10,542 matches
-
alergau prin goana sângelui... Și, vreme, cât o bătaie de inimă grăbită, întreaga-mi ființă se prefăcu într-un strigăt... „Întoarce-te timp.... întoarce-te !”, pe care îl sfărmai între dinți, și îl înăbușii în piept cu pumnii. Apoi, mă pomenii murmurând, doar pentru mine...” Dacă s-ar întoarce timpul !.. dacă, s-ar putea întoarce, să ne facă din nou copii... măcar pentru o clipă...!” „ - Hm ?!... Ce idee !”, îmi șopti rar, un alt gând... „Ce înseamnă a retrăi timpul trecut, a
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
tare fain o fost... vă așteptăm..!”, spuneau ei, despărțindu-se cu greu de noi. Mulți ne-au ieșit în cale, rugându-ne să venim și la ei în seara următoare... În prima zi de Anul Nou, odată cu înnoptarea, ne am pomenit cu niște săteni la poartă... „... Apăi, haideți... nu veniți și la noi, de când vă așteptăm.. ?!” N-am rezistat rugăminților lor, și ne-am dus... și, i-am bucurat. Frigul se înmuiase... Din cer cerneau în legănări leneșe, fulgi ușori de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
râpă... nulitățile și secăturile conduc.. Societatea românească se dărâmă..!”. „ Dreptatea este călcată în picioare..!”, se auzi cineva, gândind cu voce tare..”.. „ Dreptatea este călcată în picioare..!” „ Hm ?!.. Dreptatea..!, murmură Ichim juristul, și, deodată, parcă trezit dintr-un somn amorțit, se pomeni cu un glas îngroșat. Dreptatea...dreptatea..! Pentru ce fel de dreptate luptăm noi?!”, glasul parcă nu era al lui. Se făcu tăcere.. nimeni nu se gândise la asta. „ Dreptatea, fraților interveni căpitanul, pe un ton calm, molcom, știind ce zbateri
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cursul râului Dreptu spre inima Grințieșului, unde îl așteptau camarazii. Dar, gândurile rele puseră stăpânire pe sufletul lui, simțind că s-a petrecut ceva rău..rău, de care Nică știe dar nu i-a spus. Și, fără voia lui, se pomeni că pașii o luară înapoi, întâi rar, trecând în trap..și se îndreptă spre sat..direct în gura lupului. La riscul posibil care-l pândea, nu se mai gândi. ... După înserarea care se lăsase.. veni repede și înnoptarea.. întunericul. Luna
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cer, îi era călăuză, ca și „Stâlpul de Foc”, lui Moise în pustie. „.. Încă puțin !..”, se auzi el murmurând.. să pară, că nu-i singur. Era răcoare. De peste vârfurile de brazi venea un suflu cu miros de cetină. „Gata..!”, se pomeni gândind cu voce tare.. Și, căsuța de sub Gorun, se arătă albă în bătaia lunii. Împinse încet portița, care scârțâi îndelung, ascuțit. Negruț, câinele uncheșului, mare și lățos ca un urs, mârâi.. dar, recunoscându-l scheună subțire ca un geamăt de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Baltă, odată cu toți ceilalți, sări direct în picioare... recunoscând semnalul de alarmă dat de Neagu, la postul de observație. Dar, rafala... ce-i cu rafala..?!, se întrebă el, simțind primejdia. Și, dintr-o singură privire observând lipsa lui Alistar, se pomeni strigând...” - Alistar !.. Unde-i Alistar ?!” Întâlnindu-i privirea întunecată a lui Cârțu... răcni mai tare, din tot plămânul...” .. Unde-i Alistar..?!”, scrâșnind printre dinți. Dar, nici nu s-a stins bine ecoul răcnetului său, înghițit în inima codrilor, că, de după
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Sofronie, Ichim, Oanță..!”. Îi privea cu atâta drag, așa cum dormeau, pe o parte, doborâți de oboseală și de foame... Îi îmbrățișa și dezmierda, pe fiecare, din ochi și-i iubea atât de mult... atât de mult îi iubea..! Deodată se pomeni direct în picioare, trăgând cu urechea, ca iepurele de pârloagă la pândă.. Le luaseră urma și, hămăitul de câine din nou se apropia. Umbre răzlețe se furișau printre tufișuri. „ - Alarmă, băieți... alarmă !”, strigă Baltă. Într-o clipă, toți au pornit
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
să tragă, cu o înverșunare de neînchipuit. Dezmeticiți, cei doi.. își dădură drumul pe povârniș, până jos, pe valea adâncă și îngustă, pe cursul prăpăstios râpos al Borcăi. Pe acolo urmăritorii n-aveau îndrăzneala să se avânte. Când, surpriză... se pomeniră față în față cu trupele de securitate din Borca și Fărcașa regrupate. Mulțimea de uniforme albastre, de la poalele Grințieșului, desfășurați în trăgători, întunecau valea. Orice potecă le era tăiată. O luară înapoi.. În trap, pe poteci cunoscute numai de ei
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
