10,353 matches
-
oameni în încăpere. Și, deși termenul nu avea înțeles în sens lărgit, Gosseyn deduse că exista un "sentiment" în sinea susținătorilor și discipolilor tânărului împărat, corelat cu un fel de... groaznică pauză. Tăcerea se încheie brusc. Câțiva se străduiau să respire. Pentru Gosseyn fuseseră câteva secunde foarte valoroase. Pe timpul acestei pauze avusese timp să-și dea seama că ar face bine să hotărască felul în care i-ar putea face pe oamenii aceia să realizeze ce se întâmplase fără să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
ajut pe savanții voștri cu tot ce pot. Era singura modalitate la care se putea gândi pentru a amâna o provocare imediată. Și, evident, dacă putea primi cele ce ceruse, era foarte bine. Se bucură, apoi, să vadă că ceilalți respirară cu toții ușurați când băiatul zise: - Bine, mai târziu. După asta, împăratul se întoarse către bărbatul care îi șoptise lui Gosseyn "lasă-l să câștige" și-i spuse, cu vocea sa de copil, dar cu fermitate: - Breemeg, găsește-i o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
liniștitoare, Gosseyn rosti cuvintele care declanșau acțiunea: - Sunt cât se poate de pregătit, Replica veni prompt. O voce rosti aproape direct în urechea sa: - Capsula se află în spațiu, plutind alături de nava noastră Troog. Următorul pas îți aparține. Gosseyn Trei respiră adânc. - Prima mișcare va fi să transfer această capsulă, cu mine cu tot în galaxia voastră. Spunând acestea, cu ochii închiși, selectă pata luminoasă pe care Leej și Enro, cu ajutorul terminațiilor nervoase din capul său - cu legăturile lor - o localizară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
să existe o explicație pentru o abordare așa de pozitivă. Părerea mea este că ai avut o șansă, și ai refuzat-o pentru totdeauna. Încheie: - Ai refuzat-o într-o manieră pe care n-am s-o uit niciodată. Gosseyn respiră adânc: - Trebuie să-ți atrag atenția că ești mamă. - Mama lui Enin, aprobă ea. Părea nedumerită. - El știe că sunt aici? - Nu. - Cheamă-l. Pauză. Ochii ei îl cântăriră. Brusc, ea se ridică în picioare și merse la o ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
piept. Abia atunci mi-am dat seama că ceva nu e-n regulă. Lipseau două secunde. Habar n-aveam ce se întâmplase cu ele. Am pus mâna pe telefon, să-l sun pe Mihnea. Liniile căzuseră. În timp ce făceam eforturi să respir normal, m-am apropiat iar de geam: lumea ieșise pe stradă, care-n halat, care-n pijama. Pâlpâiau și niște lumini de lanternă. Am așezat-o pe Maria pe-un fotoliu și-am început să cercetez casa. Zidurile rezistaseră, țevile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Nicolae Ceaușescu. Tipul era atât de prezent, pe ecrane, pe panouri, în ziare, la radio, încât aproape nu mai exista. Încetase să fie vizibil, dispăruse prin suprasaturație. Te-obișnuiai cu el, așa cum te-obișnuiești cu aerul poluat pe care îl respiri azi. Îl ignorai. De fapt, dacă mi-ar fi lăsat în pace orașul, nici nu l-aș fi amintit. Trăiam rezonabil, înconjurat de haine și prieteni. În dormitor, dacă deschideai dulapul bunicilor, cădeau peste tine blănuri și pălării interbelice, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu capul în jos. Se avântau din clădirile lor de birouri, închise, împăturite, cu geamuri pătrate, transparente sau albastru-cobalt. Geamurile nu se deschideau niciodată, păreau sudate unele de-altele, încă din construcție. Te întrebai de ce: ca angajații să nu poată respira? să nu se sinucidă? să fie feriți de poluare? Înăuntru, birourile se înghesuiau meschin, tăiate la nivelul capului: tavanul lipsea, retezat de-o invizibilă sabie ninja, iar pereții fuseseră înlocuiți cu paravane de plastic expandat. Totul purta un nume nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sticlă albastră, lățite în toate direcțiile, cu unghiuri imposibile. Te loveai peste tot de ele, ca la școală de-un colț de bancă: în Cotroceni, la Piața Victoriei, pe Aviatorilor, lângă Palatul CEC, pe Kiseleff. N-aveai loc nici să respiri. Le recunoșteai imediat, după zimți și geamurile cuirasate. Cu cât te îndepărtai de ele, cu-atât păreau mai multe. Dacă mergeai în Băneasa, jurai că ai intrat în port. Drăciile astea îți înțepau privirea, decupau orașul în bucăți tăioase, sucindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ne lăudam cu melodramele noastre, mai furtunoase ca noaptea caragialiană. Când nu ne mai suportam (asta li se întâmplă tuturor, dar câți au curajul s-o recunoască?), ieșeam să ne plimbăm în cartiere diferite. Aerul miroase întotdeauna altfel, când îl respiri singur. În