10,656 matches
-
Mobilele acestea prețioase și desperecheate, scăpate parcă dintr-un naufragiu, icoanele acestea, prea frumoase și prea multe ca să fie doar mărturia unei credințe arzătoare, lâncezeau între niște ziduri strâmte. Sub ce aștri luptase doamna Dunin cu valurile și de care stâncă i se izbise barca? Glezna fină se balansa sub voalul negru al ciorapului, în raza filtrată prin perdelele, croite pesemne pentru alte ferestre, mai înalte și mai largi. La început, elevele noastre trec prin unele dificultăți. Nu te simți prea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
din neamuri necreștine sau sunt botezați de curând (ruși, bulgari, greci, sârbi, moldoveni, munteni, albanezi, evrei creștinați). Noii veniți sunt nevoiți să își construiască chilii în afara mănăstirii pe care le lipesc cu lut cu mâinile goale și le agață de stânci, precum cuiburile de păsări. Proviziile de alimente și de lemne ajung foarte greu până la mănăstire pe valea îngustă a râulețului Secu, iar iernile cu multă zăpadă izolează cu totul obștea pe multe luni. Toate acestea îl fac pe stareț să
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
organism: genul și specia. Ex.: homo sapiens (omul gânditor); canis lupus (câinele lup). 27 Dacă cerul e ca o divină cupolă unde stelele o luminează (ne place să credem că acolo se află și steaua fiecăruia dintre noi), pentru Prometeu stânca de care era înlănțuit era sub cerul Caucazului. Legendele create de populațiile de la poalele versanților masivi au lăsat imaginea uriașului încătușat, din Kuban până în Armenia acesta era reprezentat de Amirani (izbitor prin asemănarea cu Prometeul grecilor). Acest Amirani, așa cum ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
bolta plină cu vrăbii. Fântâna dintre arborii vieții își tace izvorul ascultând susurul străbunilor din adâncurile subterane. Pe buze rămâne gustul tristeții, sarabanda imaginilor însoțitoare se pierde și ea printre copacii răvășiți. Cuvintele se izbesc suferind de colțurile sticloase ale stâncii. Unde-i veșnicia? E doar în piatra timpului fără de timp. Veșnicia lui, încă simțindu-se om, e doar în slăbiciunea clipei atinse de-o stea. În urmă, amprentele de gheară temerară a păsării din paradis. 48 România poate fi considerată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cu alți ochi lucrurile. Din lectura unor cărți, între altele, am reținut: creștinătatea e ca un oraș în jurul unei catedrale, islamul e ca unul în jurul unei moschei, bisericile din New York trebuie să le cauți printre zgârie-nori așa cum cauți coralii printre stânci, fluviile purificatoare, precum Gangele și Nilul, definesc o spiritualitate. Dar pe întreg pământul ceea ce era numit suflet pare să fie pe o cale greșită. Viața este orânduită de valori. Unde s-a ajuns în direcția asta? Se vede că omenirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
protagoniste la o viață de violență și crimă. Finalul însă poate fi citit și ca o subminare a mesajului de camaraderie feminină și triumf al femeii, întrucît le prezintă pe cele două personaje aruncîndu-se în gol cu mașina de pe o stîncă, sugerînd astfel că tentativele de emancipare a femeii, de solidaritate sînt sortite eșecului. Pe de altă parte, finalul poate fi privit și ca o afirmare a solidarității feminine, indicînd că obținerea libertății de către femei este imposibilă în societatea actuală dominată
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
ale voastre și că triumful victoriilor noastre vă bucură precum ar fi fost triumful vostru. În ziua nefastă de 9 august, când de la Nord se grămădea nori negri asupra patriei noastre, când libertatea bulgară era gata să se ascunză printre stâncile și strâmtorile sălbatice ale Balcanilor, am fost în România. și inima mea de patriot bulgar, sângerândă, nu va uita ceea ce am văzut, nu va uita spectacolul frumos ce înfățișase capitala Româ niei în ziua de 17 august, când în persoana
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
al XII-lea le adresa catolicilor, din Italia și Franța, la 1 iunie 1946: „Trebuie să știm dacă una sau alta dintre aceste două națiuni, dintre aceste surori latine, cu o civilizație creștină multimilenară, vor continua să se sprijine pe stânca solidă a creștinismului, pe recunoașterea unui Dumnezeu personal, pe credința în demnitatea spirituală și pe destinul veșnic al oamenilor, sau dacă, în schimb, vor dori să-și repună viitorul în mâinile imposibilei atotputernicii a Statului materialist, fără idealuri dincolo de acest
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