-ți face frică. Ei, ce mai așteptați.. trageți !”, li se adresă din nou, cu un calm care parcă, le paraliză orice voință... Ca treziți dintr-un somn hipnotic, securiștii se uitară unii la alții ca.. buimăciți. Baltă, chiar înfuriat, se pomeni strigând.. „..Trageți, odată... trageți !”, și, își aruncă arma automată la picioarele lor. Toți tresăriră ca înspăimântați... și dezorientați, chiar nu mai știau ce să facă... „ - Nuu... nu, îl vreau viu !.. Viu îl vreau !”, strigă în alergare șeful securiștilor, făcându-și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mea, apărea mare, tot mai mare... lângă el apărură încă doi.. trei.. tot mai mulți, până ajunseră un convoi de osândiți... care, creștea... creștea nesfârșit de lung.. și, în care l-am zărit pe Florin.. și pe alții... M-am pomenit murmurând, sub pătură, cuvintele bătrânului din Poiana Teiului... „Cu toți suntem osândiți.. toți !”. Peste puțin se suna deșteptarea. Era prima duminică de după Bobotează.. a anului 1948... PARTEA A TREIA „Nimic nu se întâmplă fară voia domnului..” Capitolul IX „POCĂIȚI-VĂ
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
un zâmbet enigmatic și viclean, ne-a amintit de colegul nostru.. Florin Constantinescu. O ură neputincioasă îmi năpădi sufletul. Cineva a îngânat cu glas tremurat... „De-ar fi Moldova’n..”, apoi, încă unul, și încă unul.. și, toți ne-am pomenit murmurând, cântecul în surdină, cu o durere în suflet infinită... ca o rugăciune... „De-ar fi Moldova’n deal la cruce..!” , și, pe rând, pășind ca în biserică, abia auzit, am ieșit din clasă. Când ultimul a închis ușa,.. părea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
înguste, lăturalnice, erau tixite de lume care se înghesuia spre Piață... Orașul se afla într-o larmă înăbușită. Fără a vroi, pașii mă purtau singuri... La capătul străzii, în dreptul cârciumei, „La cucoșul tânăr”, din colț cu Ștefan cel Mare, mă pomenii luat de mulțime. Cârciuma gemea de mușterii... prinși în alt fel de vârtej, decât cel din Piață. O bună parte din mulțimea înghesuită pe străzile lăturalnice, rămase tăcută.. într-o tăcere grăitoare... într-o expectativă, parcă... Altă parte.. sub un
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
a lăsat ușor pe spate și continuă să sforăie. M-am apropiat de el și l-am întors pe o parte, șoptindu-i... Întoarce-te, Grigore... hai, întoarce-te..!”. Dar, amintirea mi-a luat-o înaintea gândului... și, m-am pomenit că o lacrimă mi s-a rostogolit liniștit pe obraz, până sub bărbie. Cu câteva zile în urmă, am aflat la telefon, de la o soră de-a lui: „Vai di mini, domnule... Grigore s-o prăpădit... s-o prăpădit, domnule
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
sa. Te întrebai adesea, de unde provenea fascinația ce o răspândea în jurul său, profesorul Bogos... de unde ?!.. Cu timpul am înțeles. Așa era profesorul Bogos, dirigintele nostru... așa erau profesorii noștri de la Seminar.... .. Cu privirea țintită în ușa sălii „T 18”, mă pomenii că una din cele mai vechi amintiri de la Seminar, poate chiar prima, mă purtă cu iuțeala gândului în ziua admiterii în clasa întâia. Eram o mulțime de copii, ca un stol de vrăbiuțe gureșe, adunați într-o sală de clasă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pasăre care fusese ținută multă vreme în colivie și uitase să zboare. Castanii și-au clătinat crengile.. și, altă salbă de frunze galbene au rătăcit o vreme în aer.. și, sau așezat pe pământ. „Cât de scunzi au ajuns !..” mă pomenii murmurând. Capul îmi uruia ca o râșniță. Simțeam cum mă învăluie o liniște grea, apăsătoare, ca întunericul chipul unui bolnav. Totuși aș plânge... Aș plânge să mă satur, dar mi-am pierdut lacrimile și, le tot caut și nu le
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
plânge... Aș plânge să mă satur, dar mi-am pierdut lacrimile și, le tot caut și nu le găsesc..! Castanii, și ei parcă lăcrimau... părea, că ar vrea să spuie ceva... Frunzele, le cădeau ca lacrimile.. „Și copacii plâng !”, mă pomenii gândind cu voce tare. Niște pași, rari... și un glas cunoscut, mi-au risipit gândurile... Tresării... Era colegul și prietenul meu de-o viață Mircea Cozma... „ - Gândurile prea adânci... îmbătrânesc..!”, îmi murmură el la ureche, zâmbind... Cu acel zâmbet inconfundabil
