KorAP: Find »[drukola/base=pic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...322 323 324 ...572 >

14,286 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

to’ timpu’ că Ignatius face zgomot... — Așa și nevastă-mea. Câteodată trebe să plec de acasă. Între noi fie vorba, dacă aș fi altfel de om, câteodată m-aș duce și m-aș îmbăta. — Eu chiar trebe să beau un pic. Mă mai ușurează, înțelegi? Eu unu’ joc popice. Doamna Reilly încercă să și-l imagineze pe micul agent de stradă cu o minge mare de popice și spuse: Îți place să joci? — Popicele-s minunate, doamnă Reilly. Te face să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
de câteva ori de bar. Apoi trecu norul de fum împreună cu cealaltă parte. — Mai bine zi mușteriilor să folosească scrumiera, zi-le că n-ai decât unu care curăț-aci, cu mai puțin de un salar’ minim. Poate-o să aib-un pic de obraz. — Mai bine ai fi bucuros că ți-am dat o șansă. Tot timpu’ se vântură pe aici băieți negri care caută de lucru. — Îhî! Și se mai vântură și băieți negri care se fac vagabonți cân’ văd cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Îhî! Și se mai vântură și băieți negri care se fac vagabonți cân’ văd cât îi plătește lumea. Mă gândesc uneori că, dacă tot eș’ negru, mai bine să fii vagabont. Fii mai bine bucuros că muncești. În fitece noapte pic în genunchi. Mătura se lovi de o masă. — Să-mi dai de știre când ai terminat cu măturatu’, spuse Lana Lee. Vreau să te trimit undeva. — Să mă trimeț’? Hei! Știam că-s aici numa’ să mătur și să șterg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
masa din bucătărie să bea un păhărel cu Muscat și suflă spre un pui de gândac care începuse să traverseze masa. Corpul mic zbură de pe masă și dispăru, iar doamna Reilly îi spuse: „Pe curând, dragă“. Își mai turnă un pic de vin, dându-și seama pentru prima dată că și casa mirosea altfel. Mirosul era de fapt același ca întotdeauna, dar emanația curioasă, personală, a fiului ei, care amintea de mirosul săculețelor vechi de ceai, părea că nu se mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
eu ce să faci, spuse confidențial domnul Watson, aplecându-se peste bar și întinzându-i lui Jones o bere. Un alt om care era la bar, se aplecă spre ei să asculte. Urmărea tăcut conversația lor de câteva minute. Încearc-un pic de sabotaj. — Ce-i aia sabotaj? Știi, omule, șopti domnul Watson, ca o slujnică ce n-a fost plătită destul și scapă mai mult piper în supă, din greșală. Ca paznicu’ de la parcare, care a-nghițit prea mult rahat ș-alunecă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
în jurul scenei în timp ce Darlene se străduia să danseze. Nu văzuse în viața lui un spectacol mai deplorabil. Darlene și papagalul aveau toate calitățile necesare pentru a sabota localul.) Mai trebe pro’ abil puțin retuș ici și colo, să se roteasc-un pic, să se legene, să alunece, să se bâțâie, să se fâțâie, da’ eu zic că număru-i foarte bun. Zău așa! — Vezi ce spune și el? o întrebă Darlene pe Lana. Jones trebe să știe. Negrii au ritm cu caru’. — Ăău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
angajat ca vânzător de crenvurști.“ Mi-a venit să leșin, Santa, să cad jos, acolo, pe dușumeaua bucătăriei. Asta mai trebuia, să zac cu capu’ spart acolo jos, pe linoleum. — Nici nu i-ar păsa, ăstuia nu-i pasă. — Nici un pic! — Nici într-un milion de ani! Nu-i pasă de biata lui mamă, spuse doamna Reilly. Cu educația lui, gândește-te! Să vândă cârnați afară pe stradă, în plină zi. — Și ce i-ai spus, fetițo? — N-am apucat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
să te culci cu cineva ca să te pună în distribuție și alte chestii de-astea. Pricepi ce vreau să spun? — Cum e posibilă oare o ofensă atât de îngrozitoare adusă decenței? întrebă Ignatius săpuniera care plutea. Fata asta nu are pic de rușine! Din nou mi s-a relevat faptul că trupul meu îi atrage pe unii mai mult decât mintea mea. — Nu zău, oftă Ignatius. Mie personal îmi vine să-l demasc pe acest așa-zis „folkist“, care bănuiesc că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
căminului și o arătă celor doi musafiri. Biata maică-mea. Poliția a luat-o de patru ori din piața Lautenschlaeger, spunând că tulbură liniștea publică. Santa se opri ca să dea fotografiei o sărutare umedă. Crezi că i-a păsat? Nici un pic. — Asta-i mama ta? întrebă doamna Reilly, interesată. A dus-o greu, așa-i? Mamele au multe de-ndurat, crede-mă. — Deci cum spuneam, continuă Santa. Nu m-aș simți prost dac-aș fi arestată. Polițaii au muncă grea. Mai fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
trepidant coborî ușor. — Foarte bine, țipă Santa spre musafirii ei. Toată lumea să se-mprietenească până mă duc eu s-aduc farfurii pentru salata asta bună de cartofi. Hei, dați-i drumu’, Irene și Claude, ia să vă văd mișcând un pic picioarele. Ochii mici, negri ca tăciunele, se încruntau spre ea de pe polița căminului, în timp ce ieșea veselă din cameră. Cei trei musafiri, transportați de ritmul îndrăgit al patefonului, cercetau în tăcere pereții trandafirii și modelul floral de pe linoleum. Apoi, dintr-o dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
se văicări Ignatius. Amărâta asta a fost violată de un Mau-Mau. Asta ce mai e? întrebă bănuitoare doamna Reilly. — Du-te și dă drumul televizorului să se încălzească, spuse absent Ignatius și reluă furios lectura scrisorii. Nu-ți seamănă nici un pic, așa cum îți poți imagina. Este și muzician și sculptor, și-și petrece fiecare minut într-o activitate reală, creînd și aprofundând. Sculpturile sale par să sară și să te înșface, atât sunt de pline de viață și de prezență. Scrisoarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
singur, spuse Ignatius. Ai să putrezești într-o închisoare federală pentru tot restul vieții tale. Uite cum arată sveterul meu, monstru dezgustător ce ești. Numai un nimic împopoțonat ca tine poate fi văzut purtând așa ceva. Ar trebui să ai un pic de rușine, sau măcar mai mult gust la îmbrăcăminte. — Creatură oribilă ce ești! Namilă uriașă! — Va trebui cu siguranță să-mi petrec câțiva ani în spitalul de nas, gât și urechi, ca să mă vindec după mi-ai făcut, spuse Ignatius

