8,411 matches
-
creeze doar o stare de spirit reprezintă fie o chestiune de educație, fie una de structură sufletească. Μ Rănile morale pe care le provocăm, voit sau neintenționat, altuia nu se Închid precum cele fizice, dar pot fi bandajate/alinate prin scuze și regrete sincere. Μ Cât de ipocriți putem fi! Ne place să mustrăm pe altul, Înainte de a fi convinși dacă nu cumva și noi am merita să primim acea mustrare. Μ Ordinea guvernează chiar și societatea infractorilor: de exemplu, hoții
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mai mult raporturile cu acea persoană. În schimb, bunătatea noastră este un semn de noblețe sufletească, de generozitate, care poate declanșa un proces de reflecție de pe urma căruia cel În cauză să se simtă dator să răspundă prin atitudini similare. Μ Scuzele târzii sunt ca florile de ger, care strălucesc Înfrigurate Într-o fereastră... Μ Actul de creație cuprinde, se știe, un paradox: restrânge universul cunoașterii, deoarece orice act de creație impune o delimitare, o precizare, dar, În același timp, Îl și
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
intimitatea gândurilor și trăirilor noastre, mai există totuși cineva care veghează neobosit și care este gata să ne judece! Μ „Nu m-am culcat cu ea pentru că o iubeam prea mult...” Bărbatul care face soției o astfel de declarație, drept scuză pentru infidelitatea sa, neglijează faptul că prima parte a declarației sale este, În fond, mai puțin jignitoare decât cea de-a doua parte. Orice soție, și cu atât mai mult cea care este devotată căminului ei, se va simți lezată
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ar putea leza pe moment demnitatea cuiva sau că, făcând o promisiune importantă, dar fără intenția reală de a o onora, Înșală astfel așteptările unui semen care și-a pus, poate, toate speranțele În acea promisiune. Ulterior Își cer, eventual, scuze ca și cum nimic grav nu s-ar fi Întâmplat, spunând că totul nu a fost decât un simplu joc de cuvinte. Μ Cuvintele Își au personalitatea lor, care trebuie respectată: când sunt, de exemplu, cuvinte ale minții, ele ne dau cunoștințe
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
trece, Nu spera și nu ai teamă; Te Întreabă și socoate Ce e rău și ce e bine; Toate-s vechi și nouă toate; Vreme trece, vreme vine” (Mihai Eminescu, Glossă) Μ E mai comod să ne găsim consolări și scuze pentru faptele noastre, dar așa, necontrolându-ne slăbiciunile, ne arătăm, de fapt, lipsa de respect față de ființa și existența noastră. Μ Trădarea ascunde, de obicei, o vocație: cel care a trădat pe altul În folosul tău va fi gata să
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Că ne strică somnul și digestia! (de după draperie se aude un rîs; cei din sufragerie devin brusc atenți; se deschide draperia și apare Vecin 3) Vecin 3: (contact cu tăcerea și încordarea) S-a întîmplat ceva? Mihai: (poziția de cerut scuze) Nu... nu s-a întîmplat nimic... nimic... Alex: Așa e, vecine, nu s-a întîmplat nimic... absolut nimic... Vecin 3: Aș vrea să vă rog, să vă rugăm... N-aveți niște cărți de joc? Alex: (cu jucată amabilitate) Da' cum
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Dați și voi examen de șofer și vă antrenați? Ea 2: Pe naiba. Hai să mergem acasă. El 1: Nu merg acasă. Duceți-vă voi. Eu mai am niște treburi în oraș. Mă duc singur. La revedere. Și-mi cer scuze pentru spectacolul oferit... încă sînt un amator. Trebuie să înțelegeți... (pleacă) Ea 2: (plîngînd) Cred că am mers prea departe. El n: El a mers prea departe. Ea 2: Mi-e milă de el. Și de ea. El n: Din cauza
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Octav, știi bine că te-am admirat pentru curajul de a ieși în stradă... Dar revolta ta de acum în care reproșezi orice și oricui..., în care biciuiești pe toată lumea... Tu cînd vorbești parcă tragi cu mitraliera! Octav:...Îmi cer scuze dacă te-am executat... Mona: (cu enervare și disperarea dinaintea unui hohot de plîns) Și eu am visat să fie altceva! Și uite că acum scriu borderouri pentru "Alli En gros"! Și asta pentru că am absolvit engleza! Ca să traduc: chewing
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
are bilet de liberă circulație. Din această perspectivă, între regulamentul de bloc și recent reprezentata piesă, "Gheorghe Popescu", există unele semnificative tangențe. E vorba tot despre un sondaj în conștiință, în conștiința bolnavă și adormită în umbra compromisurilor și a scuzelor liniștitoare. Dramaturgul vrea să răscolească somnul vinovat, să scoată la suprafață mizeriile morale pitite în substanța lui, totul cu un clar scop cathartic. Structura piesei e un duet dramatic, cu momente lejere de plăcute întîlniri între doi foști actori, prieteni