Pajura, vecinii Mariei deja mă învățaseră. Blocul ei era încărcat cu pensionari de treabă, ca un autobuz preorășenesc. Lumea fermenta acasă, simplu și cumsecade. Ziua, observai mereu perdelele mișcându-se, ca-n nuvelele Hortensiei. Dacă întrebai de locatari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Mihnea m-a tras într-un colț, în spatele cuierului. Mi-a făcut semn să tac, se-auzea zgomot de pași venind dinspre scenă. A pregătit sacul, îl ținea desfăcut, cu-amândouă mâinile. Ne-am strâns prietenește, înghesuiți în spatele paltonului, eu respirându-i în ureche. Dacă ne-ai fi pus două pălării cu boruri, ai fi zis că jucăm în Brokeback Mountain. Pașii au trecut de ușă, au scârțâit pe parchet, apropiindu-se de cuier. Mi-am oprit respirația. Cel mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
De două ori pe an, doamna Matei uita apa deschisă (în baie sau bucătărie, după inspirație) și inunda apartamentul de dedesubt. De Crăciun, dispărea până după Anul Nou, nu știa nimeni dacă a plecat într-o vizită sau nu mai respiră. De la etajul 3, gunoiul zbura sâmbăta direct în stradă, proiectat de unul din membrii familiei Dorofte; măcar aveau bunul-simț să-l arunce cu sacul, la fel ca prietenii lor de la scara B. Clanul Dorofte își părăsea mai rar apartamentul, domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe butonul automatului de scară: nu mai puteai să umbli la el decât cu ciocanul. Dacă locuiai la patru, rămâneai între etaje: urcai un etaj, maximum două, și se stingea lumina. Butonul fusese reglat la minim. N-apucai nici să respiri, darămite să spui o poveste. Suspecții principali păreau doamna Matei și cu mine (singurii care ne scosesem becurile de la intrare). Tot iarna, ședințele de bloc se mutau la tanti Aldea, de la blocul vecin. Era un moment onorific. Tanti Aldea făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sacou drept și cravată groasă de tergal, ea șepcuță neagră pe cap și reverele cămășii desfăcute peste taior. În piept îi strălucea o siglă cu numele și funcția, prinsă cu un ac de siguranță de cămașă, chiar deasupra sânului: când respira, numele i se mișca odată cu sânul, indicându-i responsabilitățile. O controlam în modul cel mai sever, forțând-o să părăsească tejgheaua și să treacă în spate, în depozit. Acolo, tăiam sacii și citeam împreună scrisorile care se revărsau pe ciment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
chifteaua pe băț, coiul canceros; autorul îi zicea mai simplu, „monumentul eroilor“). Noaptea, lumini verzi și portocalii împroșcau statuile cu-o ceață orbitoare, prin care dansau fluturi și musculițe. Nu trecea nimeni să se uite. Dincolo de piețe și parcuri, Bucureștiul respira fără viață. Mirosurile care îl străbăteau îți mutau nările din loc, ca un vânt proaspăt de toamnă: de abator, canal, făină de oase, cerneală, benzină, gunoaie, câini vagabonzi, cauciuc ars. Fabricile de bere și pâine degajau pestilențe dulci-aromate, ce sufocau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a ridicat țeava și i-a proptit-o în gură. Cum stătea primarul așa, cuminte ca un copil mic, alt bandit a apărut din spate și toată lumea l-a auzit spunând: „Pe dumnealui îl scutim de-obligația de-a mai respira.“ După care l-a izbit cu un pistol în cap și primarul s-a întins ascultător pe podeaua de lemn, cu fața în jos, fără chef de conversație. Femeile au vrut să țipe, dar degeaba: în curte dăduse buzna deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se deplasa odată cu tine. Pereții hotelului fuseseră crestați cu arabescuri de marmură albă, tavanele pictate cu îngerași și femei cuvioase, care se reflectau în cimentul bleu. Călcai cu grijă, ca într-un muzeu al oglinzilor instalat într-o catedrală. Spațiul respira de atâta istorie: cine știe ce tratate fuseseră semnate aici, ce vieți se consumaseră pentru alte vieți, cât sânge și câtă cerneală se scurseseră în spatele pereților variabili. Am Schottenpoint nu figura nici în amintiri. Topografia lui fluctua, ca flacăra imprecisă de la aragaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a pledat inginerul, „Și-aici vine povestea cu Pif-ul dumitale.“ „Cum adică?“, m-am interesat. „S-o luăm pe rând. Pif-urile astea n-au intrat în țară așa, oricum. Pe vremea lui Dej, nu zbura nici musca, era suficient să respiri mai tare și-ajungeai la Canal. Tata stătea cu valiza de lemn pregătită la ușă: o pijama, un săpun, periuța de dinți și-un maiou de schimb. Năvăleau băieții noaptea și te ridicau direct din pat. Câteodată, te lăsau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și-un maiou de schimb. Năvăleau băieții noaptea și te ridicau direct din pat. Câteodată, te lăsau să mai zici un la revedere familiei; de regulă, n-aveai norocul ăsta. În timpul lui Ceaușescu, mergea mai ușor, dar nici atunci nu respirai liniștit. Dacă spuneai ce nu trebuie cui nu trebuie, plecai cu duba de la serviciu și nu mai ajungeai acasă decât peste două luni.