10,156 matches
-
astfel de categorie. Stubbs a realizat primele lucrări de acest gen la începutul anilor 1770, continuând să-și perfecționeze tehnica în următorii 20 de ani. În acest timp, a colaborat cu maestrul olar Josiah Wedgewood(1730-1795), deoarece își dorea să picteze pe plăci din ceramică. În termeni tehnici experimentul a fost un mare succes, însă ideea nu a prins la public, dovedindu-se a fi un dezastru comercial. Resursele financiare ale lui Stubbs au fost secătuite și de un alt proiect
George Stubbs () [Corola-website/Science/311518_a_312847]
-
la justa valoare numai atunci când este văzut în realitate.Dimensiunile sale ample și precizia ,claritatea și înțelegerea cu care artistul prezintă animalul creează o impresie puternică și promptă. Poziția calului și fundalul simplu sunt neobișnuite pentru Stubbs,care,de obicei,picta animalele amplasate într-un peisaj.Se pare că marchizul de Rockingham , cel care i-a comandat artistului pictura ,intenționa să includă și portretul regelui George al III-lea,însă s-a răzgândit și l-a rugat pe Stubbs să-l
George Stubbs () [Corola-website/Science/311518_a_312847]
-
se află palatele, băile, locurile de plimbare, precum marea și superba biserică, cu o cupolă zveltă și foarte înaltă. Jur împrejurul bisericii sunt bolți și arcuri pictate și icoane ale tuturor sfinților. La ușa de la intrare, pe peretele inferior e pictată scena Judecății din Urmă, în aur și azur. După ele sunt picturi în alt gen: acestea sunt figuri de turci acoperiți pe cap, cu turbane și cealamale albe, cu caftane lungi și verzi, târându-se spre iad, cu mânicile lor
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
Mariea Cantacuzini logofiteasa, soțiea răposatului marelui logofătŭ Costachi Ghica, cu toată cheltueala dumisale, spre vecinica lorŭ pomenirea la anii de la Hristossŭ 1820"". La partea superioară a inscripției se află stema familiei Cantacuzino. Biserica a fost reparată între anii 1889-1890 și pictată în frescă în 1894 de către George Ioanid, elev al pictorului Gheorghe Tătărăscu. În 1908, Episcopia Hușilor cerea autorităților să aprobe restaurarea turnului clopotniță. Comisia Monumentelor Istorice a efectuat cercetări în anul 1912 în scopul restaurării bisericii, dând jos tencuiala exterioară
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
abside laterale de formă semicirculară. Absida altarului este decroșată față de naos, iar prin amplasarea avansată a catapetesmei s-au format cele două nișe: proscomidiarul și diaconiconul. În trecut, după cum relatează unii călători străini, Biserica "Sf. Ioan" din Vaslui a fost pictată atât în interior, cât și pe pereții exteriori. Pictura interioară data din vremea lui Ștefan cel Mare, în tiomp ce pictura exterioară pare a fi realizată, după toate probabilitățile, în vremnea lui Petru Rareș. Un călător polonez menționa în anul
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
Moldova ca secretar al patriarhului Macarie al Antiohiei, arhidiaconul Paul de Alep descria în anul 1650 astfel pictura exterioară: "“Jur împrejurul bisericii sunt bolți și arcuri pictate și icoane ale tuturor sfinților. La ușa de la intrare, pe peretele inferior e pictată scena Judecății din Urmă, în aur și azur. După ele sunt picturi în alt gen: acestea sunt figuri de turci acoperiți pe cap, cu turbane și cealamale albe, cu caftane lungi și verzi, târându-se spre iad, cu mânicile lor
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
spre iad, cu mânicile lor largi și lungi, cu învelitoarele lor de lână galbenă.”". Tot Paul de Alep menționează și pictura murală interioară, fiind impresionat îndeosebi de Iisus Pantocrator din cupola naosului. Biserica a fost reparată între anii 1889-1890 și pictată în frescă în 1894 de către George Ioanid, elev al pictorului Gheorghe Tătărăscu. Cutremurul din 10 noiembrie 1940 a dus la degradarea picturii, care a fost reparată de zugravul Sebastian Constantinescu. Picturile au fost curățate în 1986. În jurul bisericii a existat
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
