8,833 matches
-
ultimele cuvinte sunt aproape tăceri. Dar Aurora Martinescu le aude totuși, prin întuneric. În geam, printre crengile teiului din curte, strălucește secera lunii noi și părintele Ieronim arată către ea. Știi povestea cu luna care se oglindea într-o fântână? Sabia lui Mihai nu e un obiect. La început a fost cuvântul și la sfârșit tot cuvântul este. Obiectul, dacă a existat, s-a fărâmat, nu mai este, dar numele a rămas. Copiii, când se îndrăgostesc, se îmbată numai rostind numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ai venit. Nevasta ce-ți face? Copiii? ─ Izabela e bolnavă, iar au apucat-o durerile de spate. Dar copiii sunt bine. Mă descurc. Uite de ce te-am rugat să vii. M-a sunat Paul Cantuniari că avem nevoie de o sabie de pe vremea lui Mihai Viteazul pe care musai să le-o dăm Marilor State, în semn de omagiu. Numai că sabia nu e pe nicăieri. De fapt se pare că numai numele a mai rămas din ea, știi, ca Teiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Mă descurc. Uite de ce te-am rugat să vii. M-a sunat Paul Cantuniari că avem nevoie de o sabie de pe vremea lui Mihai Viteazul pe care musai să le-o dăm Marilor State, în semn de omagiu. Numai că sabia nu e pe nicăieri. De fapt se pare că numai numele a mai rămas din ea, știi, ca Teiul Doamnei de pildă. De unde tei? E bloc lângă bloc de beton armat pe-acolo. Așa că nu ne rămâne de făcut decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
gol. Sculptorul a supraviețuit prefacerilor politice dar noii stăpâni nu mai aveau nevoie de stilul lui, puțin pompos firește după ce slujise unui rege al regilor atâta amar de vreme. A avut parte de o bătrânețe acră și o moarte obișnuită. Sabia s-a pierdut și ea. Și totuși arta e singura ocupație care ne permite să bănuim că nu toate lucrurile au un sfârșit. Care e principalul ei ingredient? De ce mâna artistului ne mișcă de dincolo de timp? De ce ne înfioară cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nu ne pricepem. De-aia am venit aici, o să vezi, îi răspunde Aurora. Și într-adevăr după un timp pictorul se rematerializează din penumbră și sprijină de spătarul unui scaun o pânză întoarsă cu spatele. Ce e? întreabă Pascal. ─ E sabia lui Mihai, răspunde pictorul și răsucește pânza cu fața, perfect neagră. Asta-i tot? spune dl. Mihai învârtind în mâini petecul de hârtie. ─ Nu e chiar tot, îl lămurește Mihaela Carbon, dar e mult. Acum fata are certificat de naștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
foaia de hârtie albastră, certificatul de naștere al fetiței, pe care scrie cu litere mari, oficiale, inatacabile, că Mihai și Garofița Mihai au o fată, pe nume Sabina. ─ Stai, măi, omule. Ia uite-aici, aici nu zice Sabina. ─ Zice Sâ-a-bâ-i-a. Sabia. L-a mâncat pe nî. ─ Sabia Mihai? zice Garofița, cu îndoială. ─ Sabia Mihai! Așa zice. Dar știi că nu sună rău? Sabia lu’ Mihai! Mie-mi place. Așa o ieșit, așa o lăsăm. ─ Sabia lu’ Mihai, murmură și Garofița, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
naștere al fetiței, pe care scrie cu litere mari, oficiale, inatacabile, că Mihai și Garofița Mihai au o fată, pe nume Sabina. ─ Stai, măi, omule. Ia uite-aici, aici nu zice Sabina. ─ Zice Sâ-a-bâ-i-a. Sabia. L-a mâncat pe nî. ─ Sabia Mihai? zice Garofița, cu îndoială. ─ Sabia Mihai! Așa zice. Dar știi că nu sună rău? Sabia lu’ Mihai! Mie-mi place. Așa o ieșit, așa o lăsăm. ─ Sabia lu’ Mihai, murmură și Garofița, parcă ar pipăi o marfă nouă, necunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cu litere mari, oficiale, inatacabile, că Mihai și Garofița Mihai au o fată, pe nume Sabina. ─ Stai, măi, omule. Ia uite-aici, aici nu zice Sabina. ─ Zice Sâ-a-bâ-i-a. Sabia. L-a mâncat pe nî. ─ Sabia Mihai? zice Garofița, cu îndoială. ─ Sabia Mihai! Așa zice. Dar știi că nu sună rău? Sabia lu’ Mihai! Mie-mi place. Așa o ieșit, așa o lăsăm. ─ Sabia lu’ Mihai, murmură și Garofița, parcă ar pipăi o marfă nouă, necunoscută, încercând să se dumirească ce ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
