8,833 matches
-
nici nu bănuiesc cădictatura îi privează de atât de multe lucruri. Cele trei rațe albe de pe râul Lahn veneau sub chipul trecutului. Stomacul mi s-a întors pe dos văzându-le cum mestecă apa, iar capul mi-era amețit. Râul strălucea și dintr-o dată s-a umflat. Oare nu vătămare se cheamă când, aflat într-un loc intact, la o mie de kilometri depărtare de suferință și mizerie, tiranul detestat reușește literalmente să-ți îndese în măruntaie aurul său? În asemenea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
masă cu o oră mai târziu, când autobuzul a dispărut. M-am gândit și la zilele când formele obiectelor din jur devin un supliciu pentru mine: mă așez la masa din stradă a unei cafenele; masa e rotundă. Deasupra mea strălucește un soare rotund. Vine chelnerița cu o cârpă umedă și șterge masa. Tava chelneriței e rotundă, la fel și cataramele de la pantofii ei, brățara, ceasul de la mână. Nasturii de la bluză - rotunzi; pupilele căprui din albul ochilor ei - la fel. Pe
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
dispreț. Apoi venea chinul propriu-zis, când ai fi preferat mai degrabă să fii crucificat aidoma lui Hristos decât să efectuezi următoarea operațiune. Mama turna leșie în vas, apoi cu o cârpă freca bine-bine toată suprafața exterioară și interioară până când recipientele străluceau de curățenie. Dar spitalul din "Niculești-Jianu" avea un buget sărac, la limita funcționării, așa cum sunt și astăzi o mare parte din spitalele României. Prin urmare nici detergenți, nici mănuși de protecție. Așa că mama punea cenușă în recipiente și îndepărta cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
făcea cunoscută continuarea traseului spre alte orizonturi. Nu mai coborâse nimeni. Trenul prinsese viteză și era acum departe. Stătea singur-singurel, descumpănit și descurajat în fața clădirii cu un etaj, care-l privea rece, distant și disprețuitor de la înălțimea acoperișului de țiglă strălucind sub soarele dimineții de vară. Cu trăistuța în mână, în care mai avea un rest de apă clocită și leșinată, tata stătea încurcat și nemișcat, neștiind încotro s-o apuce, așișderea unui elev aflat în fața unei năucitoare probleme de matematică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu sapa iarba de lângă trotuar, apoi am făcut copcă fiecărui copăcel din fața casei și, în final, am văruit fiecare exemplar. Ne uitam cu plăcere: era îngrijit, curat, frumos pe toată lungimea uliței. Cele patru rânduri de salcâmi dați cu var străluceau în bătaia soarelui ca o salbă de coliere ecologice veghind cu strășnicie la prezervarea mediului natural, spre binele omului și al spațiului înconjurător. Deodată, de undeva din susul străzii, s-a auzit sunetul penetrant și răscolitor al unui corn. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și unică a vârstei de aur a copilăriei. Parcă ar fi existat o competiție între cele cinci simțuri, fiecare dintre ele cerându-și dreptul de a-și satisface cerința, menirea pentru care au fost create. Ochișorii de culoarea cerului liniștit străluceau de o inteligență vie, iscoditoare și contaminantă. Un noduleț de fetiță, asemenea unei păpuși mai mari expusă în vitrinele magazinelor de specialitate. O frumusețe angelică, în fața căreia necunoscutul și impenetrabilul secret al complicatului proces de îndrăgostire se declanșa automat, trezindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
adică pădurari). 27 decembrie 2004 Mă întorc seara târziu de la bibilotecă. Ninsoare deasă, saci de zăpadă ce se scutură din ceruri, o ninsoare "caldă", dacă o pot numi astfel. În lumina galbenă a becurilor cu sodiu de la iluminatul stradal, totul strălucește. Solul, alb și strălucitor. Ninsoare, albă și strălucitoare. Copacii, mai înalți și mai strălucitori ca niciodată. Lumina părea că izvorăște din albul ambiant, că se ridică în sus ca o răsuflare terestră înghețată. Senzație unică de bucurie, de iarnă trăită
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
tot africanii, dar la Geneva). O duhoare de ciorap mucegăit prăjit în untură cu arome de curry. Omul nostru a abandonat toate resturile vegetale și animale rămase de pe urma activității sale chiar acolo unde a gătit, un munte mic în mijlocul căruia strălucea ochiul incandescent al plitei pline de grăsime. 10 ianuarie 2005 În timp ce afară ninge în rafale, răsfoiesc cu încântare ediția princeps a Călătoriilor în zig-zag a lui Rodolphe Töpffer (1799-1846), născut la Geneva, un om complet, desenator, botanist, pedagog, politician. Este
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