acest context, să amintim spusele unui astronom american pesimist, Robert Jastrow (1925-2008) care, relativ la partizanii Big Bang-ului afirmă: „Ei au urcat munții ignoranței și sunt pe punctul de a cuceri piscul cel mai înalt; când își iau avânt spre stâncă sunt ÎNTÂMPINAȚI de un grup de teologi care se află acolo de secole”. Întrebarea însă rămâne. e) Universcul oscilant Mintea cosmologilor este însă mereu iscoditoare. Astfel unii cosmologi aduc în discuție modelul unui univers în salturi, un univers oscilant. Dacă
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
un centru religios-tradițional unde, conform credinței „Shinto”, privind relația omului cu natura, pădurile și munții au o semnificație sacră. Peisajul este superb, mai ales cel în mijlocul căruia se află cascada Kegon, al cărui șuvoi de ape se zbenguie pe o stâncă impunătoare, aflată într-o pădure cu cedrii falnici. Drumul până la cascadă a fost presărat cu tot felul de peripeții plăcute...Momentul cel mai emoționant a fost când am intrat în lift și am început a coborî în loc de a urca, după cum
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
femei. Femeile seamănă cu niște „sirene” moderne, iar bărbații cu personaje desprinse din anime-uri. Hotelurile din Japonia sunt deosebite ca stil și confort, dar și ca poziție...Unele sunt așezate pe țărmul Oceanului Pacific , altele pe câte o buză de stâncă, în zone de o neasemuită frumusețe. Japonia, un tărâm enigmatic fără limite și de o adâncă fascinație... Sunt un simplu călător, un „Marco Polo” al timpurilor noastre, ce se deplasează cu mijloace moderne de locomoție, având ca destinație Țara Soarelui
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
un băie tan foarte tânăr, trăsăturile Încremenite de spaimă i se distingeau din ce În ce mai clar. Brațele lui delicate Încercau zadarnic să strunească animalul speriat care sforăia, scuturându-și violent coama albă. Dincolo de poiană se vedea un alt luminiș și apoi doar stânci abrupte. Simeon Își dădu seama că se aflau de fapt pe un pinten de munte, despărțit de cel din zare de o prăpastie. „Dumnezeule, se Îndreaptă spre stânci. O să cadă În prăpastie, cine știe cât e de adâncă!“ Începu să alerge gâfâind
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
coama albă. Dincolo de poiană se vedea un alt luminiș și apoi doar stânci abrupte. Simeon Își dădu seama că se aflau de fapt pe un pinten de munte, despărțit de cel din zare de o prăpastie. „Dumnezeule, se Îndreaptă spre stânci. O să cadă În prăpastie, cine știe cât e de adâncă!“ Începu să alerge gâfâind, alături de calul Înnebunit de groază, către golul care se ghicea acolo‚ la câteva sute de pași distanță. Auzea din ce În ce mai distinct răsuflarea lui zgomotoasă. Când fu destul de aproape, se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
alături. Hai să vezi unde aș fi căzut... Îi făcu un semn cu mâna salvatorului ei și se Îndreptă spre marginea stâncoasă. Jos, departe În vale, se vedeau un râuleț și o potecă Îngustă. Iar dincolo, neverosimil de aproape, altă stâncă, alte poieni. Ca și cum o bardă imensă ar fi despicat stânca În două. Doar câțiva pași despărțeau cele două pietre uriașe. Dar ce pași! Nu cred c-aș fi putut să sar dincolo cu calul, spuse fata cântărind din ochi cei
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
un semn cu mâna salvatorului ei și se Îndreptă spre marginea stâncoasă. Jos, departe În vale, se vedeau un râuleț și o potecă Îngustă. Iar dincolo, neverosimil de aproape, altă stâncă, alte poieni. Ca și cum o bardă imensă ar fi despicat stânca În două. Doar câțiva pași despărțeau cele două pietre uriașe. Dar ce pași! Nu cred c-aș fi putut să sar dincolo cu calul, spuse fata cântărind din ochi cei câțiva metri care despărțeau munții. Poate dacă n-ar fi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
domină orașul Freiburg, era la acea vreme un simbol de bogăție și lux, cea mai frumoasă clădire romanică, vestită pe toată valea Rinului superior și mai departe. Bătrânul duce Bertold II ridicase reședința pe trei trepte de munte tăiate În stâncă. Mai târziu, fortăreața fu Înconjurată de un șanț adânc de apărare. Singura cale de acces În castel era un pod cu lanțuri, care se cobora numai ziua, când mai multe străji supravegheau intrarea și ieșirea. Pe colina Ludwigshöhe, una dintre
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
