9,297 matches
-
De asemenea, Sinedriul se ocupa de toate procesele care nu implicau pedeapsa capitală. Consiliul regal discuta toate deciziile importante care urmau să fie adoptate de rege. În rândul Consiliului funcționa pricipiile democratice ale egalității discursului ("isegoria") și libertății cuvântului ("parrhesia"), principii cărora se supunea și regele. După ce ultimul reprezentatnt al dinastiei Antiginide a fost înlăturat de romani în 167 î.Hr., iar Macedonia a fost reorganizată, se pare că Sinedrionul a continuat să mai existe, spre deosebire de Adunarea populară, desființată cu această ocazie
Macedonia Antică () [Corola-website/Science/306297_a_307626]
-
de intrare în război era deja luată de Guvernul Brătianu, care se bucura de sprijinul regelui Ferdinand, astfel că, spre deosebire de Consiliul de Coroană din 21 iulie 1914, decizia Consiliului era mai mult formală. La Consiliu, pe lângă Regele Ferdinand I și principele moștenitor Carol au luat parte următorii: În interiorul Consiliului s-au confruntat trei opinii principale, respectiv intrarea în război alături de Antantă, păstrarea neutralității și intrarea în război alături de Puterile Centrale. Această ultimă opțiune nu s-a bucurat decât de sprijinul - ce
Consiliul de Coroană din 27 august 1916 () [Corola-website/Science/306319_a_307648]
-
1989-1990). De asemenea, a fost senator de Buzău în legislatura 1990-1992, ales pe listele partidului FSN, precum și ambasador în Tunisia și Maroc. Gelu Voican-Voiculescu s-a născut la data de 8 februarie 1941 în orașul București. El provine din familia principelui Mihail Sturdza, ministru de externe în guvernul național-legionar. A absolvit Liceul "I.L. Caragiale" din București în anul 1957. După absolvirea liceului în anul 1957, s-a înscris la Institutul de Cercetări Petrolifere al Facultății de Geologie, de la care a fost
Gelu Voican Voiculescu () [Corola-website/Science/306327_a_307656]
-
capitala Franței. Se întoarce în țară în martie 1866 pregătind venirea lui Carol de Hohenzollern. Cu toate acestea, patru ani mai târziu, în 1870, Carada - împreună cu alți reprezentanți de marcă ai mișcării unionisto-liberale, organizează o revoltă națională cu scopul răsturnarii principelui Carol. Din motive nelămurite, transmite prin telegraf mesaje pentru oprirea revoltei. În noaptea de 7 spre 8 august 1870, către orele 3 dimineața, căpitanul Alexandru Candiano-Popescu, nerespectând cererea lui , declanșează revolta la Ploiești, episod cunoscut sub numele de Republica de la
Eugeniu Carada () [Corola-website/Science/306443_a_307772]
-
Lambrino nu au reușit (deși la începutul anului 1919 Tribunalul Ilfov anula căsătoria celor doi, pentru nerespectarea unor cerințe de ordin formal), astfel încât acesta, la 1 august 1919 a trimis regelui Ferdinand o declarație scrisă de renunțare la calitatea de principe moștenitor al Coroanei României, după care lui Carol i s-a impus domiciliu forțat la Bistrița. Eforturile familiei regale de a determina răzgândirea lui Carol au fost în cele din urmă încununate de succes, acesta revenind, la 20 februarie 1920
Criza dinastică din România () [Corola-website/Science/305792_a_307121]
-
a deplasat la Paris, unde a întâlnit-o pe Elena Lupescu, cu care a plecat la Veneția. De acolo, la data de 12 decembrie 1925, Carol i-a adresat regelui Ferdinand o nouă scrisoare de renunțare la toate drepturile de principe moștenitor al României. În plus, Carol se angaja să nu se întoarcă în țară vreme de 10 ani. După primirea scrisorii, Ferdinand a hotărât trimiterea în Italia a lui Constantin Hiott, ministrul Casei Regale. În urma discuțiilor dintre acesta și Carol
Criza dinastică din România () [Corola-website/Science/305792_a_307121]
-
