8,290 matches
-
irom. (ieromonah)", adică " a pictat ieromonahul Gavril". În pronaos sunt pictate scene din Vechiul Testament, scene din viața Sf. Ierarh Nicolae, iar în registrul interior figuri de sfinți. În naos sunt reprezentate numeroase scene din viața Mântuitorului Iisus Hristos, minunile și patimile sale. Sunt de menționat scenele din "Ducerea la judecată a lui Iisus", "Ducerea crucii", "Urcarea pe cruce", "Răstignirea" sau "Așezarea în mormânt". Biserica păstrează pe peretele sud-vestic al naosului și tabloul votiv în care logofătul Tăutu închină biserica la picioarele
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]
-
devenit directorul operei Gänsemarktoper. Inițial, Telemann a avut o serie de probleme: câțiva oficiali ai bisericii considerau opera și "collegium musicum" ca fiind nepotrivite (pentru că incitau la "lascivitate") iar tipograful orașului era nemulțumit de textele lui Telemann pentru primele sale Patimi. Prima problemă a fost rezolvată rapid dar Telemann a obținut drepturile exclusive de publicare a muzicii sale abia în 1757. Producțiile de operă ale lui Telemann nu erau foarte populare iar opera a fost închisă în 1728. Probabil aceste dificultăți
Georg Philipp Telemann () [Corola-website/Science/317538_a_318867]
-
deschidere mai mare decât cea obișnuită, ceea ce asigură o mai bună luminozitate în interiorul bisericii. Pictura bisericii ortodoxe a fost finalizată în anul 1820 de către pictorul Nicolae din Lupșa Mare. În naosul bisericii, pictorul Nicolae din Lupșa Mare a zugrăvit "Ciclul Patimilor" iar în absida altarului a fost pictată "jertfa lui Avraam", "Sf. Troiță" și "friza patriarhilor". Icoanele împărătești au fost pictate cu o decorațiune în ipsos și datează din secolul XVIII-lea. Zugravul Nicolae de la Lupșa Mare a realizat la biserica
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]
-
samarinencii; 4. Duminica orbului; 5. Înălțarea la cer; 6. Indescifrabil. Un program foarte riguros articulat a aplicat zugravul Nicolae în pictura de pe boltă. Scenele evanghelice, selectate din viața Mântuitorului și câteva legate de Sfânta Marie, încheiate cu momente din ciclul patimilor, distribuite pe două registre la nord și două la sud, se succed aproape cronologic. Vasta compoziție începe în registrul I (de jos) de la nord, cu o desfășurare de la est la vest: Bunavestire; 2. Nașterea lui Iisus Hristos; 3. Tăierea împrejur
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]
-
în acest caz zugravul sa orienta după ordinea calendaristică); 5. Întâmpinarea Domnului(Stretenia); 6. Intrarea în Biserică a Maicii Domnului; 7. Duminica Floriilor. Această narațiune sfântă continuă în registrul II (de sus) de la sud, cu evenimentele din ultima săptămână (a patimilor) petrecută de Mântuitorul Iisus Hristos pe pământ: (de la sud la vest) 1. Cina cea de taină; 2. Rugăciunea din grădina Ghețimani; 3. Sărutarea Iudii cea vicleană; 4. Când l-au adus pe Iisus Hristos la Ana arhiereu; 5. Când au
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]
-
Ana arhiereu; 5. Când au dus pe Iisus Hristos la Caiafa; 6. Când au dus pe Iisus Hristos la Irod; 7. Când au dus pe Iisus Hristos la Pilat din Pont; 8. Iisus în închisoare. Alte patru scene din ciclul patimilor, zugravul Nicolae le-a pictat pe peretele de vest al naosului, deasupra cărora a prezentat Judecata de apoi. În stânga, jos: 1. Punerea coroanei de spini pe capul lui Iisus; 2. Biciuirea. În dreapta, jos: 3. Când l-au luat pre Hristos
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]
-