cum ar fi: Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, George Enescu ș.a. Biserica "Sf. Arhangheli" a ars în anul 1921, ea fiind restaurată în 1957. În perioada 1955-1957, pictorul arhimandrit Vartolomeu Dolhan (1912-1980) a restaurat pictura bisericii "Pogorârea Sf. Duh" și a pictat în frescă pereții interiori ai bisericii de lemn. Prin Decretul nr. 410/1959, Mănăstirea Agafton a fost desființată abuziv, maicile de aici fiind trimise pe la casele lor. În acea perioadă, aici viețuiau peste 300 călugărițe. În baza Decretelor 218/1960
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
dintre ele fiind, pentru o vreme, stareță a mănăstirii. Tradiția povestește că de multe ori în copilăria sa, poetul Mihai Eminescu venea pe jos, din Ipoteștiul său natal pentru a-și vizita mătușile. Pereții interiori ai bisericii vechi au fost pictați în frescă în perioada 1956-1957 de către pictorul arhimandrit Vartolomeu Dolhan (1912-1980). Bârnele de stejar ale edificiului au fost placate cu scânduri vopsite în culoarea albastră. Lăcașul de cult este acoperit cu șindrilă. Biserica se află în prezent în faza de
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
la marginea ei; crearea imaginii zace așadar în afara ei, la fel cum artistul se află în afara pânzelor sale. În legătură cu această viziune, spunem că crearea universului în termeni de timp și spațiu este asemenea descoperirii artistului și a acțiunii de a picta, mergând la marginea tabloului. Aceasta ne aduce foarte aproape de sistemele filozofice care văd universul ca gând al minții Creatorului său, prin aceasta ducând toată discuția despre creația materială la inutilitate." Sir James Jeans "Universul din jurul nostru" pag. 317. Chimistul Ernest
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
din așa-zisa serie a „Lunilor lui Lucas” și o tapiserie ce o reprezintă pe Sfânta Cecilia (secolul XVII) patroana muzicienilor. Tot la etaj este și "dormitorul Caterinei de Medici" împodobit cu tapiserii flamande.În stânga patului, „Învățătura Dragostei”, de Correggio, pictată pe lemn (spre deosebire de tabloul omonim de la Londra, executat pe pânză). În anexe pot fi vizitate "bucătăriile" (mobilier, ustensile și vase de aramă) aflate în pilonii enormi ai fundației din albia râului; de fapt, sunt cămara, sala de mese, măcelăria, magazia
Castelul Chenonceau () [Corola-website/Science/311664_a_312993]
-
cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" din București, locul fiind sfințit de către Î.P.S. Mitropolit Silvestru Onofrei. În anii de după revoluție, cu toate dificultățile datorate situației economice precare prin care a trecut România, așezământul monahal a fost reclădit, Catedrala a fost pictată, iar viața monahală și-a reluat avântul. În prezent, obștea mănăstirii numără 88 de monahi, din care 15 sunt preoți și 13 diaconi. Mănăstirea dispune de un atelier de lucru în marmură, un atelier și un magazin de icoane, o
Flavian Bârgăoanu () [Corola-website/Science/311693_a_313022]
-
timpului său și i-a încurajat să vină în Franța. Unii au lucrat pentru el, inclusiv Andrea del Sarto și Leonardo da Vinci, pe care Francis l-a convins să părăsească Italia în ultima parte a vieții sale. Leonardo a pictat puțin în Franța, însă a adus cu el multe dintre lucrările sale mari, cum ar fi Mona Lisa, și acestea au rămas în Franța, la moartea sa. Alți mari artiști pe care Francisc i-a angajat include pe Benvenuto Cellini
Francisc I al Franței () [Corola-website/Science/311778_a_313107]
-
mare realism și cu un stil deosebit care însă, cu timpul, a suferit o evoluție remarcabilă. Tablourile sale au căpătat importanță și datorită faptului că ele coincideau cu gustul burghez și aristrocratic mai ales în tematicile religioase. În 1645 a pictat 13 pânze pentru chiostrul bisericii "San Francisco el Grande" din Sevilia; acestea se numără printre pânzele care i-au adus cea mai mare faimă. S-a căsătorit în același an cu Beatriz Cabrera, cu care va avea, în final, 9
Bartolomé Esteban Murillo () [Corola-website/Science/311041_a_312370]
-
Evei"), "Ispitirea Evei" de șarpe, "Căderea Omului", în care Adam ia fructul, și "Izgonirea". Idilica "Ziua numelor în Eden" a fost mai puțin reprezentată. O mare parte din Paradisul pierdut al lui John Milton apare în Grădina Edenului. Michelangelo a pictat o din Grădina Edenului, pe tavanul Capelei Sixtine.
