte ritualuri pun în lumină simbolismul morții inițiatice. La unele popoare, candidații sânt îngropați sau culcați în niște gropi proaspăt săpate, sau sânt
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
este. Cu atât mai mult cu cât o mare parte a existenței sale se hrănește din pulsiuni izvorâte din adâncul ființei, din zona numită inconștient. Un om exclusiv rațional este o abstracțiune, nu poate fi întîlnit în realitate. Orice ființă omenească este alcătuită deopotrivă din activitate conștientă și experiențe iraționale. Or, conținutul și structurile inconștientului prezintă asemănări izbitoare cu imaginile și figurile mitologice. Nu vrem să se înțeleagă că mitologiile sânt "produsul" inconștientului, pentru că modul de a fi al mitului este
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
într-un sistem organic de valori spirituale. Noi am viciat - spune Salazar într-un faimos discurs ținut câțiva ani mai târziu (16 martie 1933) - conceptul de bogăție,1-am desprins de funcția sa proprie de a susține, cu demnitate, viața omenească; am făcut din el o categorie independentă care nu are nimic de-a face cu interesul colectiv, nici cu morala și am presupus că indivizii, statele sau națiunile ar putea avea ca scop adunarea de bunuri fără utilitate socială, fără
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
oricând atras de Frediana și de ceea ce el considera a fi puterea ei: puterea trăsnetului! Deodată, prin aerul înțepător al dimineții, îi ajunse la urechi, odată cu gâlgâitul torentului și ciripitul păsărilor din pădurea trezită acum, un ecou îndepărtat de voci omenești. Deși nu deslușea cuvintele, recunoscu vocea puțin stridentă a lui Odolgan și fu imediat în picioare. Din câțiva pași, ajunse la calul său și, apucându-l de hățuri, se îndreptă hotărât către torent, ca să-și regăsească prietenii. 18 Ducându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tragică, mai nemiloasă și mai barbară decât barbarii cei mai feroce și, deci, ca femeie, îndepărtată și intangibilă. Frumusețea ei rece, care până atunci îl fascinase, îi apărea acum ca aceea a unei statui de marmură, lipsită de orice căldură omenească. Se întărea în el, de această dată cu și mai mare claritate, acea intuiție ce o simțise în momentul în care-și luaseră rămas bun la Genava: intuiția că exista în ea ceva întunecat, ca un fior de nebunie, oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și că ne-au trebuit treizeci de ani ca să rezolvăm aceste detalii minore. Se aplecase înainte, în focul discuției. Acum se lăsă din nou pe spate cu un oftat. - Domnule Craig, unii spun că motivul acestei incredibile stagnări a mintii omenești este rezultatul direct al societății apărute după al doilea război. Consider că, parțial, și societatea este vinovată. O atmosferă morală viciată obosește mintea într-un fel curios, constant; greu de descris. Este ca și cum creierul s-ar uza singur, luptând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
să lucreze mai repede. Simți un impuls de viață nouă. Era o agitație bruscă și anormală, o strălucire difuzându-se în întreaga lui ființă. Șterse cu privirea camera mașinilor, întrebător. Mintea i se concentră pentru a găsi semnele unei prezențe omenești. Avu chiar timp să observe clar că nici măcar gândurile lui Peters și ale celorlalți nu pătrund în aceste adâncimi metalice, închise etanș. În peretele din dreapta lui se deschise o ușă; ieșiră pe acolo trei bărbați. Actul fizic al apariției lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
pentru o cauză, care într-un fel n-a reușit să triumfe, sunt stoarse de puteri. Cinismul înflorește prea ușor, moralitatea se prăbușește în mod uimitor. Buruienile ies cu ușurință acolo unde creșteau flori doar cu un an înainte. Știința omenească, minunat de adaptabilă în timpul războiului, nu și-a revenit niciodată de pe urma restricțiilor impuse de războiul rece. Întregul glob stagnează azi în inutilitatea negativă a zece mii de scopuri, toate menite să ducă la frustrare, deoarece nu există un fir clar, unificator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
domină, fără prea mare rezistență din partea celor care îi urmează. Da, admit că suntem un fel de invadatori; am făcut tot felul de lucruri. Dar omul trebuie să-și croiască singur destinul. Nimic nu este mai adevărat în toată istoria omenească decât că rasa din care am apărut noi nu poate supraviețui dacă, de pildă, noi le oferim invenții și vasta noastră cunoaștere. Noi, totipotenții, suntem un braț mort al unui fluviu, un accident. Noi, cei treizeci și cinci - asta cu tine inclusiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
îi displăcea ideea, dar membrii unei gloate înfuriate nu sunt chiar niște criminali. Gândurile lui își urmară drumul întortocheat pe tot timpul nopții. La un moment dat, apăru o nedumerire: această capacitate de douăzeci de ori mai mare decât creierul omenesc obișnuit nu putea fi măsurată prin coeficientul de inteligentă (I.Q.). Numai un creier electronic ar putea avea un coeficient de inteligență de 2000. Mai existau și alți factori în creier care să fie afectați. Cum se făcea, de exemplu, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
apărut atât de puțini totipotenți; probabil că îngrijirea medicală a fost mai bună dar... să lăsăm asta. Noi toți am văzut multe, ne-am gândit la multe. Și avem convingerea sinceră că noi am fi doar o piedică pentru rasa omenească dacă nu o putem influența cumva să înainteze pe calea progresului. În acest scop trebuie să avem o conducere mai puternică, mai capabilă decât cea de care am fost noi înșine în stare până acum. Noi... Se auzi un cling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
