11,425 matches
-
ca altădată: de ce n-aș privi o marmură greacă fără să obiectez nimic? Sau: ce mai este Hiperboreea pentru cineva care se teme să surîdă? Știu că trebuie să obiectez. Există, probabil, tot atîtea Elade cîte au fost evocate, iar statuile grecești spun numai ceea ce sîntem În stare să spunem singuri. Fără o sete proprie de zbor, În zadar am scruta cerul. În locul aripilor, Icar ar avea două răni. Însă pe nisipul Înfiorat de vîntul toamnei urmele lăsate de gheara sfinxului
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
se pare, că singurătatea Începe pustiind totul În urmă cum face Proteu... Toate acestea fac parte dintr-o ordine interioară ce mi-a devenit aici și mai limpede; și Înțeleg parcă mai bine nevoia grecilor de a ciopli marmura În statui fericite și de a nu trimite nici un argonaut să demistifice Hiperboreea, cum ar sta cineva În spatele coloanelor Parthenonului și ar șopti: nu credeți În puritatea acestor coloane... Mă uit, poate pentru ultima oară, cum cade Înserarea În golf. Contururile se
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ajutor, hotărând, mai apoi, să urmeze felul de viață al Pelerinului. El a fost și cel care a murit primul 1. 93. În Veneția, Pelerinul îndură o nouă prigoană, întrucât mulți povesteau că în Spania și la Paris fusese arsă statuia sa2. Lucrurile merseră atât de departe încât fu chemat la judecată, dar hotărârea dată fu de partea lui. Cei nouă însoțitori ai săi ajunseseră în Veneția la începutul anului 1537. Acolo se risipiră pentru a sluji prin spitale. După două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Independenței, amplasat în Piața Independenței din Iași și inaugurat la 15 septembrie 1980. Monumentul dedicat Centenarului Independenței de Stat din 1977 este un simbol al perenității, al victoriilor trecute și viitoare. Realizat din bronz, în perioada 1975-1979, de Gabriela Manole-Adoc (statuia) și sculptorul Gheorghe Adoc (altoreliefurile), monumentul are o înălțime totală de 17 m (11 m statuia și 6 m soclul). „Am conceput personajul central ca pe o victorie și, în același timp, ca pe o eroină a noastră, ca pe
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Independenței de Stat din 1977 este un simbol al perenității, al victoriilor trecute și viitoare. Realizat din bronz, în perioada 1975-1979, de Gabriela Manole-Adoc (statuia) și sculptorul Gheorghe Adoc (altoreliefurile), monumentul are o înălțime totală de 17 m (11 m statuia și 6 m soclul). „Am conceput personajul central ca pe o victorie și, în același timp, ca pe o eroină a noastră, ca pe o femeie care întruchipează țara și care poartă mai departe, spre secole, steagul izbânzilor noastre... prin
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
că este suficient să ai o galerie/galeră de actori făcând roluri de compoziție pentru a avea psihologie ; or, nu este. Domnia sa crede, în fine, că simpla povestire (întretăiată de obligatorii flash-back-uri) a unei derive personal/postrevoluționare (în care demontarea statuii lui Lenin, De-mi-si-a/De-mi si-a guvernului și primirea ajutorului de șomaj au loc simultan !) poate da un film ; fatalitate, nu dă ! Dacă dăm la o parte redundanța procedeelor, tot ne rămâne o retorică vetustă, în care clișeele sclipesc
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
vine la emisiune (ba are chiar inspirația comparației cu felinarele !), iar Mănescu, profesorul, nu poate refuza invitația lui Jderescu, întrucât a tot spus în dreapta și-n stânga cât de viteaz a fost el la revoluție (care n-a fost) după statuia din fața Primăriei... Jderescu are și el bunăvoința de a căuta în dicționare citate din Platon și Heraclit, pentru a-și umfla (în pene) emisiunea ; micul lui monolog de la-nceput este irezistibil, irepresibil și dărâmător de comic nu doar pentru că spectatorul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
la lumină de către mineri din adâncurile pământului. Nu ne-am putut bucură de aceste frumuseți, muzeul fiind închis de mulți ani, într-o nesfârșita ,,renovare” (de curand a fost redeschis publicului). În centrul orașului, atrage atenția Monumentul Latinității, reprezentat de statuia lupoaicei cu cei doi prunci. Părăsim orașul Brad și ne îndreptăm către Abrud. Suntem în zona minieră bogată în minereuri de aur și de argint, intens exploatate înainte de 1989. De-a lungul văilor apar lungi șiruri de halde de steril
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