au o fată, pe nume Sabina. ─ Stai, măi, omule. Ia uite-aici, aici nu zice Sabina. ─ Zice Sâ-a-bâ-i-a. Sabia. L-a mâncat pe nî. ─ Sabia Mihai? zice Garofița, cu îndoială. ─ Sabia Mihai! Așa zice. Dar știi că nu sună rău? Sabia lu’ Mihai! Mie-mi place. Așa o ieșit, așa o lăsăm. ─ Sabia lu’ Mihai, murmură și Garofița, parcă ar pipăi o marfă nouă, necunoscută, încercând să se dumirească ce ar putea fi. Așa să fie, bărbate. Și așa a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
aici nu zice Sabina. ─ Zice Sâ-a-bâ-i-a. Sabia. L-a mâncat pe nî. ─ Sabia Mihai? zice Garofița, cu îndoială. ─ Sabia Mihai! Așa zice. Dar știi că nu sună rău? Sabia lu’ Mihai! Mie-mi place. Așa o ieșit, așa o lăsăm. ─ Sabia lu’ Mihai, murmură și Garofița, parcă ar pipăi o marfă nouă, necunoscută, încercând să se dumirească ce ar putea fi. Așa să fie, bărbate. Și așa a rămas. În Drumul Taberei, numit astfel precum se știe pentru că în vremurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pipăi o marfă nouă, necunoscută, încercând să se dumirească ce ar putea fi. Așa să fie, bărbate. Și așa a rămas. În Drumul Taberei, numit astfel precum se știe pentru că în vremurile de demult aici se adunau cu puști, cu săbii, cu mustățile lor răsucite militarii care fie făceau instrucție fie se pregăteau să dea buzna în București după proclamația de la Islaz, soarele apune cu totul altfel decât în Pajura sau în Titan. De ce? Simplu. Cartierul este extremitatea vestică a capitalei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nu e încântată și își târăște dinadins picioarele pe coridorul întunecat. ─ Aurora, credeam că nu mai răspunzi! Mă uitam la programul despre cinteze, dragă. Hai că te-am rezolvat. ─ Serios? Da, mâine înainte de recepție vii pe la mine și-ți dau sabia. Nu-mi vine să cred! Vezi că teacă n-o să aibă. Fă și tu rost de una. Cum? La celălalt capăt al firului, ministrul de externe nu-și revine din uluire. Dar Aurora vrea să prindă barem sfârșitul emisiunii, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
omului la nunțile țărănești, când fata, cerând iertăciune părinților, face istoricul căsătoriei începând cu Adam și Eva. Fata povestește cum au fost izgoniți aceștia din rai, din pricina ispitirii Evei de către satana, apoi cum puse Dumnezeu pe arhanghelul să păzească cu sabie de foc tărâmul fericirii, apoi cum diavolul îi ceru lui Adam să-i dea făgăduială în scris ca să se învoiască să-l lase să lucreze pământul, ce diavolul zicea că e al lui, în schimbul copiilor pe care-i va avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
țării, prim-ministrul, ministrul de externe și alte persoane oficiale au înmânat șefului delegației Marilor State la București, în semn de omagiu și prietenie, un prețios dar. E vorba de o piesă de mare valoare istorică, din colecțiile Muzeului Patriarhal. Sabia din imagine a aparținut lui Mihai Viteazul și ea va fi expusă la Centrul multicultural din Lyon, laolaltă cu alte obiecte de mare valoare cultural-istorică din zona balcano-pontică. Iată ce ne-a declarat în exclusivitate ministrul de externe al României
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
N-o știu nici eu pe toată. În orice caz, pasărea a învățat să spună cuvintele cuvenite, fiindcă nu era o pasăre obișnuită ci o tangara cu cap castaniu. A spus cuvintele și de pe pânză s-a desprins ce trebuia, sabia, și a început să zboare prin aer. La început era străvezie, aproape invizibilă, dar tangara zicea într-una sabia-mihai, sabia-mihai și obiectul începea să se contureze, să se hașureze, apoi a prins consistență, a început să lucească și dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
lângă bibliotecă, făcând un cling! de metal nobil pe lemn. Despina a ridicat din umeri și s-a uitat la Pascal ca și cum ar fi vrut să spună poftim, e a ta. Pascal s-a ridicat de pe canapea și a luat sabia în mână. Era grea, un adevărat paloș. Cel pe care îl străpung ajunge în rai, scria pe el cu litere gotice. Pascal i-a întins arma Despinei, s-o vadă mai bine. Sabia lui Mihai, a spus ea și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a ridicat de pe canapea și a luat sabia în mână. Era grea, un adevărat paloș. Cel pe care îl străpung ajunge în rai, scria pe el cu litere gotice. Pascal i-a întins arma Despinei, s-o vadă mai bine. Sabia lui Mihai, a spus ea și a ridicat degetul arătător de la mâna dreaptă, cu care a atins vârful sabiei. Era atât de fin încât ar fi putut trece prin el o infinitate de drepte. Dar prin două puncte nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