și rupere din timp, cult al arhaicului potrivit în formele unei modernități ce anulează granițele spațiale și timpul linear. Aceste două pasiuni ale autorului simbologia "totemică" (vezi bestiarul fabulos din Grădina de dincolo) și colajul intens vizualizat de tâlcuri ale omenescului infuzează paginilor de acum un mister psihologic pe cât de generos în cheile decodării, pe atât de orgolios (pentru că inițiatic) claustrat în efigii imposibil de tradus monovalent. Comisionarul este o dilemă oarecum confină Căderii lui Camus; o parabolă morală "gardianul" și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mânui ligheanul de tablă, izbindu-l de picioarele de fier ale patului. Fu chiar surprins de ciudata vibrație a obiectului, care scotea un sunet de parcă și-ar fi strigat numele: "Ligheaaaauuunn!". Se amuză lovind de câteva ori obiectul cu voce omenească, dar Filip nu se mișcă din loc, se apropie de el și-l privi cu atenție. Ochii îi erau deschiși și aveau un luciu nefiresc, de parcă n-ar fi fost privirea lui Filip nici când dormea, nici când era treaz
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ambele proze sunt un exercițiu de pură asmuțire a verbului, mijind, dar înșelător, sensuri și ridicând întrebări cu răspuns suspendat, cu impenitenta voluptate a alcătuirii și distrugerii de forme, pe modelul nu numai al naturii oarbe, dar și al artefaxurilor omenești, cărora autorul le cunoaște resorturile, materia, grandoarea și decadența, Cutia cu Bătrâni fiind și, dacă nu ne înșelăm, o meditație între oglinzi de curburi opuse, într-o perpetuă tentativă de a face să vorbească însuși timpul, timpul considerat ca un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și luând în bloc activitatea de publicist din acea vară, ce semn de viață, de putere, de idealism a fost acea manifestare literară! Credeam cu tărie în bine, în adevăr, simțeam că ființa mea e un mijloc pentru realizarea fericirii omenești și a triumfului adevărului. Cred că scepticismul ironic încă nu apăruse în mine. Eram mai naiv, dar mai puternic, mai bun și, într-un fel, eram fericit. Dar în acea vară am trăit și întîiul meu amor adevărat, sau aproape
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
inferioare bărbaților pentru că înainte de a ajunge la conștiință, orice clasă supusă îmbrățișează concepțiile stăpânilor. A mânca, act eminamente brutal și inestetic, ar fi devenit cu siguranță rușinos, dacă izolarea pentru îndeplinirea acestei funcțiuni n-ar stingheri cu totul practica vieții omenești. Se zice că pe Alfred de Vigny nu l-a văzut mâncând nici un străin. Femeile au mai multă delicatețe în realitățile iubirii decât bărbații. O femeie normală nu va intra niciodată în intimități cu un bărbat de pe o treaptă socială
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un curent, în susul căruia trebuie să înoți voinicește cu speranța îndoielnică de a ajunge la un mal aspru, unde să-ți odihnești capul obosit. Amintirile - o muzică care ne vine de undeva de dincolo de orizont. Cele mai multe judecăți false în privința lucrurilor omenești se datoresc infirmității morale, și nu slăbiciunii intelectuale, pentru că mai degrabă pierde omul simțul realității prin partea morală, decât prin cea intelectuală. O implori să nu te mai facă să suferi, adică îi ceri ei ajutor contra ei, nenorocitule, iar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ca un câine turbat. Dacă într-o bună dimineață oamenii ar începe să-și poată citi gândurile unul altuia, toți ar umplea pădurile și văgăunile neumblate, pitindu-se fiecare în câte o ascunzătoare nebănuită. Societatea s-ar desființa și rasa omenească ar pieri în curând. Femeile caste, din lipsă de temperament, au mai puțin dezvoltată pudoarea corpului, din cauza ecoului slab pe care-l trimite în conștiința lor feminitatea lor redusă. Se poate spune că literatura, care aproape în întregime nu-i
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un suflet comun, nu mai ai sufletul tău personal, adică un suflet delimitat, propriu pentru observație. Și, neputând cunoaște un suflet, al tău, nu poți cunoaște nici pe al altora. De aici faptul paradoxal că numai izolații cunosc bine sufletul omenesc. Femeia are mai mare putere de penetrație în sufletele altora decât bărbatul, dar, mai săracă în idei generale, este inferioară bărbatului, când vrea să reconstituie tipuri din observațiile izolate. Prin sentimente, oricare: bune sau rele, atârni de oameni. Prin inteligență
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Uneori el nu mă lasă să gândesc, să lucrez. Alteori el mă lasă. Când ceri cuiva indulgență, îi ceri dispreț îndulcit ori, după împrejurări, agravat prin bunăvoință. Dintr-un anumit punct de vedere, cam de alăturea de viață, toate lucrurile omenești pot părea comice, afară de unele acte naturale, care sunt odioase ori ridicole. Cât e de trist sfârșitul vieții normale, care se încheie cu bine. Ființa încîntătoare de acum treizeci de ani, fata cu cozile pe spate plină de visuri și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
obicei, o femeie care iubește de mai multe ori, dă bărbaților aceleași nume drăgălașe, fără nici un scrupul de delicatețe, pentru că în amor femeia nu are trecut. Ea trăiește în prezent. Delicatețea este calitatea supremă și cea mai rară a sufletului omenesc. Ea le presupune pe toate celelalte: inteligența, bu-nătatea, altruismul, generozitatea, discreția, mărinimia ș.c.l. Un om lipsit de o singură calitate a sufletului, nu mai are delicatețea completă. Atunci ea este cu lacune și cu eclipse. Gelozia retrospectivă e
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]