la masă, la cafenea - de 2 zile la Curti (Muedin nu mai are nici cafea, nici miere). Iau cafeaua pe trotuarul de vis-à vis, în lumina ireal de frumoasă și în strada ce se înclină în povârniș spre Delureanu și statuia cunoscută. Eri am cumpărat 60 kg. de roșii pentru bulion; le-am dus la d-na Lemonide, unde am luat iar o cafea minunată și unde am primit 10 Philip Morris aduse de Solange, venită pentru cinci zile; imediat și-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
tragic al bătrâneții mele să învăț să silabisesc ura, să calc cu pas profanator pe mormintele strămoșilor mei, să învăț să uit și să silabisesc alfabetul urii, să ridic în slăvi ceea ce urăsc. Luni, 26 iulie [1948] Nu mai avem statui: bunicul lui Șaga (cum de știi că [Șaga] se află în oraș?), frumoasa statuie a regilor, a amândurora... și tot ce reprezenta un trecut acum odios, hulit... [...] M. 67/1948 Joi, 29 iulie [1948] [...] Dar, draga mea, sunt și am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pe mormintele strămoșilor mei, să învăț să uit și să silabisesc alfabetul urii, să ridic în slăvi ceea ce urăsc. Luni, 26 iulie [1948] Nu mai avem statui: bunicul lui Șaga (cum de știi că [Șaga] se află în oraș?), frumoasa statuie a regilor, a amândurora... și tot ce reprezenta un trecut acum odios, hulit... [...] M. 67/1948 Joi, 29 iulie [1948] [...] Dar, draga mea, sunt și am să fiu tot timpul lângă tine, în umbră, oricând, oriunde, în orice clipă: MAMA
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nu mă pot reacomoda vieții obișnuite. Scrisoarea asta o poți arăta Olguței, în întregime, căci îi aparține și ei. Cu multă dragoste, Eusebiu Camilar </citation> (13) <citation author=”Eusebiu Camilar” loc="Mamaia" data =”21. VII. [1]963” desc=”[Vedere: Constanța, Statuia „Ovidiu”]”> Dragă Căline, Sper să mai putem sta de vorbă, într-un amurg, înainte de a pleca la post. Eu revin în ziua de 29 crt. cu autorapidul, la 1 [13] și ceva. Te rog anunț-o și pe soră-mea
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
pe ziua de 8 noiembrie, te rog să mă chemi de la Udești. îți doresc noroc și, încolo... mărire Domnului Savaot! Cu simpatie, Eusebiu Camilar </citation> (22) <citation author=”Eusebiu Camilar” loc="Suceava" data =”2. XI. [1]964” desc=”[Vedere: Suceava - Statuia lui Ciprian Porumbescu]”> Dragă Căline, Trec, Duminică, cu autorapidul. Nu pot rămîne, căci tot Duminică seara vine la București și „Clujul”! Te țin la curent cu toate. E. Camilar </citation> (23) <citation author=”Eusebiu Camilar” loc=" [București]" data =”16. I.
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ceea ce este : nu un intelectual, ci un foarte bun artist primitiv. Nu face greșeala pe care o fac de obicei regizorii sofisticați atunci cînd vor să facă filme despre sălbatici : nu-i abordează solemn, nu-și transformă personajele pozitive în statui. încă de la început, cînd un vînător care nu poate face copii se lasă îmbrobodit de prietenii lui să mănînce testicule crude de tapir, Gibson e alături de ei, una cu ei, savurînd gluma. își concepe personajele exclusiv ca prezențe fizice și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Icarus I, care a dispărut în cursul unei misiuni identice și pe care cel de-al doilea echipaj o găsește după șapte ani, pe baza unui semnal interceptat în apropierea planetei Mercur. La bordul ei descoperă cîțiva oameni transformați în statui de cenușă, mult praf ce se dovedește a fi tot cenușă și un mesaj lăsat de căpitanul Pinbacker, a cărui idee principală este că Dumnezeu e mare, iar oamenii nu sînt decît praf și cenușă. OK, nu e o veste
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
spectator care vede Nașul Partea a II a nu mai poate uita secvențele care descriu sosirea copilului Vito Corleone în America : intrarea maiestuoasă a vaporului în rada New York ului (și în cadru), pînă cînd masa lui neagră aproape că acoperă Statuia Libertății ; înmărmurirea solemnă a imigranților și apoi deferlarea lor pe pămînt american ; din nou Statuia, de data asta reflectată în fereastra zăbrelită a odăii în care a fost carantinat Vito, bolnav de variolă ; momentul în care Vito, neavînd alte lucruri
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
sosirea copilului Vito Corleone în America : intrarea maiestuoasă a vaporului în rada New York ului (și în cadru), pînă cînd masa lui neagră aproape că acoperă Statuia Libertății ; înmărmurirea solemnă a imigranților și apoi deferlarea lor pe pămînt american ; din nou Statuia, de data asta reflectată în fereastra zăbrelită a odăii în care a fost carantinat Vito, bolnav de variolă ; momentul în care Vito, neavînd alte lucruri aduse de-acasă cu care să umple o cameră străină, o umple cu un cîntec