căsătorită cu banul Iordache Donici, despre care s-a pomenit mai sus. Există, de asemenea, informații potrivit cărora la începutul sec. al XIX-lea o anumită parte din moșia Temeliuți a aparținut și căminarului Zarti. Partea în cauză a revenit principelui Constantin Ilie Contacuzino, ca zestre în urma căsătoriei acestuia cu fiica lui Zarti - Ecaterina. Potrivit Actelor Comisiei pentru Cercetarea nobilimii din Basarabia la 1821 (publicate de Gh. Bezviconi) „Prințul Constantin Ilie, fiul lui Cantacuzino, 28 ani, în retragere, locuiește în Ținutul
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
în cultură, promovat tocmai de acești "oameni noi". Elitele politice își manifestă mai puternic interesul pentru arta apuseană și sunt la rândul lor descoperite de portretiștii italieni și flamanzi. Gravori specializați în portretistică îi consacraseră deja lui Mihai Viteazul ca principe de rang european mai multe portrete, începând cu domnia lui Matei Basarab majoritatea domnilor români sunt reprezentați de artiști apuseni în postura tipică monarhilor din epoca barocului timpuriu, cu elemente orientale în vestimentație. Astfel îl reprezintă pe Constantin Brâncoveanu veronezul
Stilul brâncovenesc () [Corola-website/Science/305890_a_307219]
-
Ivireanul. Ilustrul voievod se afla în corespondență cu Ludovic al XIV-lea, Petru cel Mare, papa Clement al XI-lea și cu împărații de la Viena Leopold I, Iosif I și Carol al VI-lea. Din 1695 Brâncoveanu poartă titlui de principe al Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană cu armoarii proprii, demnitate confirmată în 1706, și se imortalizează în 1713 în medalioane de aur și argint cu inscripții latine asemenea unui suveran independent, atitudine care va scandaliza Înalta Poartă și va
Stilul brâncovenesc () [Corola-website/Science/305890_a_307219]
-
urcă "scara voievozilor" spre fosta sală a tronului. Regele Carol al II-lea a deținut mai multe proprietăți în apropierea palatului, printre care și Casa Nouă, vila în care a locuit în anii '30 împreună cu Elena Lupescu și fiul său, principele moștenitor Mihai. La 6 septembrie 1940, în Sala tronului a avut loc ceremonia de depunere a jurământului de către regele Mihai, în prezența generalului Ion Antonescu, patriarhului și președintelui Curții de Casație. În Casa Nouă a avut loc la 23 august
Palatul Regal din București () [Corola-website/Science/305915_a_307244]
-
că va apăra cazarma. Fără să intre în discuții contradictorii cu respectivul maior, Candiano Popescu s-a deplasat la închisoarea orașului unde a eliberat „un număr de arestați”. De asemenea, a expediat o telegramă căpitanului Georgescu, comandantul grănicerilor de la Predeal: „Principele Carol răsturnat, guvernul provizoriu instalat, având de cap pe generalul N. Golescu ca regent. Sunt prefectul districtului, numit de guvernul provizoriu. Concentrați imediat grănicerii și în 24 de ore, dacă se poate, să fiți la Ploiești. Aștept de la patriotismul Dumneavoastră
Republica de la Ploiești () [Corola-website/Science/305917_a_307246]
-
de mici dimensiuni construit pe domeniul castelului Peleș (în valea Prahovei). Ridicat între 1899 și 1902 de arhitectul ceh Karel Liman și decorat de artistul vienez Bernhardt Ludwig, castelul Pelișor a devenit, începând cu anul 1903, reședința de vară a principilor moștenitori ai României. A fost construit din dorința regelui Carol I, ca reședință a principilor moștenitori Ferdinand și Maria. Mobilierul și decorațiunile interioare, realizate în bună măsură de către Bernhard Ludwig, indică un spațiu rezidențial (hall, cabinete de lucru, capela, "camera
Castelul Pelișor () [Corola-website/Science/305950_a_307279]
-
