8,989 matches
-
fost de douăzeci și șase de mii de oameni, care scoteau sabia, fără să se mai socotească și locuitorii din Ghibea, care alcătuiau șapte sute de oameni aleși. 16. În tot poporul acesta, erau șapte sute de oameni aleși care nu se slujeau de mîna dreaptă; toți aceștia, aruncînd o piatră cu praștia, puteau să ochească un fir de păr, și nu dădeau greș. 17. S-a făcut și numărătoarea bărbaților lui Israel, afară de ai lui Beniamin, și s-au găsit patru sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
bulumacul care plutea greoi. - Krog e fricos? Întrebă el. Fugar prăpădit, mi-am spus și am strigat la el cu vorbe din cele ce păreau a purcede de la Tatăl din cer. - Krog e toiagul meu și bâta mea, Enkim, netrebnicule! Slujește-l cum se cuvine! Amărâtul luă pe loc o gură de apă. Se Înecă și Începu să se uite În sus, nevenindu-i să creadă că-l auzea pe Tatăl cum Îi vorbește. - Mișcă, nemernicule, să-l ajuți pe stăpânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
e bătrân. Noi credem că e un pic obosit și neputincios, dacă nu chiar plictisit și, la fel crezi și tu, dacă ai ajuns să te crezi Tatăl. În schimb, Dogon e un Tată tânăr și noi pe el Îl slujim. Am dat din cap. - Ți-a spus Dogon cumva dacă la Miazăzi e vreo punte de pământ ce duce spre Apus? Sau tot pământul se termină la Marea cea mare de la Apus? - Mai ai mult de mers până vei găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
țărmului și aveam să dau de marea punte ce ducea spre Apus, către restul pământurilor. - Dar, ia zi-mi, l-am mai descusut, ce ți-a zis Dogon... pământurile astea se termină vreodată undeva? Râse. - Tu ai vrea să-ți slujești Tatăl cu știința luată de la Dogon. I-am spus că nu era umilitor pentru Tatăl din Cer să ceară ajutor de la Dogon. Atunci el mi-a spus că am să văd singur dacă pământul ăla se termină undeva. După care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
că da. - Enkim prieten? Am făcut semn că da. Atunci, de ce chemat Logon la tine? Logon pornit de acasă, lăsat tot ca să găsească la Krog. Femeie, frați, surori, tată - tot lăsat acasă, dar tu prieten cu Enkim. Logon vrea să slujească, dar tu și Enkim nedespărțiți. - Nu știu... nu sunt sigur că Enkim e cu două fețe, am spus. Știi că m-a scos de două ori din brațele Umbrei? - Așa zici? Uite ce spune Logon: oameni răi vin după tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
trebuia s-o duc la bun sfârșit. Mai treceau câteva zile, iar eu mai Întâlneam pe câte unul care știa ce am eu de făcut, cum trebuia să fac și cine eram de fapt, de parcă tuturor le fusese lăsat să slujească un stăpân pe jumătate prost. A cui e lucrarea asta, Tată? m-am trezit că Întreb. De ce-mi faci asta, când Krog, și nu altcineva, e jumătatea lui Moru, toiagul tău, cel ce Împarte vorba și cel care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
după ce a murit, și tot așa. Văzând toate astea, am ținut tot mai aproape de Scept și de Gau, căci asemenea lucruri erau sau scornite de ei, sau aflate de la cineva care mergea alături de tine. Atunci, ne-am băgat să-l slujim pe Gau, căci și el era vânător de pripas, din cel ce plecase singur la drum, lăsându-și neamul acasă. Ticălosul era tovarăș cu Scept, care se sfătuia cu el mai mereu așa că, aveam de la cine să tragem cu urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Gau. Tu ai pornit În călătoria asta, În timp ce Scept și Gau se ațin după tine precum cățelușii. Așa că, e treaba ta să lași o poveste așa cum trebuie dacă Învingem, după cum tot treaba ta e să lași o poveste ca să ne slujească și dacă om pierde. Că, parcă n-ar fi bine să se găsească după aia vreun prost cu capul spart și cu picioarele rupte care să spună că am fi dat bir cu fugiții, că ne-ar fi fost teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ceva, ca o jalnică și indestructibilă sămînță vie, un fel de blîndețe ascunsă, o dorință timidă, aproape speriată, de a găsi o fărîmă de prietenie, de duioșie, chiar de dragoste, În mijlocul vîrtejului de bărbați decăzuți și rătăciți pe care-i slujeau. Iar această dorință timidă și totuși inerentă de a stabili o legătură mai caldă și mai delicată, chiar și În practicarea meseriei lor, ieșea la iveală uneori Într-o formă caraghioasă, În timp ce treceau obosite printre mese solicitînd atenția bărbaților pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dorință timidă și totuși inerentă de a stabili o legătură mai caldă și mai delicată, chiar și În practicarea meseriei lor, ieșea la iveală uneori Într-o formă caraghioasă, În timp ce treceau obosite printre mese solicitînd atenția bărbaților pe care-i slujeau. Astfel, dacă un bărbat li se adresa grosolan, brutal, dur, cu o Înjurătură - ceea ce era o formulă obișnuită de salut - și ele răspundeau la fel. Dar dacă le vorbea mai calm sau dacă le adresa o privire și un zîmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