de "capitale" nu exprimă aici gravitatea lor, căci, în cazuri concrete, ele pot fi păcate ușoare, ci faptul că aceste păcate sunt izvorul sau capetele din care ies alte multe și felurite păcate. Ele sunt mai curând înclinări stabile, vicii, patimi, decât acte păcătoase. Teologii consideră că lenea aduce slăbirea puterilor sufletești și trupești, lipsa de cele trebuincioase vieții, îndemn la furt, pricină de ceartă și uitare de Dumnezeu. Un păcat din punct de vedere religios trebuie să îndeplinească 2 condiții
Păcat capital () [Corola-website/Science/319819_a_321148]
-
imagini" (2006) - Editură "Porțile Orientului"; • "Bîrnova, dragostea mea" (2006) - Editură "Porțile Orientului"; • "Sfintele Paști" - Editură "Porțile Orientului"; • "Vine iarăși Moș Crăciun" - Editură "Porțile Orientului"; Viața ilustrata a poetului nemuritor" (Mihai Eminescu) (2007) - Editură "Porțile Orientului"; Viața ilustrata, minunile, parabolele și patimile lui Iisus Hristos" (2008) - Editură "Porțile Orientului"; • "O istorie legendară a Iașilor" (2009) - Editură "Porțile Orientului"; • "1500 scriitori români clasici și contemporani" (2010)- Editură "Porțile Orientului". • Serialele de cărți școlare „Comoara literaturii române“, „Capodopere din literatura universală“ - Editură "Porțile Orientului
Boris Crăciun () [Corola-website/Science/319049_a_320378]
-
a peste 35 de volume de proză, versuri, memorialistică, laureat al premiilor literare pentru proză, poezie și dramaturgie a Asociației Scriitorilor din București și al Academiei Române, președintele "Fundației Internaționale pentru cultură, artă și morală civica Mihai Eminescu". Este autorul romanului "Patima" și "Semnul Șarpelui", al volumului de versuri "Poeme pentru mama" și al volumelor de memorialistică "Întâmplări cu scriitori". Parodist remarcabil și-a adunat volumele tipărite în antologia "La munte și la mare...parodii". Tatăl lui a fost ofițer de jandarmi
Mircea Micu () [Corola-website/Science/319099_a_320428]
-
autor al mai multor volume de parodii: "Dracul verde", "Parodii de la A la Z", "Cetiți-le ziua", fiind considerat printre cei mai buni parodiști, alături de George Topârceanu și Marin Sorescu. A scris și numeroase cărți de proză, iar cu romanul " Patima", apărut în 1972, se afirmă ca un prozator redutabil în buna tradiție a Școlii ardelene, fiind comparat cu Slavici, Agârbiceanu sau Titus Popovici. Criticul Nicolae Manolescu îi consacră o cronică laudativă, romanul fiind apreciat drept cea mai bună carte de
Mircea Micu () [Corola-website/Science/319099_a_320428]
-
1976), "Singur în Mongolia" (1989), precum și seria de "Întâmplări cu scriitori", trei volume, un fel de istorie literară, amuzantă, ai căror eroi sunt scriitori din epocă. Eseuri și portrete, profiluri, sunt prezente în volumul "Miere și fum" (1989). După romanul "Patima", regizorul Mircea Veroiu a ecranizat filmul "Semnul șarpelui". În 1978, debutează în dramaturgie cu piesa "Avram Iancu", pusă în scenă la Teatrul Național din Cluj. După revoluție, Mircea Micu publică mai rar și este prezent în presa scrisă cu numeroase
Mircea Micu () [Corola-website/Science/319099_a_320428]
-
A tradus din lirica universală și a colaborat constant la aproape toate revistele literare ale vremii. La revista "Luceafărul", spre exemplu, a avut o rubrică intitulată "Rememorări", pe care a susținut-o până în 1989, vreme de 20 de ani. Romanul "Patima" a fost tradus în limbile poloneză și rusă. În anul 2003, apare cartea de rememorări literare "Întâmplări vesele cu scriitori triști", o radiografie amuzantă, dar și plină de veridicitate despre viața scriitorilor din deceniul șapte și opt. Despre Mircea Micu
Mircea Micu () [Corola-website/Science/319099_a_320428]
-
apostolilor înscrise în arcade. Al patrulea registru este cel al ușilor iconostasului („Bunavestire ”, „Sf. Arhidiacon Ștefan” și „Sf. Nicolae”). Pictura de la bolta naosului se continuă la pereții laterali prin friza „sfinților martiri” urmată mai jos de suita temelor legate de „Patimile lui Hristos”. Pe peretele de vest al naosului se detașează scena păcatului originar -„Adam și Eva”- zugravul lăsând pe laterale loc pentru „Cain și Abel”, „Jertfa lui Avram și Isac” și portretele pline de sensibilitate ale ctitorilor sau poate ale