străpung ajunge în rai, scria pe el cu litere gotice. Pascal i-a întins arma Despinei, s-o vadă mai bine. Sabia lui Mihai, a spus ea și a ridicat degetul arătător de la mâna dreaptă, cu care a atins vârful sabiei. Era atât de fin încât ar fi putut trece prin el o infinitate de drepte. Dar prin două puncte nu poate să treacă decât o singură dreaptă. Despina l-a privit în ochi pe Pascal. Iar sabia era între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a atins vârful sabiei. Era atât de fin încât ar fi putut trece prin el o infinitate de drepte. Dar prin două puncte nu poate să treacă decât o singură dreaptă. Despina l-a privit în ochi pe Pascal. Iar sabia era între ei și, din câte știm noi și putem noi, va fi veșnic. Aurora, tu spui povestea noastră, zice Paul. Bineînțeles, dragul meu, eu spun întotdeauna povestea noastră. Alta nu știu. Alta nu este, îi răspunde Aurora. ─ Și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
noi și putem noi, va fi veșnic. Aurora, tu spui povestea noastră, zice Paul. Bineînțeles, dragul meu, eu spun întotdeauna povestea noastră. Alta nu știu. Alta nu este, îi răspunde Aurora. ─ Și după aceea? Și după aceea, Pascal a învelit sabia în ce rămăsese din pânza pictorului și mi-a adus-o mie. Eu ți-am dat-o ție, tu i-ai dat-o lui Kerch, Kerch le-o dă lyonezilor, mai departe nu știu, deocamdată. E un joc, cred. ─ Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
renunț la o prejudecată inoculată de manualul școlar „marxist-leninist”: în Evul de Mijloc oamenii nu puteau avea decât o viață sufletească extrem de simplă, fiind, cum se spunea, „înapoiați” și „inculți”. Totuși, în acest „ev întunecat”, în care nu vorbeau decât sabia, stiletul și otrava (conform unor istorici „progresiști”), scriitorul danez plasează o serie de întâmplări ce dezvăluie capacitatea sufletului feminin de a trăi subtil și dramatic, conform principiilor absorbite dintr-o cultură superioară. Apoi, alte texte europene, ca și vechile romane
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
noștri, pentru generațiile viitoare de nepoți!” Subtil, se umbla la sentimente. Cine nu face sacrificii pentru copii lui? Și cine nu avea înclinații paternale pentru urmași, oricum mărșăluia, zi și noapte, pe drumul luminos al „epocii de aur”, sub umbra „sabiei lui Damocles” a poliției politice. Într-o zi, prea târziu pentru a mai înjgheba ceva pentru viața mea, experimentul socialist, cu toate visele sale, a dat faliment sub presiunea economică a orânduirii tradiționale de consum, în care omului i se
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93052]
-
putut menține mai departe prin propriile lui forțe și n-ar mai fi depins de soarta și de forțele altuia, ci numai de puterea și de capacitatea lui proprie. Dar Alexandru a murit cinci ani după ce el începuse să scoată sabia din teacă, și i-a lăsat asigurată doar stăpînirea provinciei Romagna, pe cînd celelalte posesiuni rămaseră în vînt, încolțite între două armate dușmane foarte puternice, el însuși fiind grav bolnav, pe moarte. Ducele era însă atît de aprig la fire
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
este căderea lor sigură și necesară. În zilele noastre, trupele numeroase și armatele puternice pe care principii le au pregătite atît pe timp de pace, cît și în război, contribuie în egală măsură la siguranța statelor, ele contracarează ambițiile vecinilor; săbiile scoase le țin pe ale altora în teacă. Dar nu este de ajuns ca principele să fie, cum spune Machiavelli, ...di ordinaria industria; aș vrea ca el să se gîndească și la fericirea poporului său. Un popor mulțumit nu se
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
în loc să-i cîștige; că nu este profitabil să justifici crima și că toți aceia care vor vrea să-i facă apologia vor judeca la fel de strîmb ca Machiavelli. A întoarce arta raționamentului împotriva binelui umanității înseamnă a ne răni cu o sabie care ne este dată pentru a ne apăra. CAPITOLUL IV [De ce regatul lui Darius nu s-a răsculat după moartea lui Alexandru, care-l cucerise] Pentru a judeca bine geniul națiunilor, trebuie să le comparăm unele cu altele. Machiavelli face
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]