Grădina Edenului () [Corola-website/Science/311160_a_312489]
-
cafasuluisunt opera aceluiași zugrav. Aceluiași pictor îi datorăm și pictura unor icoane, între care și cea de pe masa altarului. În sprijinul acestei afirmații vine inscripția aflată pe spatele icoanei de prestol, inscripție ce atestă paternitatea acesteia, respectiv că a fost pictată de Ștefan Zugravul. Biserica din Plopiș preia elemente arhitectonice ale bisericii din localitatea vecină, Șurdești. Identitatea formelor și a decorului a făcut ca cele două biserici să fie considerate ca realizate de același constructor, Ioan Macarie. Se remarcă prin eleganța
Biserica de lemn din Plopiș () [Corola-website/Science/311159_a_312488]
-
ordinului de călugărițe benedictine de la mânăstirea "San Paolo" din Parma. Este vorba de o sală de formă aproape pătrată, cu două ferestre, tavanul fiind o cupolă pe care Correggio o acoperă cu fresce pline de o imaginație deosebită. Deasupra frizei pictate la baza cupolei, concepută în ""trompe l'oeil"", se deschid șaisprezece lunete ""en grisaille"", care conțin imitații de statui antice ca: Cele Trei Grații, Fortuna, Virginele vestale, parce cu aripi, zeul Pan etc. Toate spațiile disponibile sunt decorate cu bogate
Correggio () [Corola-website/Science/311175_a_312504]
-
se căsătorește cu Girolama Merlini. Un an mai târziu, se naște primul lor fiu, Pomponio; apoi li se vor mai naște trei fete. La 6 iulie 1520, obține comanda de a executa decorarea bisericii "San Giovanni Evangelista". Correggio începe să picteze frescele la 16 august din acest an și termină lucrul în ianuarie 1524, pictând pe rând cupola, absida, suprafața arcului tavanului, frizele naosului și ale presbiteriului. Fresca de pe interiorul cupolei reprezintă ""Viziunea Sfântului Ioan Evanghelistul în Patmos"". În centrul compoziției
Correggio () [Corola-website/Science/311175_a_312504]
-
Pomponio; apoi li se vor mai naște trei fete. La 6 iulie 1520, obține comanda de a executa decorarea bisericii "San Giovanni Evangelista". Correggio începe să picteze frescele la 16 august din acest an și termină lucrul în ianuarie 1524, pictând pe rând cupola, absida, suprafața arcului tavanului, frizele naosului și ale presbiteriului. Fresca de pe interiorul cupolei reprezintă ""Viziunea Sfântului Ioan Evanghelistul în Patmos"". În centrul compoziției se vede figura lui Iisus reprezentat într-o perspectivă scurtată ("raccourci"). Scena, privată de
Correggio () [Corola-website/Science/311175_a_312504]
-
sub denumirea "Giorno" - "Ziua"), precum și ""Închinarea păstorilor"" ("Notte" - "Noaptea") marchează încoronarea acestor căutări: toate elementele compoziționale sunt subordonate liniilor în diagonală, iar cât privește culorile, acestea pierd din forța lor expresivă în lumina puternică, respectiv dispar în întunericul nopții. Correggio pictează între anii 1531 și 1532 o serie de tablouri cu tematică mitologică, sub titlul comun de "Iubirile lui Jupiter". Acestea sunt: ""Răpirea lui Ganimede"", ""Jupiter și Io"", ""Danae"" și ""Leda"". Seria fusese destinată împăratului Carol al V-lea ca dar
Correggio () [Corola-website/Science/311175_a_312504]
-
în orașul natal. Se bucură de o bună sănătate, nu se plânge de nimic, când, în urma unei "boili subite", moare la 5 martie 1534. Este înmormântat în biserica "San Francesco" unde, deasupra altarului, se află tabloul ""Madonna și Sfântul Francisc"", pictat cu exact douăzeci de ani mai înainte.