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
eu să-l văd. — Cum? Da’ a fost minunat, fetițo. Foarte dramatic. Pricepi? Să fi văzut ce faț-avea săraca fată când a violat-o! N-am să uit niciodată. — Mai vrea cineva cafea? întrebă domnul Robichaux. — Mda, mai dă un pic aici, Claude, spuse Santa, împăturind ziarul și aruncându-l deasupra frigiderului. Îmi pare rău că Angelo n-a putut veni. Săracu’ băiat! Mi-a zis c-o să lucreze de unu’ singur zi și noapte pân-o s-aducă pe cineva la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
toate filmele care se dau în oraș. — Irene, spuse supărată Santa, tu nu faci decât să te gândești la băia-tu’ ăla, cu toate necazurile pe care ți le face. Ar trebui să te trezești, fetițo. Dacă ai avea un pic de minte, l-ai fi băgat de mult în spitalu’ Caritas. Ar pune furtunu’ pe el. Ar înfige o priză electrică-n el. L-ar învăța ei minte. L-ar face să se poarte cum trebe. Serios? întrebă doamna Reilly

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
nici măcar o dată. Nu-mi cred ochilor că se poate vedea o asemenea murdărie fadă. Femeia ar trebui biciuită până la sânge. Ne subminează civilizația. Este un agent comunist chinez trimis să ne distrugă. Vă rog! Nu e nimeni aici cu un pic de decență, ca să meargă la panoul cu siguranțe? Sute de oameni sunt demoralizați văzând filmul acesta. Poate avem puțin noroc și cinematograful ăsta a uitat să plătească nota pentru consumul de curent electric. La sfârșitul filmului, Ignatius strigă: — Sub chipul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Căzuse probabil în mâinile exploatatorilor comerciali. Ce personaj incitant pentru Jurnal, care, gândea Ignatius, avea lipsuri la capitolul senzualitate. Nu i-ar fi stricat o doză bună de aluzii picante. Poate confesiunile acestei femei l-ar fi putut fortifica un pic. Ignatius împinse căruciorul spre Cartierul Francez și, într-un moment fugitiv de descătușare, se gândi la posibilitatea unei aventuri. Cuprinsă de invidie, Myrna ar fi ros marginea ceștii ei cu cafea espresso. I-ar fi descris în scrisori fiecare moment