1902 de arhitectul ceh Karel Liman și decorat de artistul vienez Bernhardt Ludwig, castelul Pelișor a devenit, începând cu anul 1903, reședința de vară a principilor moștenitori ai României. A fost construit din dorința regelui Carol I, ca reședință a principilor moștenitori Ferdinand și Maria. Mobilierul și decorațiunile interioare, realizate în bună măsură de către Bernhard Ludwig, indică un spațiu rezidențial (hall, cabinete de lucru, capela, "camera de aur"), tributar inovațiilor mișcărilor artistice de la începutul secolului al XX-lea. Pelișor are doar
Castelul Pelișor () [Corola-website/Science/305950_a_307279]
-
Moldovei în 1592,după mazilirea lui Aron Tiranul, cu sprijinul polonilor ce a stârnit nemulțumiri la Istambul căci numai sultanul avea dreptul de a numi domni la nord de Dunăre. A încercat să adopte o politică antiotomana,trimitand solii la principele transilvan Sigismund Bathory și în Polonia. În această perioadă pentru a atrage de partea sa boierimea locală a vîndut mai multe pămînturi cu satele recent formate pentru că locuitorii acestora să lucreze pămînturile boierilor de divan pentru că acestea să-i fie
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
s-a dovedit a fi și un maestru al portretelor expresioniste cu ușoare reminiscențe Secession: pentru pânzele sale de mari dimensiuni s-au oferit ca model atât frumusețile feminine ale perioadei interbelice, cât și notabilitățile epocii (Portretul doamnei Hoffmann, Portretul principelui Lahovary, Portretul poetului Károly Endre etc.). Abandonarea „academismului” rigid a însemnat o perioadă de căutări, tatonări, ezitări în viața artistică bănățeană. Curentele noi - expresionismul, simbolismul, cubismul, postimpresionismul - pot fi urmărite în majoritatea creațiilor semnate de pictorii și sculptorii deceniului trei
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
pierderii, din urma războaielor, Guvernul Stambolov, îl susține pe regele catolic, Ferdinand de Saxa-Coburg-Gotha (1887-1918) - tandemul Stambolov și Ferdinand doreau să demonstreze că ei erau conducătorii de facto ai unui stat stabil. Mitropolitul Clement de Târnova reușeste să se opună principilor regelui, cu ajutorul Rusiei, el fiind închis timp de trei ani pentru nesupunerea lui. Poporul și Biserica se dovediseră mai tari, cu toate presiunile politice și patima partidelor, care nu se arătaseră deloc prietene Bisericii, ba se ajunse chiar la orientare
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
Martin Polono îi atribuie lui Adrian al III-lea două decrete : instalarea suveranului pontif să se facă fără a mai fi necesară prezenta trimișilor imperiali ; iar la moartea lui Carol cel Gros , care nu aavut urmași , coroană să revină unui principe italian. La sfârșitul lui 884 murea regele Franței, Carloman , iar fratele său Carol cel Gros, regele Italiei se decide să pună punct situației interne a imperiului , convocând , în anul următor ,o adunare la Worms unde este invitat și papă Adrian
Papa Adrian al III-lea () [Corola-website/Science/305415_a_306744]
-
dacă a fost sau nu desemnat de Grigore al VII-lea printre posibilii săi succesori. Cert este că acesta se numea de fapt "Desideriu" și înainte de învestirea în funcție acesta era stareț al mănăstirii Montecassino și a fost propus de principele "Giordano de Capua" . La început el a refuzat categoric, ajungând chiar să protesteze formal pe langă susținătorii săi, constrâns însă ,acesta a ajuns la Romă cu ocazia sărbătorilor pascale din anul 1086, cedând până la urmă la rugămințile cardinalilor; a fost
Papa Victor al III-lea () [Corola-website/Science/305425_a_306754]
-
la Sicilia. Cu Rudolf de Habsburg avea relații bune, însă n-a mai putut să se ajungă la încoronarea acestuia. Totul era pregătit pentru 2 februarie 1287, însă planul acesta a eșuat datorită unor delegați incompetenți și datorită rezistenței din partea principilor electori („Kurfürsten” din Imperiu). În timpul pontificatului său, Honoriu al IV-lea a transformat palatul de pe Aventin, ridicat de unchiul lui Honoriu al III-lea, în reședința sa. De asemenea, a încercat să-i convingă pe romani să-și construiască case