Correggio () [Corola-website/Science/311175_a_312504]
-
Răzmeriță "Sinadon" lansa un "”Cuvânt de îndemn la ajutorarea zidirii Săhăstriei Voronii”". Biserica a fost sfințită la 25 martie 1861 de către arhiereul Chesarie Răzmeriță "Sinadon", locțiitor de mitropolit al Moldovei (1860-1863). În perioada 1861-1876 pereții lăcașului de cult au fost pictați de către schimonahul Vladimir Machidon, viețuitor în această mănăstire. Racla cu moaștele Sf. Onufrie fiind așezată într-o firidă din pronaosul Bisericii "Buna Vestire" din Sihăstria Voronei, unde se află și astăzi. Biserica Mănăstirii are astăzi două hramuri: Buna Vestire și
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
spațios, fiind luminat de o fereastra mare la vest. Pronaosul are dimensiuni mici, iar naosul este spațios, fiind luminat de o fereastră la sud și alta la nord. Pe peretele exterior nordic al bisericii, în dreptul altarului, zugravul Vasile Scarlat a pictat în anul 1930 scena Judecății de Apoi. Deteriorându-se în timp, pictura a fost refăcută în 1990 de pictorul Dimitrie Gavrilean din Gura Humorului. Biserica a fost pictată în ulei între anii 1861-1876, în stil neobizantin, de schimonahul Vladimir Machidon
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
Pe peretele exterior nordic al bisericii, în dreptul altarului, zugravul Vasile Scarlat a pictat în anul 1930 scena Judecății de Apoi. Deteriorându-se în timp, pictura a fost refăcută în 1990 de pictorul Dimitrie Gavrilean din Gura Humorului. Biserica a fost pictată în ulei între anii 1861-1876, în stil neobizantin, de schimonahul Vladimir Machidon. Pictura a fost restaurată în 1945 de pictorul Dumitru Simon și apoi refăcută în 2005 în tehnica fresco. Printre obiectele de patrimoniul ale bisericii se află catapetesma din
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
una din cele mai izbutite realizări arhitecturale muntenești din sec. al XVIII-lea - a fost boierul Papa Greceanu, străbunicul domnitorului Constantin Brâncoveanu. În 1752 biserica va fi refăcută „de iznoavă”, după cum grăiește pisania, în vremea Mitropolitului Neofit al Ungrovlahiei, fiind pictată de „Neacșa ierei, Dima ierei, Grigorie, Șerban, Constantin și Constandache”, în 1753. După secularizarea averilor mănăstirești, în mănăstire va funcționa o temniță pentru minori. În 1875, la Sitaru erau mai mulți călugări decât înainte de secularizare (decembrie 1863). În 1915 mănăstirea
Mănăstirea Balamuci () [Corola-website/Science/311209_a_312538]