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
n-ai turnat; ai făcut sau n-ai făcut poliție politică? Cei doi Gheorghe Popescu se sfîșie unul pe altul și fiecare pe el însuși, se divulgă, se învinovățesc și se dezvinovățesc, recunosc și retractează, se acuză și caută motivații, scuze, acoperiri. Împreună descoperă că au fost victime, că și-au apărat bucățica de pîine, că n-au fost nici mai buni, nici mai răi decît toți sau aproape toți ceilalți, că așa au fost vremurile, că vorba lui Miron Costin
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pe bandit și-i puneam pistolul în ceafă (îi pune degetul în ceafă) Și-i...Poc! (Obiectiv nr. scapă din strînsoare și se vede că "pistolul" era doar degetul plutonierului; Plutonierul se amuză) Ce, te-ai speriat? Îmi pare rău... scuză-mă...(Obiectiv nr., cu sacoșa în mînă, se precipită spre WC) După cît e de disperat, sigur s-a pișat pe el! Sursa dublă: (către Plutonier) Auzi... vreau să te întreb ceva... Plutonierul: Zi, hai, zi. Sursa dublă: După ce făceai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
dintre soți, știind prea bine că o a treia persoană, pitită prin apropiere, este și ea martora involuntară a acestor ipocrite dialoguri conjugale. „Suprainformația” spectatorului generează, neîndoielnic, comicul scenei, căci acestuia îi e dat să vadă un adevărat balet de scuze, de prefăcătorii, de drăgălășenii mincinoase menite să ascundă un adevăr pe care îl cunoaște. În comedie, ceea ce ține, de obicei, de un dispozitiv de supraveghere elaborat cu grijă, se încropește la repezeală și fără nici un scop explicit. Supravegherea funcționează aici
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
percepția vizuală un instrument de referință timp de peste 30 de ani, ea ar fi trebuit să capete o prezentare sistematică; trebuia să se concentreze clar, la fiecare pagină, asupra subiectului de bază. În introducerea la ediția din 1982 îmi ceream scuze pentru că nu am scris more geometrico, cum s ar fi exprimat Spinoza, adică nu am prezentat subiectul „în ordinea sistematică la care aderă atât de exact tratatele și manualele”. Scuza a devenit oarecum nelalocul ei. Acum, cartea debutează printr-o
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de bază. În introducerea la ediția din 1982 îmi ceream scuze pentru că nu am scris more geometrico, cum s ar fi exprimat Spinoza, adică nu am prezentat subiectul „în ordinea sistematică la care aderă atât de exact tratatele și manualele”. Scuza a devenit oarecum nelalocul ei. Acum, cartea debutează printr-o analiză mai minuțioasă a compoziției, privită drept interacțiune dinamică a forțelor vizuale. Descriu vectori și clasificarea lor primară drept centri energetici. De la rolul principalilor centri - forța de greutate și influența
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
având forma: persoana iubită, bărbați, femei... * Sensul propriei vieți își capătă conturul și în funcție de un chimism interior, ce dă naștere diverșilor demoni care ne mână într-o direcție sau alta. * Pentru a-mi motiva greșelile aș fi vrut să am scuza geniului. Din păcate, nu-mi rămâne decât să invoc relativismul judecăților. * Orice titlu nobiliar sau profesional încearcă să suplinească lipsa renumelui la care aspiră deținătorul acestuia. Apariția bioeticii dă seama de disoluția sistemelor etice care ar fi putut securiza un
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Văd posibilitatea unei noi morale dependentă de acest context interogativ, ca mod al omului de-a fi. Orice critică, pentru a-și atinge sensul tare, trebuie să înceapă cu propria persoană; altminteri ea nu este decât o formă camuflată de scuză pentru ceea ce ești. Vânătorii de vinovați sunt oameni ce-și conturează hotarele ființei proprii pe fondul inculpării apropiaților pentru ceea ce cred a fi fost posibilii proprii, acum ratați. Evident, și aici avem nevoie de măsură, ea dând seama de unul
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
puse în balanță cu cele bune (ca număr dar și cu frecvență a utilizării) atârnă egal, putem vorbi atunci de o societate echilibrată. Dacă nu, atunci suntem toți orientați de societate către o judecată aspră a semenului (dublată de o scuză generală în ceea ce ne privește). * Nașterea în comunism a făcut ca pentru mine personalitatea să nu fie o problemă de construcție, ci de recuperare. Produs cvasi-reușit al ideologiei comuniste, a trebuit după '89 să recuperez tot ce societatea anterioară nu