Papa Honoriu al IV-lea () [Corola-website/Science/305432_a_306761]
-
Urmările au fost dezastruoase, pentru raporturile ulterioare, dintre apuseni și răsăriteni. Spre sfârșitul pontificatului, Inocențiu al III-lea a convocat cel de al IV-lea sinod de la Lateran(1215), la care au fost prezenți peste 1200 de participanți, nelipsind ambasadorii principilor creștini. Biserica Răsăritului nu a fost reprezentată, la Constantinopol fiind un patriarh venețian(Tomaso Morosini). Sinodul este socotit de catolici ca al XII-lea ecumenic și a luat printre altele unele hotărâri importante, precum: fiecare credincios trebuia să se mărturisească
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
devastează mahalalele în 23 februarie 1600, iar apoi încercarea lui Basta și a lui Radu Șerban de eliberare a cetății în anul 1603, ale căror armate însă nu ajung nici măcar sub zidurile orașului. Nici imperialii nu subestimau importanța Timișoarei, din moment ce principele elector Friedrich August von Saxen intenționează în repetate rânduri să asedieze cetatea (1695 și 1696). Pe de altă parte, zădărnicirea acestor planuri prin intervenția trupelor otomane conduse de însuși sultanul Mustafa II, fuga acestuia la Timișoara în urma înfrângerii suferite la
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
de Ion Brătianu. După întoarcerea în țară a fost deputat în Adunarea ad-hoc a Țării Românești, apoi ministru și prim-ministru în timpul lui Alexandru Ioan Cuza. În 1865, s-a alăturat celor care au conspirat pentru îndepărtarea de la domnie a Principelui Cuza, ca urmare a măsurilor luate de acesta împotriva proprietății marilor latifundiari.
Ștefan Golescu () [Corola-website/Science/299967_a_301296]
-
de Parlamentul României, marcând un moment hotărâtor în cariera politică a lui Gheorghe Tătărescu. Gheorghe Tătărescu a întocmit și dat publicității în noiembrie 1927, într-o formă obiectivă, sub titlul „Acte și corespondență relative la renunțările la tron ale fostului principe moștenitor ( 1918-1919- 1925), cu reproduceri fotografice de pe originale”, în anexe, întregul dosar documentar al acestei chestiuni. Tot în acest sens, la 31 decembrie 1925, Tătărescu ordonă prefecților, după ședința Consiliului de Coroană care luase act de a treia renunțare la
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
1925), cu reproduceri fotografice de pe originale”, în anexe, întregul dosar documentar al acestei chestiuni. Tot în acest sens, la 31 decembrie 1925, Tătărescu ordonă prefecților, după ședința Consiliului de Coroană care luase act de a treia renunțare la tron a principelui Carol, să confiște și să distrugă orice ziar, broșură, afiș, fotografie sau insignă care ar fi avut drept scop consemnarea tendențioasă a actului de abdicare a prințului moștenitor. Li se cerea, de asemenea, prefecților, să pună în lumină caracterul personal
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
partid și de mai mult spirit de solidaritate națională”. Sciziunea în rândurile partidului a apărut și ca urmare a manevrelor lui Carol al II-lea, care urmărea înlăturarea lui Vintilă Brătianu de la conducere și, prin aceasta, subordonarea partidului scopurilor sale. Principele moștenitor și-a început opera imediat ce a ajuns în țară: l-a chemat în audiență pe tânărul istoric Gheorghe Brătianu, fiul adversarului său ireductibil I. I. C. Brătianu și membru în Comitetul executiv al Partidului. Tânărul, ignorând avertismentul unchiului său, Vintilă
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]