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
prefacă acest mic fiasco în ceva profitabil. — Desigur, șopti ea. Uite ce, e păcat să-ți pierzi seara c-un individ culcat pe stradă. Nu-i decât un fel de vagabond. Nu ți-ar prinde bine să te distrezi un pic? Păși în jurul grămezii mari și albe, care gâfâia și sforăia ca un vulcan. Undeva, într-o țară imaginară, Ignatius visa o Myrna Minkoff terorizată, judecată într-un tribunal al bunului-gust și decenței și declarată vinovată. Urma să se pronunțe o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Drăguța mamă a reginei țiganilor era probabil distrusă de îngrozitoarea publicitate pe care i-o făcuse ziarul. * Darlene își tăie fotografia din ziar și o puse pe masa din bucătărie. Ce mai premieră! Dar cel puțin avusese parte de un pic de publicitate. Ridică costumul de Harlett O’Hara de pe sofa și îl atârnă în dulap, în timp ce papagalul o privea, cârâind încet, de pe tija lui. Când auzise că omul acela e polițist, Jones profitase probabil de ocazie și-l dusese la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
ea! Doamna Levy o scuipă pe domnișoara Trixie. Dă imediat dinții înapoi! Soțul ei o împiedică să se repeadă spre gura bătrânei. Liniște! se răsti domnișoara Trixie, cu toți colții albi strălucindu-i. Nu pot să am parte de un pic de liniște nici în propriul meu apartament? — Fără „proiectul“ tău tâmpit și descreierat, femeia asta ar fi fost pensionată de mult, spuse domnul Levy soției sale. După atâția ani în care ai prezis ce se va întâmpla, s-a dovedit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402

Ellie. Se simțea perfect. Era în formă. Iar acum îmi spui că își pierde controlul. Poate să fie din cauza spray-ului. — Contaminare, le reaminti Jeff, zâmbindu-i unei fete. — Jeff, fir-ar să fie, poți și tu să fii un pic atent? — Sunt. Uită-te ce dotări are. — Sunt falși. — Așa-ți place ție să strici totul. — Și are operație la nas. — E frumoasă. — E paranoică, spuse Ellis. Nu știi asta. — Vorbesc despre mama, zise Ellis. Crede că vrem să o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
o secretară care era învățată să răspundă la telefon ca și cum ar fi lucrat la o firmă de avocatură mare, așa încât clienții să nu bănuiască faptul că avocații lor erau singuri. Într-o astfel de clădire stăteau numai avocații fără nici un pic de succes. Cei care se ocupau de traficanții de droguri neînsemnați. Sau care făcuseră și ei închisoare. — Scuzați-mă, zise el, la telefon. — Îmi cer scuze, domnule, încerc să-l găsesc pe dl. Johnson. Secretara acoperi telefonul cu mâna și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203

camera ei, cu un zâmbet radios pe chip, o lucire neobișnuită În ochi și o eșarfă roșie precum cireșele pe cap. Ce e nenorocirea aia de pe capul tău? a fost prima reacție a bunicii Gülsüm, care nu se Înmuiase nici un pic În toți anii ăștia și Își păstra Încă asemănarea cu Ivan cel Groaznic. — Din momentul ăsta o să-mi acopăr capul, așa cum Îmi cere credința mea. Ce tâmpenie mai e și asta? s-a Încruntat bunica Gülsüm. Turcoaicele nu mai poartă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Înlăuntrul ei, Își dăduse seama la o vârstă tânără că trebuia să-și aleagă o profesie care să-i permită să fie În același timp independentă și inventivă - și de asemenea, dacă era posibil, să-i permită să provoace un pic de suferință. Cu zece ani În urmă, mătușa Zeliha deschisese un salon de tatuaj unde Începuse să dezvolte o colecție de modele originale. Pe lângă modelele clasice ale acestei arte - trandafiri stacojii, fluturi multicolori, inimi umflate de iubire - și obișnuita compilație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
strategie salvatoare: pinguini! Era hotărât să-i reprezinte pe toți membrii cabinetului ca pe niște pinguini Îmbrăcați În frac. — Iată noua mea teorie! a spus Caricaturistul Alcoolic, nedându-și seama de compasiunea pe care le-o trezea celorlalți și un pic surprins să vadă atâta interes din partea publicului său - chiar și a soției sale. Era un bărbat masiv, cu un nas de patrician, pomeți Înalți, ochi de un albastru intens și un zâmbet amar pe buze. Fusese de mult obișnuit cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
fost salvatorul multașteptat ce avea să pună capăt acelei conversații scrântite. Aici! Suntem aici! Asya Kazanci le-a aruncat o jumătate de zâmbet, iar fruntea i s-a Încrețit cu o expresie ce spunea: Ei bine, pot să stau un pic cu voi, oameni buni, ce importanță are, oricum viața e o mare porcărie. Încet, de parcă ar fi fost strivită sub greutatea unor saci invizibili de inerție, s-a apropiat de masă, i-a salutat pe toți cu o voce plată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]