Biserica de lemn din Surduc, Bihor () [Corola-website/Science/319187_a_320516]
-
La (, în ) este o capelă care a fost construită pe Île de la Cité, la Paris, la cererea Sfântului Ludovic, pentru a adăposti "Cununa de Spini", un fragment al "Sfintei Cruci", precum și alte diverse relicve ale Patimilor pe care le achiziționase. O "capelă sfântă" este termenul prin care este denumită o "capelă" care are un eșantion din coroana de spini a lui Isus Hristos. "Capela Sfântă" (în ) de la Paris este cea mai cunoscută dintre acestea. Împreună cu "la Conciergerie
Sainte-Chapelle () [Corola-website/Science/319298_a_320627]
-
prezintă de asemenea o altă caracteristică dintre cele mai importante ale programului iconografic din bisericile maramureșene: pe pereții naosului are loc prezentarea comparativă într-o manieră accentuat moralizatoare a scenelor din Vechiul Testament (scene din Geneză) și Noul Testament (minuni, pilde și Patimi). Ciclul Patimilor este cel mai detaliat redat, cuprinzând șaisprezece scene. Radu Munteanu va păstra această dispoziție iconografică și la bisericile din Ungureni și Rogoz, din zona Lăpuș. În partea inferioară a pereților naosului se află portrete de mucenici, reprezentând sfinți
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
asemenea o altă caracteristică dintre cele mai importante ale programului iconografic din bisericile maramureșene: pe pereții naosului are loc prezentarea comparativă într-o manieră accentuat moralizatoare a scenelor din Vechiul Testament (scene din Geneză) și Noul Testament (minuni, pilde și Patimi). Ciclul Patimilor este cel mai detaliat redat, cuprinzând șaisprezece scene. Radu Munteanu va păstra această dispoziție iconografică și la bisericile din Ungureni și Rogoz, din zona Lăpuș. În partea inferioară a pereților naosului se află portrete de mucenici, reprezentând sfinți militari, pustnici
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
a bisericii datează din secolul al XV-lea, ea păstrându-se numai parțial până în zilele noastre. În pronaos se află un ciclu de scene dedicate patronului bisericii, Sf. Nicolae, și Sinoadele Ecumenice. Pereții naosului sunt decorați cu scene din "Ciclul patimilor", care se remarcă prin dimensiuni și prin impactul cromatic, deosebit de rafinat. Deasupra acestor scene se află medalioane în care sunt pictați martiri și ierarhi, seoarate printr-o bandă cu elemente decorative florale aurite. În semicalotele absidelor laterale sunt pictate două
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
două scene importante: „Coborârea Sfântului Duh” și „Înălțarea Domnului”. Pe pereții turlei sunt reprezentate Cetele Îngerești suprapuse pe două registre. Bolta altarului este dominată de „Maica Domnului cu pruncul pe tron însoțită de patru arhangheli”, sub care se derulează scenele „Patimilor”, iar la baza absidei Sfinții Ierarhi. Singurele picturi originale păstrate sunt "capetele lui Iisus și al îngerului" din altar, scene din "Ciclul patimilor" pictate pe absidele naosului și bustul unui "profet" de pe peretele nordic al pronaosului. Celelalte picturi au fost
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
dominată de „Maica Domnului cu pruncul pe tron însoțită de patru arhangheli”, sub care se derulează scenele „Patimilor”, iar la baza absidei Sfinții Ierarhi. Singurele picturi originale păstrate sunt "capetele lui Iisus și al îngerului" din altar, scene din "Ciclul patimilor" pictate pe absidele naosului și bustul unui "profet" de pe peretele nordic al pronaosului. Celelalte picturi au fost refăcute în secolul al XIX-lea. Tabloul votiv, aflat pe peretele despărțitor dintre pronaos și naos, a dispărut în secolul al XVIII-lea