europeană de cum se poate vâna în cotețul porcului." O imagine care m-a aruncat înapoi în timp, în anii studenției. În sala de lectură a căminului studențesc Moraud, un negru din Africa, dezgolit până la brâu, cu pielea plină de sudoare strălucind straniu în lumina rece a neonului, tundea cu o mașină de tuns străveche un alt negru din Africa și acesta dezgolit până la brâu, cu pielea plină de sudoare amestecată cu cârlionți negri. Din pielea capului cea rasă ieșeau bobițe mici
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe gură, sub masca bine asumată a disprețului de lume un dispreț de cartier. Până aici, nimic deosebit, numai că purta la gât o cruce de dimensiuni considerabile, bătută cu briliante (or fi fost adevărate? nu cred, dar tare mai străluceau în lumina reflectoarelor). Crucea semăna în mod ciudat cu engolpionul unui episcop, păstrându-și toată forța simbolică, chiar și pe pieptul unui asemenea individ. K-Maro mărturisește într-un final, printre sughițiri și mârâieli, că el nu este un bun francez
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
al doilea Congres mondial al oamenilor cu chelie - și nu se vede nici o consecință, nu se aude nici un ecou. Părul îmi crește la fel de des, la fel de aspru. Firele albe apar cu aceeași discreție. Frizerii tund - cum îi știm. Cheliile din jur strălucesc cu aceeași intensitate - parcă nimic nu s-a întâmplat în lume. Nici un document al acelui Congres mondial nu e dat publicității. Oamenii chei n-au avut nimic de transmis omenirii? Singurul amănunt cunoscut - integrarea câtorva delegați în Ordinul Buretelui - nu
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
tuturor.“ (Amfiteatru, ianuarie 1978) BERGER Wilhelm „De ziua republicii ne simțim îndemnați să întreprindem, deopotrivă obiectiv și afectiv, câte un bilanț, să măsurăm valoarea materiilor care s-au adăugat în noul cerc crescut pe trunchiul trainicului copac: cât de puternic strălucește cununa marilor izbânzi ale poporului în drumul său spre comunism!“ (Scînteia, 30 decembrie 1978) BERINDEI Dan „Drumul cel nou a fost deschis în august 1944, când națiunea noastră a intrat într-o nouă etapă hotărâtoare a existenței ei, în care
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și năzdrăvană - a pus În mișcare istoria lumii, Voi iubiți-l pe Lenin! Pe pământ apar uneori conducători de Popoare, întunecați ca noaptea, care Dau istoria lumii cu sute de ani În urmă, și alții a căror minte Și inimă strălucesc ca soarele și o Duc cu o mie de ani înainte, Voi, frații mei, iubiți-l, iubiți l pe Lenin!“ („Cosmogonie“, Contemporanul, 18 aprilie 1958) Patosul slugărniciei lui Geo Bogza (nota V. I.) „Iar dragostea, admirația și respectul întregii omeniri
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
în muncă cu zâmbet de fecioare zidim o țară de oțel și granit, unită: Conducătorul e arhitect al lumii viitoare.“ („Salbă scumpă țară“, Argeș, martie 1978) „În anii lumină din zare în zare În inima țării Partidul pulsează Conducătorul iubit strălucind ca un soare, Cu dăruire, la pace veghează.“ („Solemnă e clipa...“, România literară, 20 august 1987) GIURESCU Constantin C. „Ca istoric știu că istoria are neprețuitul dar de a ne ajuta să cunoaștem bine cine suntem, ce vrem, de unde venim
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
de fapte și de grija celor mulți împroprietăriți cu viață și cu propriul lor destin lacrima de bucurie să le-o vezi și să le-o asculți impecabil om de geniu într-un veac de chiparoși toată roua zilei tale strălucește militant cât să fulgere n urmași fulgerarea din strămoși cu aceleași epitete din același diamant.“ („Odă“, Luceafărul, 28 ianuarie 1984) „Ca astrul zilei este un om adevărat și ca lumina zilei ni-e dragostea curată istoria întreagă pe nume l-
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
aniversează acum, vârsta matură a triumfului personalității, a puterii De muncă sigură de fructele ei, a marilor înțelegeri umane.“ („Cu iubire profundă“, Luceafărul, 6 ianuarie 1979) „Patria-n floare îți slăvește harul, Lumină a spiritului ei, biruitor. Pe fruntea științei, strălucind mărgăritarul: E dar al țării, e respectul tuturor.“ („Speranță a păcii“, Scînteia, 8 ianuarie 1984) „O viață de om dăruită, vă cânt, Un destin-călăuză, o sublimă splendoare Sunt solie a patriei vestind pe pământ Sărbătoarea de aur a Femeii-solare.“ („O
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
îl compun exprimă, de fapt, un tip original și inedit de pluralism, de democrație.“ („Partidul și Statul în sistemul politic al societății noastre socialiste“, Era socialistă, 10 iunie 1989) ANDRONACHE Vasile „Luminați de măreția ta, Noi cu Ceaușescu te zidim, Strălucind prin vreme ca o stea, Geniul tău politic îl iubim.“ („Pentru comunismul milenar“, Luceafărul, 21 august 1982) ANDRONIC Titus „În margine de zariști și destin El ne-a aprins o stea polară - Pădurii românești - stejar Și ram, să sprijine o
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