“ „Corect.“, am admis. „Dar care-i legătura cu Maurer?“ „Maurer era singurul, repet, singurul care dirija relațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cap. Cum te simți, prietene?“ Prietenul n-a răspuns nimic. Nici n-ar fi putut s-o facă. Era legat de mâini, de spate și de picioare, iar sacul îl strângea cu-o sfoară de gât. Te întrebai pe unde respiră. „Nu vorbești, ai?“ „Nu prea are cum.“, am intervenit. „L-ai rulat ca pe-o clătită.“ „Să-i dăm atunci o mână de-ajutor.“, s-a oferit Mihnea. S-a ridicat de pe scaun și l-a pocnit peste ceafă, măsurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să conteze pentru cei așa numiți ”adulți”. Am încredere totuși că voi putea eu măcar fi în viitor un bun exemplu pentru ceilalți, pentru familia mea de acum și cea viitoare, în care copiii mei să nu fie obligați să respire aer poluat cu fumul meu de țigară. Efecte cu mult mai grave îl are din păcate și consumul de alcool și droguri care modifică atât de mult comportamentul celui în cauză, încât este de cele mai multe ori foarte periculos atât pentru
”Fii conștinent, drogurile îți opresc zborul”. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Chirilă Ana Maria Isabela, Liliana Negrii () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1981]
-
stare de prospețime, nefiindu-i afectată capacitatea de concentrare și de coordonare. Pentru a-și face efectul, gazul ilariant are nevoie de căi aeriene nazale libere (în stomatologie și în ORL). Cu alte cuvinte, metoda este ineficace la pacienții care respiră pe gură, fie din cauza unor infecții respiratorii acute (răceli care duc la înfundarea nasului), fie pe fondul polipilor sau amigdalelor voluminoase. Metoda este contraindicată și persoanelor care suferă de otite medii sau de sinuzite, afecțiuni care duc la creșterea presiunii
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
tulburărilor de ritm cardiac, al tulburărilor psihice, cât și administrarea unor anumite tipuri de analgezice pot fi cauze de sincopă. Hiperventilația poate să fie cauza de apariție a sincopei mai ales la pacienții anxioși, aflați în atacuri de panică, atunci când, respirând foarte repede și superficial, schimbul de gaze sanguine este afectat, crescând cantitatea de oxigen și scăzând cantitatea de dioxid de carbon. Afecțiuni ce determină răspunsul anormal al unor nervi la stimuli pot determina, de asemenea, sincope. Aici sunt incluse sincopele
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
își va apropia urechea de toracele pacientului sau palma de nările și gura pacientului, încercând să audă sau să simtă suflul respirator și, totodată, va inspecta cutia toracică pentru a vedea dacă aceasta expansionează. În cazul în care pacientul nu respiră, se vor iniția imediat manevrele de resuscitare cardio-respiratorie (RCR). Dacă pacientul prezintă puls detectabil și respiră, însă nu răspunde la stimului verbali și dureroși, acesta va fi pus în poziție laterală dreapta- de siguranță, fiindu-i protejate căile aeriene și
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
audă sau să simtă suflul respirator și, totodată, va inspecta cutia toracică pentru a vedea dacă aceasta expansionează. În cazul în care pacientul nu respiră, se vor iniția imediat manevrele de resuscitare cardio-respiratorie (RCR). Dacă pacientul prezintă puls detectabil și respiră, însă nu răspunde la stimului verbali și dureroși, acesta va fi pus în poziție laterală dreapta- de siguranță, fiindu-i protejate căile aeriene și monitorizate funcțiile vitale, consecutiv cu anunțarea serviciului de ambulanță (112). În cazul în care trebuie inițiate
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
colțul cel mai ascuns, pe o piatră, și stătea nemișcată aproape toată ziua, de dimineața până la ceasul când pleca cireada. Era atât de slăbită din pricina tuberculozei, încât ședea din ce în ce mai mult cu ochii închiși, cu tâmpla lipită de stâncă și ațipea, respirând greu; fața îi slăbise, parcă ar fi fost a unui schelet, broboane de sudoare îi apăreau pe frunte și pe tâmple. Așa o găseam întotdeauna. Veneam pentru câteva clipe și nici eu nu voiam să fim văzuți. De îndată ce apăream, Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]