destin se Împletește cu al său și pe care trebuie să-l Îndure. Și, Într-adevăr, prietenul acesta devotat și urît, care este temnița caraghioasă a omului, Îndură și-l Însoțește pretutindeni În drumurile sale nebune și fioroase și-l slujește cu credință ca nici un alt prieten, și rabdă jignirile și insultele pe care i le aruncă oamenii, furia, patima, istovirea brutală, rănile, bolile și durerile, abuzurile lăcomiei stăpînului său, iar, În cele din urmă, sfîșiat, rănit, Înjosit, terfelit și abrutizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a fi dată, însă nu poate desființa "deprinderi seculare" și un întreg "șir de învățături" tradiționale. Dar premierul, o ținea mereu pe a lui, că trebuie o asemenea lege. Atunci Cuza recurge la un truc. Dă bacșiș unui țigan care slujea în casa premierului, pentru ca acesta să își facă prost, sau deloc sarcinile ce-i revin în gospodărie. Provocarea își face rapid efectul, iar servitorul "incapabil" încasează o serie bună de palme din partea umanistului Kogălniceanu. Domnitorul cel hâtru, râzând, concluzionează: "Reforma
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Drept urmare, mulți dintre băsiștii cu ifose de oameni de cultură, care se cred oameni cu sânge subțire, au devenit brusc oripilați: „Oh, ah, vai, vai, vai, ce mai stai, măi tramvai!", delimitându-se subit de opiniile celui pe care îl slujiseră cu credință atâta amar de ani - și, bine-nțeles, că nu pe degeaba, ci pe frumoase recompense, lipsite complet de spiritualitate, dar pline al naibii de sunătoarea materialitate. Hei, domnule Băsescu, mă auzi matale, sunt eu, cel care nu te-am înghițit
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ca hălcile de carne smulse din trupul unui animal viu. Sfânta Împărtășanie a vampirilor! țipase tanti Cucu, scărpinându-se cu un deget pe sub cauciucul negru care îi acoperea ochiul lipsă. Împotriva ăstora trebuie plătit părintele să scoată părticele și să slujească molitfele Sfântului Vasile! În general nimeni nu rezista la mai mult de două bucăți de călăvie. La a treia te prăbușeai sub masă. Doar Adelina, dobrogeancă fiind, plus ceva sânge tătărăsc, rezista până la a șaptea. De-abia atunci se oprea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
visul omenirii dintotdeauna, iar iubirea îi facilitează accesul la el: Zburam? / eram aproape de marginea Infinitului, fiindcă zburând ne zidim ca într-o cathedrală de aer. În felul acesta, eul creator își asumă statutul de posesor al unei mistici: mistica mea / slujește Iubirii, iar sentimentul, scris cu inițială majusculă, e esențializare, sublimare a tot ce e viața, chiar o nouă naștere, poate cea deplină. Și, totuși, mereu în așteptare, procesul de făurire e necontenit, tinzând spre o lume-ntreagă / ne-mai văzută
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
iarba crudă se stârnește-un tunet. Cu volumul Ecuații albastre, din 1984 - sinestezic încă din titlu -, poezia lui Viorel Dinescu se îndreaptă spre un ermetism susținut printr-un lexic în care abundă termeni din domeniul matematicilor, pe care poetul-profesor îl slujește: Împart sectorul tot în mari cvartale / Prin străzi alterne, albe, fără nume / Și în fragmente geometrice de lume / Rămân aceleași întrebări esențiale // Aici sunt munți sau geosinclinale / Întregul se-oglindește în fragmente... În Spațiu Minkowski, de pildă, pentru că aici se
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
prozaicul și arta, între care caută punți sau, prin creație, încearcă să atenueze, cathartic, ofensiva banalului asupra spiritului. Volumul începe cu un Autoportret - dar aduce și alte poeme-artă poetică, dovedind intensa preocupare a artistului pentru domeniul nobil pe care îl slujește -, unde se exprimă neîmpliniri ale eului și reiterează, totodată, limitele de care se izbește, în general, insul sensibil, preocupat de sine și, aproape în egală măsură, de lume. Ca și alții, vede în timp vrăjmașul cel mai aprig: sunt prea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