față de viață, de societate, spiritul de cinste, de dreptate, de adevăr.“ („Pentru realizarea omului nou“, Steaua, septembrie 1987) DUCULESCU Victor, conf. univ. dr. „Pornind de la experiența poporului nostru și de la imperativele epocii pe care o străbatem, gândirea politică românească, exprimată strălucit în opera președintelui Nicolae Ceaușescu, a definit, într-un mod științific, original, noul concept românesc de drepturi ale omului, concept în care sunt integrate organic cerința asigurării dreptului la viață și la pace, la muncă, a libertăților politice, a participării
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
poet „Partid, lumina ta nu are moarte! Un viitor cum l-am visat o cere; vor duce o generații mai departe, că ea e-nțelepciune și putere.“ („Lumina ta“, Cronica, 11 iunie 1982) „România respiră puternic în istorie: Acest ideal strălucește mai puternic ca niciodată În Epoca Nicolae Ceaușescu.“ („Ideal împlinit“, Scînteia tineretului. Supliment literar și artistic, 25 iulie 1987) FELIX Radu „Sub livezi visează râu de fructe dulci Simfonia cerului de vară, Bucuria-ntreagă ce-n dar îi aduci, Maica
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
PETRESCU Gh., prof. dr. „UN MOMENT de largă referință în întregul proces al dezvoltării economice și sociale a țării îl reprezintă Congresul al IX-lea al partidului, din 1965. Cu contribuția determinantă a tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU, secretar general al partidului, strălucit strateg și ctitor al României socialiste moderne, a fost elaborată o concepție profund științifică asupra construcției socialismului în condițiile României și în cadrul acesteia s-au adus clarificări și precizări asupra conținutului și rolului proprietății socialiste, s-au perfecționat principiile relațiilor
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
army... asortată... blugi... mobuți... căciulă de nutrie... etc. etc... Horor. Și râdem, râdem amândouă. Râsul a fost, în siniștrii ani ’80, cea mai cool manifestare anticomunistă. Mai aveam de partea noastră tinerețea și frumusețea. În mizeria de atunci, lucrurile astea străluceau. Îți dădeau demnitate. Îmbrăcată în frumusețea și tinerețea ta, nimic nu te putea atinge. Mai erau conversațiile noastre nesfârșite despre cărți, într-un fel în care băieții nu știau s-o facă. Dar asta e altă poveste. Iulia Popovici Născută
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mo ment dat, glasul bărbatului mai mare se auzi rostind aceeași întrebare pe care celălalt o mai auzise în nenumărate rînduri. Cu un gest sigur, primul întinse brațul, așa încît pe inelar se putea zări o extraordinară verighetă ; metalul galben străluci scurt, cu clinchet. Celălalt făcu un gest care însemna „se-nțelege !“. Apoi își continuară mersul în tăcere. Cînd o văzură de la distanță pe Aurora, tatăl îi aruncă peste umăr, fără să-l priveasă : „Vorbești tu !“. Băiatul răspunse cu un „O.
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ajunsă la vârsta senectuții, evoca nostalgic cu ochii scăldați în lacrimile amintirilor un fapt aparent banal dar semnificativ pentru întregirea temei abordate. La începuturile studenției, povestește ea, în vremurile bogate în lipsuri și neajunsuri, bunicul ei, trăitor pe meleagurile unde strălucesc spiritele lui Irimescu și Labiș, a venit la Iași să-și viziteze nepoata purtând în spate o traistă doldora de bunătăți cărora studenta le ducea dorul: plăcinte poale-n brâu, colaci proaspeți și rumeni, cozonaci bine crescuți și aromați, așa cum
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
mult timp și poetul preferat al mamei. Născută la Nîmes, în acel fermecător Midi, al cărui soare îl adusese în sânge, mama regăsise în opera lui Daudet sufletul arzător și sensibil al patriei sale îndepărtate". Fratelui lui Eugen viitor avocat strălucit la Iași îi pusese prenumele Alfons. Mărturisire patetică: grație acestui Daudet familiar, memorialistul considera că patria sa spirituală includea deopotrivă țara natală, "cât și ținutul luminos căruia îi aparținuse mama". Mențiune duioasă: "Contopirea aceasta o făceam toți la noi în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Vasile Burlă, filolog de mare merit, om de cultură aleasă, membru al "Junimii", prieten al lui Eminescu, era profesor de limba greacă. Dar cine învăța cu el grecește? Deși lecțiile lui, impecabile din punct de vedere didactic (când le făcea), străluceau prin claritate și metodă... Care dintre foștii lui elevi (vorbesc de puținii care au mai rămas) nu-și amintește de pildă sugestiva comparație cu care Burlă obicinuia să explice fenomenul alipirei encliticelor la cuvintele vecine? "Un singur accent pe ambele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]