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
dată, pe baza viitorului, dreptul nostru de a judeca, acesta fiind posibil în contextul convingerii față de propria valoare. Fiecare judecată constituie astfel și o afirmare implicită a propriei valori morale, afirmare ce este posibilă doar în contextul unui noian de scuze ce ne par plauzibile. Mulțimea faptelor pe care ni le iertăm este întrecută doar de mulțimea lucrurilor pe care suntem capabili să le iertăm copiilor noștri, părinții constituind pentru copii adevărate oaze de liniște morală. Această disponibilitate de a ierta
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
comunismul este o caricatură a statului modern, accentuându-i în mod grotesc anumite trăsături. Supraviețuirea oricărui stat ține de nenumărate compromisuri sociale și individuale. A nu vedea asta sau a considera că alții trebuie să le facă apare ca o scuză implicită a unora din marii moraliști contemporani. * Găsim întotdeauna argumentele potrivite pentru forma de guvernământ care ne avantajează. Deoarece avem nevoie de convingere, ne vom orienta în așa fel privirea încât să vedem că toți ceilalți o duc mai bine
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
să aibă copii, ca și cum competențele educaționale ar ține de drepturile omului (un alt caz de generalizare pripită). Este una din căile de perpetuare a răului. Doar faptul că din părinți răi se nasc câteodată copii buni mai poate constitui o scuză. Să-i prețuim pe cei mai slabi ca noi deoarece pe seama lor ne putem bucura de orgoliul nostru! Mă angoasează sentimentul cărților nescrise, ele ascunzând dimensiuni ale ființei mele ce nu și-au găsit drumul către lumină. Ar trebui să
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
semnificativ, nu dintr-o unire cu ei așteptată odată cu moartea, ci dintr-un sentiment de apropiere pe care ți-l dă noua raportare la timp. Diavolul constituie o strălucită invenție a omenirii menită să ascundă momentele de prostie, el fiind scuza ideală pentru proști. De câte ori rostim formula "Și-a băgat Dracul coada!" atunci când ceva nu merge dintr-o lipsă a noastră de cunoaștere?! Însă putem gândi în modalitatea aceasta atunci când avem o intuiție a posibilității lucrului făcut altfel, conștiința unei variante
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Trist este că s-ar putea să fim structurați cumva și de mitocăniile pe care le-am făcut de-a lungul vieții, ținând la ele deoarece sunt părți ale identității noastre. De aici și cerbicia cu care le apărăm, căutând scuze pe baza convingerii fie că ele nu sunt ceea ce par a fi, fie că vina sigur aparține altcuiva. * Succesul moralei e dat de faptul că a reușit să-și găsească un aliat în judecata noastră; în felul acesta stăpânul e
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
care sunt create circumstanțele pentru o faptă imorală sau chiar ilegală. * Politica este medierea rațională a unei dispoziții afective specifice faptului-de-a-fi-cu. * Mare problemă a definirii prin intermediul propriilor copii o constituie continua amânare a sentinței finale; ceea ce-i dă caracterul de scuză: ne scuzăm în fața celorlalți și în fața conștiinței noastre prin intermediul copiilor noștri. Această raportare poartă cu sine și o doză de avantaj personal, deoarece ne permite să murim sperând (adică scuzându-ne) că se vor realiza (în sensul împlinirii idealurilor cu
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
poveștile în care cei buni înving pentru a contrabalansa realitatea. Lupta cu propria natură a trecut de la formarea caracterului la întreținerea siluetei. Și asta se petrece pe fondul mândriei față de progresul societății. * Românul când începe un lucru are deja o scuză pregătită pentru eventuala nereușită, vina aparținând întotdeauna altuia. Nevoia de ceilalți, ce stă la baza comunității, are posibilitatea de a-i învinovăți drept principal constituent. * Bătrânețea începe atunci când începi să privești cu tot mai multă invidie generațiile ce vin în urma
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
și durdulii, au înfulecat totul. A doua zi dimineață erau țepeni, dar încă respirau, însă inimuțele lor mici n-au rezistat decât până la prânz... Cățeaua nu m-a iertat. I-a urat numărul șapte condoleanțe pentru căței, i-a cerut scuze în numele meu, degeaba: de câte ori l-am vizitat după aceea, trebuia să trimită un coleg înarmat cu un băț să mă aștepte la 100 de metri de bloc, ca să nu fiu sfâșiată; nu-mi dau seama de unde știa că eu gătisem
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]