grijă, pentru ca acesta să nu-și zgârie făptura rotofeie de piatra aspră. Ieși și el, și un mecanism la fel de nevăzut Închise zidul la loc. Cei doi săriră din creangă În creangă, dintr-un ulm bătrân care crescuse mai jos, sub stânci, și ajunseră cu grijă la poalele acestuia. Doi cai așteptau acolo Înșeuați și gata de plecare. De la oblânc slujitorul scoase niște haine pe care și le traseră În grabă peste veșminte și porniră, ducându-și caii de căpăstru pe cărarea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
sfârșit zilele frumoasa Bertranda de Montfort, după ani de pocăință și reculegere. N-a trăit prea mult, sărmana. Dorul după fiul ei și evenimentele dureroase pe care le-a trăit au pus capăt vieții ei zbuciumate. E Îngropată sub o stâncă de lângă grota din Sainte Baume, unde se spune că a dus o viață ascetică și de penitență marea păcătoasă de odinioară, cuvioasa Maria Magdalena. Eu am luat pruncul și am pornit Încotro am văzut cu ochii. Am ajuns la Rin
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
copacii răzleți spre care tindeau gândurile mele în diminețile de primăvară, când mergeam la liceu, și mă întrebam cum era pe acolo. De câte ori nu-mi dorisem să ajung la acei copaci, să calc pe tăietura cu aspect de stâncă golașă, care se dezvăluie în partea dinspre Gâdinți a dealurilor care păreau un zid! ÎN NEAMȚ - 1984 Primul drum, într-adevăr lung cu bicicleta, a fost în Neamț, în 1984. Plecarea, într-o dimineață înnourată, prin Săbăoani. Alesesem traseul cu
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
totuși, amintirea dăinuie și rămâne în conștiința semenilor. Convingerea că așa-i, mi-a fost întărită la chilia lui Daniil Sihastrul, pe care n-am ocolit-o, deși o mai văzusem. Încercam să-mi închipui traiul într-o bucată de stâncă scobită, mereu în frig sau soare, singur și poate bolnav. Odată atinse obiectivele din zonă, înainte de a urca din nou în șea, trebuia să mâncăm. Am ales un local mai salubru decît altele, numai că în timp ce luam masa
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
de neuitat! Pe lângă austera chilie a lui Daniil, direct peste munte am luat-o spre Sucevița, scurtând considerabil traseul. Un timp am beneficiat de drumul (era, totuși un drum) de munte neasfaltat, acceptabil. Prin pădure, printre brazi înalți, rari, și stânci golașe, la un punct anume, șoseaua s-a sfârșit, dispărând și indicatoarele turistice - săgețile sau copacii marcați. Trebuia să ne descurcăm cumva; am sprijinit bicicletele una de alta pe roți, și am plecat în direcții diferite căutând indicii despre traseul
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
drum. Nu-mi mai simțeam mâinile pe ghidon, dar suportam totul, mulțumit că măcar nu mai pedalez în sus. La Broșteni, ne-am abătut spre fosta "Școală de catiheți”, care-l avusese elev pe Ion Creangă, am lăsat în urmă stânca devenită celebră, după ce același o prăvălise peste casa Irinucăi. Din nou apăruse soarele, se schimbase și peisajul. Prin munte nu prea întâlnisem oameni, acum treceam prin sate, parcă prin locuri familiare. Deodată, în depărtare s-a ivit viaductul de la Poiana
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
înconjurul spre șoseaua principală, vedeam locuri de neuitat: căpițe de fân, garduri specifice zonei de munte și mai jos lacul, ca fundal fiind pădurea. Fâneața era plină de flori sălbatice, care dau farmecul zonei de munte. În dreapta, pe o stâncă, se zărea motelul. Întorcându-ne pe un asfalt chinuit, am întâlnit un camion forestier care scăpase un trunchi imens pe șosea, chiar în fața mea. Bine că rămăsesem destul de departe de Mircea, care cerceta, interesat, un vagon adaptat pentru stupărit. Mircea
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
mâinile pe ghidon, dar n-am zis nimic, știindu-i pe copii mai în față. Ieșirea din tunel era momentul fericit al zilei. Așa credeam atunci, neștiind ce avea să urmeze. Priveam drumul. Cobora abrupt, cu serpentine strânse, strecurate printre stânci cioplite, șerpuia cât vedeai cu ochii. Eram îngrijorat de starea tehnică a bicicletelor. Vedeam înainte coborâșuri abrupte, serpentinele parcă nu se terminau, și eram conștient că fără frâne sigure n-aveam ce căuta pe acolo. Doamna și copiii rămaseră în
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
o fracțiune de secundă. Undeva am depășit un ARO accidentat și la mică distanță am oprit lângă un grup. Priveau, aplecați peste parapetul de pe marginea drumului, în jos la o Dacie prăbușită într-o prăpastie. Se rostogolise, lovindu-se de stânci. Traseul pentru acea zi fiind parcurs, căutam un loc pentru odihnă și dormit. Prima cabană întâlnită, înconjurată de corturi și rulote, era supraaglomerată. Sigur că voi întâlni altele, am continuat coborâtul. La nu mai știu ce distanță de vârf, la
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]