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
gen de putere. și puterea lor e cu atît mai remarcabilă cu cît nu derivă din mărime, din slava și fala tipice superproducției. Filmul lui Emanuele Crialese e o epopee minimalistă, dacă vă puteți imagina așa ceva ; nici măcar nu ne arată Statuia Libertății. Atunci cînd emigranții pornesc la drum, nu vedem vaporul în plan general, avîntîndu-se triumfător în larg. Postul nostru de observație e undeva la nivelul punții superioare sau poate chiar mai sus și de acolo ne uităm fascinați, și din ce în ce mai
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
august și 3 septembrie '93. Potrivit DIG nr.27 (ianuarie '94), filiera cocainei este la fel de complexă în România că și cea a hașișului. Una dintre aceste filiere era condusă de Alexandru Docmanov, care disimula până la 100 kg de pudra în statui de metal, ce voiajau apoi dintr-un post de vama în altul. Doi dintre complicii lui Docmanov au recepționat 109 kg de cocaină între 1991 și 1993, marfă pe care au plasat-o în Italia. Cei doi complici, doi columbieni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
în viitor oamenii ca ea să nu mai primească munci de răspundere! Fără să vreau comparam specimenul detronat cu foștii mei directori I. Chiriceanu, Paul Constantinescu și, mai ales, Gh.V. Gâlcă, căruia ar fi trebuit să i se ridice o statuie pentru că salvase Școala Normală de la faliment, de la desființare. Anul patru de studenție a fost cel mai scurt... după Examenul de stat, adică din februarie până la 1 august. Examenele planificate între 16 și 31 iulie, le-am susținut pe toate, ajungând
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
au mai înfundat pușcăriile regimului comunist. După atâția ani, abia acum mi-am dat seama de cât de mult îi datoram noi, foștii elevi, profesorului Gâlcă, căruia ar fi trebuit să i se ridice măcar un bust, dacă nu o statuie în bronz. În ziua adunării am mers la profesor acasă și l-am adus cu mașina la adunare și am povestit tuturor celor prezenți ceea ce-mi relatase cu modestia lui proverbială... Mă uitam la el și am avut impresia
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în Florența, dar am făcut numeroase deplasări cu mașina în orașele vecine, cu accent deosebit pe Veneția și Padova. În trecerea noastră, oarecum grăbită, prin Padova, după vizitarea unor obiective turistice deosebite, la un moment dat îmi atrage atenția o statuie aflată pe soclul ei. Deși ai mei mergeau în direcție opusă, îi spun fiicei că recunosc a fi statuia lui Garibaldi. Dau fuga să o văd de aproape și exclam triumfător: „E Garibaldi!” Fiica s-a apropiat de statuie și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
În trecerea noastră, oarecum grăbită, prin Padova, după vizitarea unor obiective turistice deosebite, la un moment dat îmi atrage atenția o statuie aflată pe soclul ei. Deși ai mei mergeau în direcție opusă, îi spun fiicei că recunosc a fi statuia lui Garibaldi. Dau fuga să o văd de aproape și exclam triumfător: „E Garibaldi!” Fiica s-a apropiat de statuie și m-a pozat alături de chipul revoluționarului pe care îl văzusem în manualele școlare cu peste șaizeci de ani în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
o statuie aflată pe soclul ei. Deși ai mei mergeau în direcție opusă, îi spun fiicei că recunosc a fi statuia lui Garibaldi. Dau fuga să o văd de aproape și exclam triumfător: „E Garibaldi!” Fiica s-a apropiat de statuie și m-a pozat alături de chipul revoluționarului pe care îl văzusem în manualele școlare cu peste șaizeci de ani în urmă! Alături de Garibaldi va dăinui un timp oarecare și umila mea persoană. Continuăm să explorăm noi frumuseți! La tot pasul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în latină care vine de la monere. Monere înseamnă a avertiza, a preveni, a pune în gardă, dar în același timp, cu un sens adiacent relevă aparent contradictoriu faptul de a păstra amintirea, urma, memoria. Pe această filieră avem mormântul, inscripția, statuia, pentru că din monere derivă și monumentum. Nu spunea Ranetti despre momentele caragialești că sunt monumente ? „Monstrul e un avertisment.” („Le monstre est un avertissment.”) spune Jean Clair, iar accepția pe care el o dă avertismentului este aceea de întoarcere a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]