De la înălțimea celor șaptezeci de ani ai săi, poetul face un bilanț, de fapt reiterează gânduri, sentimente care constituie preocupări ale omului creator, dezvăluind, implicit, Ars Poetica, pe care și-a construit-o, a cizelat-o și pe care o slujește: Am îmbătrânit, am șaptezeci de ani / și nici un prieten pentru mine. Această concluzie nu atrage însă capitularea, poetul nu este devastat de melancolii, ci strigă împotriva demonului toamnei sau se identifică, poate, cu el, privegheat de Maica Domnului, care se
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
valoroase, caracterizate printr-o vitalitate de excepție, grație căreia, deși a fost traversat de atâtea experimente literare, a rămas fidel visului de a-și înnobila, continuu, prin creație, Astralia, universul căruia a învățat devreme să-i identifice și să-i slujească pe altarul poeziei coordonatele pornite din lumea sa natală și crescute apoi în orizontul sufletului mare al poetului. Volume apărute sub egida Asociației Universul Prieteniei Iași Universul Prieteniei-Primăvara Volum colectiv de poezie, Editura AS`S, Iași2008 Universul Prieteniei Vara Volum
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
atâtea omizi cât cântărește el. Ce s-ar face pădurea pradă atâtor vrăjmași care i-ar tot roade frunza? Am înțeles noi atunci care erau ajutoarele lui moș Vuia, pădurarul, și pe dată le-am socotit prietenii noștri; doar laolaltă slujeam pădurea. Ne-a mai spus moș Vuia că întotdeauna primăvara e nevoie de niscaiva căsuțe în care să facă popas și să-și dureze cuiburile feluritele neamuri de păsări alte ajutoare care vin din calătoria lor cea mare de prin
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
folosiți corect termenii: agresiv, așezare, a decerna, iluștri, faimă. Ulița copilăriei Ionel Teodoreanu (fragmente) „Ulițile de căpetenie ale târgului au slujitorii lor: măturători care le piaptănă, stropitori care le spală, meșteri care le sulimenesc cu smoală și asfalt. Ea se slujește singură. Își toarnă apă de ploaie prin uluce; își potrivește părul cu vrăbii; și chipul ei firesc e. Trufașe de numele lor, celelalte uliți au silit porțile caselor să li-l învețe și să li-l rostească statornic. Și porțile
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ceruri lumina lor transformată în alte forme va deveni flori albe și pururi nestinse. Frământările și durerile pământești vor înceta! Camarazilor mei: „Noi suntem mărturia unei lumi ce-a fost, Cu sânge cald roșit-am caldarâm și flori, Noi am slujit vecia neamului și-un rost Pe fruntea țării pus-am aurori.” „Adu-ți aminte, Doamne, de toți ai mei. Primește-i sub scutul Tău. Iartă-i și odihnește-i în pace. Celor vii dă-le tărie și biruință asupra potrivnicilor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
cât numără răbojul legionarului și care au fost și sunt tăinuite de făptași. Ascuns ca într-un adânc de fântâni sau afund de păduri, pătimirea legionarului înstelează cerul cu sclipiri de diamante, far călăuzitor pentru cei care râvnesc doar cerul, slujind sufletului și aproapelui prin lepădarea de sine. Românul trebuie să redevină român și creștin, să și recâștige dreptul la înviere. Pătimirea e mai tare decât moartea, ea răpune și iartă păcatele noastre: „Așadar, fiindcă și Hristos a pătimit cu trupul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
drum, ne închinăm smeriți la rămășițele sale pământești care nu au fost hoit, ci un instrument al sufletului prin care își va însori viața viitoare. Rănile sale vor fi mărturie după care Dumnezeu va recunoaște că aici pe pământ a slujit aproapelui, a iubit pe Hristos. Fie ca pulberea să se întoarcă în pământul din care a fost zămislit, iar sufletul să se întoarcă la „Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor”. Dormi în pace, drag
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ce îngrozitor ar fi ca pe sfânta jertfă supremă a camarazilor noștri să se instituie o castă biruitoare căreia să i se deschidă porțile către viața afacerilor, a loviturilor fantastice, a îmbuibărilor, a exploatării altora. Deci, au murit unii pentru ca să slujească poftele de îmbogățire, de viață comodă și desfrânare a altora. Iată, acum, ne-a adus Dumnezeu aici, în fața celei mai mari jertfe pe care putea s-o dea Mișcarea Legionară. Să punem inima și trupul lui Moța și a camaradului
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]