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Clopotul de la Mitropolie începu să bată rar cu ecouri lungi. La a zecea bătaie, cu un dangăt care vibră aerul prelung.. dinspre capătul coridorului, apărură colegii, Bistriceanu și scriitorul Vasile Filip. Văzându-i, ni s-au incălzit inimile. Ne-am pomeni toți patru, cercetându-ne în tăcere... o tăcere în care ne auzeam bătăile inimii.. ca și sub „teiul” din Copou, și, nimeni nu găsea cuvintele potrivite s-o rupă... ceva ne stânjenea ca și atunci. Pe chipul lor liniștit, de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ochii strâns.. strâns până la durere și i-am văzut pe toți, copii... elevii de atunci... de demult... Simții cum loviturile inimii, din piept, îmi răsunară în urechi, ca bătăi de clopot.. și, gânduri nebune îmi alergau prin goana sângelui. Mă pomenii murmurând.. „.. dacă s-ar întoarce timpul !.. dacă s-ar putea întoarce, să ne facă din nou copii... măcar pentru o clipă..!”. „Dar, nu!.. viața ni s-a scurs, la toți, ca o adiere de vânt. Am uitat cum e să
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
aș vini, măi... Poati’a faci Dumnezeu o minuni, să mă înzdrăvenească, olecuță... tari ‚ aș vini, măi !”. „Bietul Vasile... n-o avut parte de-o minune..”, mi-am zis cu amărală, în gând. „ - Ce fel de Dumnezeu ești, Doamne ?!.. mă pomenii murmurând, Nu vezi cât te-a rugat..?!”... Un val de revoltă, simții că-mi rupe pieptul împotriva unui Dumnezeu nedrept și nemilos. „ - Fii liniștit, omule, nimic nu se întâmplă fără voia Domnului !” îmi șopti rar un gând. Încet-încet, trupul mi
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
timp.. Avea dreptate colegul de mai înainte, care spunea... „Nimic nu poate fi mai frumos ca întoarcerile în timp... aducerile aminte... căci trecutul e tinerețe, e fericire... fericirea de a crede în cât de scumpă și frumoasă e clipa..” Mă pomenii adresându-mă colegilor.. Amintiți-vă, cum zicea profesorul Bogos, de latină. „Carpe diem” .. Carpe diem, copii.. că nu se mai repetă. „ - Măi, băieți... frumusețea și iubirea ne țin în viață !”, ne mai spunea, marele nostru profesor și diriginte. De fapt
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
între noi așternându-se o tăcere rece ca gheața. Ei lasă... lasă !.. îl consolarăm noi, în cele din urmă. Ce-a fost.. a fost !.. și, pufnirăm toți în râs. Uite !.. Interveni alt coleg.. Cum aș putea să uit... și, se pomeni în urmă cu mulți, mulți ani. Vă aduceți aminte de ziua aceea când... ne reaminti el, și povesti o întâmplare care ne mai descreți frunțile.. Ei, câte visuri frumoase n-am visat pe vremea aceea !.. încheie conclusiv un alt coleg
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
rămânea în urmă. Simțeam cum se rup bucăți din mine... În urechi îmi răsuna tropot de pași, în sus și-n jos... În spate, o cortină care se îndepărta... cădea pentru totdeauna. Plecam, ca izgonit din ultima casă. Deodată mă pomenii cu ochii porniți pe lacrimi, îngânând cântecul seminariștilor, cântecelul nostru de suflet. „De-ar fi Moldova’n deal la cruce..!”. Cântecul cu care am înfruntat pribegia... Prin care ne strigam durerea... plânsul inimii omenești pe care o sfâșia nefericirea... dorurile
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în clasa lor și elevii din clasa a opta, cei care reușiseră să termine școala. După clipe lungi și apăsătoare, „Cineva a îngânat cu glas tremurat...” De-ar fi Moldova”..., apoi, încă unul, și încă unul... si toți ne-am pomenit murmurând cântecul în surdină, cu o durere în suflet infinită... ca o rugăciune... „De-ar fi Moldova’n deal la cruce!”...și, pe rând, pășind ca în biserică, abia auzit, am ieșit din clasă.” Acesta este spațiul istoric cuprins în
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
fusese transformat în porc. În vis, am retrăit aceeași transformare: mâinile mele au devenit picioare de animal, pielea mi s-a acoperit cu peri aspri și am început să grohăi. Dimineața mi-am cercetat atent corpul. Catharsis Uneori, noaptea, mă pomenesc plângând în tăcere, dar n-aș putea să spun pentru ce. Plâng în singurătate, fără nici un motiv aparent. În acele clipe mă simt întocmai ca un copil care a pierdut o jucărie scumpă și nimeni nu vrea să i-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
premisa că, în alegerea partenerului, decisivi sînt factorii ce pot contribui la o mai bună "selecție naturală". Astfel, atunci cînd "descoperă" diferențe în desemnarea calităților necesare "celuilalt", bărbații înclină să favorizeze trăsături specifice, precum "tinerețea", "sănătatea", "frumusețea" partenerei, iar femeile pomenesc de "capacitățile de cîștig superioare", "ambiția" și "hărnicia" pe care s-ar cuveni să le dovedească partenerul lor. Explicația pe care o asociază acestei diferențe de gen adepții teoriei sociobiologizante este legată de "tendința naturală" (și deci universală) a bărbaților
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]