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
Viena și adăpostite în capelă ortodoxă română din același oraș. Revenirea Bucovinei și a Basarabiei la țara-mamă, în 1918, a făcut ca Sfanțul Ioan să devină iarăși ceea ce a fost veacuri de-a rândul, adică "ocrotitorul a toată țara Moldovei". Patimile Sfanțului Ioan cel Nou au fost reprezentate în pictură multor biserici din Moldova. Chipul sau apare pentru prima oara în pronaosul bisericii de la Dobrovăț, de lângă Iași, în 1529. Câțiva ani mai tarziu, în 1546, a fost zugrăvita viață și pătimirea
Sfântul Ioan cel Nou () [Corola-website/Science/316581_a_317910]
-
fost mai întâi mănăstire în locul numit Pădurea Doamnei. Anul construcției, potrivit inscripției de pe bârna exterioară a laturii sudice, a fost 1711. Biserica are pronaosul dreptunghiular, tăvănit și cu o tribună. În naos bolta este pictată cu scene din minunile și patimile Lui Iisus. Altarul este cu 5 laturi și absida decroșată; ansamblul mural datează din a doua jumătate a sec.XVIII-lea; sccenele pictate sunt însoțite de inscripții în chirilică; ușile de la intrare, arcadele ce împart bolțile naosului și ușile iconostasului
Biserica de lemn din Bungard () [Corola-website/Science/316599_a_317928]
-
inscripții de datare, iar la fereastra de pe latura de sud „s-au zugrăvit cu cheltuiala lui Moga”. În naos, pictura pereților laterali a fost acoperită cu placaj. Pe bolta semicilindrică a naosului au fost pictate scene din ciclul minunilor și patimilor lui Iisus. Iconostasul este format din reprezentarea Răstignirii, având alăturat apostolii. Cele trei uși pictate și sculptate aparțin stilistic secolului al XVIII-lea. Pe bolta semicilindrică a altarului sunt pictați zece îngeri, iar pe pereții laterali Jertfa lui Avraam și
Biserica de lemn din Strugureni () [Corola-website/Science/316621_a_317950]
-
anul 1856 se referă la donarea acestei cărți pentru biserica din Cristești, pe când era preot la Bănești, Maxim Popovici, iar la Hălmagiu era protopresbiter Petru Moldovan); Apostol , Sibiu, 1851 (“România a intrat cu trupele sale în Hălmagiu, în 1918, Săptămâna Patimilor și ... nu s-au oprit până nu au ajuns în îngâmfata capitală Budapesta”); Minei, Blaj, 1838 (“Am servit comuna aceasta ca învățător 24 de ani. Școala în trei ani s-au ținut în căși private și vara prin șuri până
Biserica de lemn din Cristești () [Corola-website/Science/316824_a_318153]
-
episcopală. Pe 15 august 2001, în cripta situată sub altarul acesteia au fost identificate rămășițe umane ce păstrau urme de violență extremă, ale unor creștini. Inscripția din mormânt, a servit la identificare acestora ca aparținând celor, a căror viață și patimi sunt relevate în colecția hagiografică "Acta Sanctorum" ca fiind preotul Epictet și monahului Astion, "„martiri ai Halmyrisului din Scythia”" Mănăstirea Halmyris este o mănăstire ortodoxă construită cu scopul cinstirii memoriei lui "Epictet Preotul" și lui "Astion Monahul", creștini martirizați în
Halmyris () [Corola-website/Science/315088_a_316417]
-
sec al XI-lea, constituie pentru pelerini gesturi ale mântuirii. În timp ce, transplantate în Occident, bucățile de piatră smulse din Mormânt par să-și piardă toată puterea evocatoare sau taumaturgică, cultul acestui monument sfânt al Ierusalimului ia proporții nemăsurate în lumea Patimilor și a făgăduinței de mântuire. Loc sfânt mai mult decât relicvă, el este una din luminile cu atât mai strălucitoare, cu cât sunt mai îndepărtate, ale credinței Evului Mediu, ale îndemnurilor și visurilor sale. Să fie oare autentic acest Sfînt
Sfântul Mormânt () [Corola-website/Science/315243_a_316572]