9,583 matches
-
un scaun, o rotație de trei sute șaizeci de grade, scaunul zdrobit de perete chiar deasupra capului suspectului. Yorkin Încercă disperat să se rostogolească În altă parte. Ed Îl Împinse cu piciorul Înapoi În colțul lui. Acum, Încet, glasul să nu tremure, să nu-ți vadă ochii Înmuindu-se În spatele ochelarilor... — Totul! Vreau să știu cum e cu pornografia și cu rahaturile pe care le distribui prin Fleur-de-Lis! Totul! Începe cu urmele de pe mîini și de ce un tip deștept ca Patchett are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
căpitanul, labe triste! Billy spuse: — Ed, fă-l să tacă! Zău așa, s-a Întrecut orice măsură. Bud izbucni În rîs: — Ed? Hopa, am uitat, șefu’! Tăticul lui e prieten cu tăticul dumitale. Exley, supărat pe bune, roșu la față, tremurînd: — White, ține-ți gura! Poponarii, Încîntați: zîmbete, chicoteli. Exley spuse: — Domnilor, vă rog să răspundeți la Întrebare. Timmy ridică din umeri. — Fii mai explicit. Ce „alte activități infracționale“? — Mai explicit, șantaj. Două picioare care se atingeau se Îndepărtară subit. Bud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
compromițătoare despre tatăl tău? Despre marele rahat Raymond Dieterling? Exley Îi reteză discursul cu un semnal sugestiv. Omul amețit Își arătă fața: Dick Stens inhalînd gaz. — Mizerii! Wee Willie Wennerholm, Loren Atherton și asasinarea copilașilor. Tatăl tău! Billy Începu să tremure și arătă spre Exley: — Tatăl lui! Priviri În patru direcții, Întrerupte de suspinele lui Valburn. Billy Îl ajută să se ridice și Îl Îmbrățișă. Exley spuse: — Afară! Imediat! SÎnteți liberi! Părea mai degrabă trist decît furios sau speriat. Billy Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
gard. Pe asfaltul decolorat, puncte Întunecate - sînge. Ușor de urmărit. Traversă locul de joacă, apoi coborî treptele spre ușa boilerului. SÎnge pe clanță, o lumină aprinsă Înăuntru. Scoase pistolul luat de la Bud White și intră. Într-un colț David Mertens tremura. În Încăpere era foarte cald - omul nădușea, năclăindu-și hainele pline de sînge. Își rînji dinții la el și gura i se strîmbă Într-un țipăt sinistru. Ed Îi aruncă pastilele. Acesta le Înhăță și le Înghiți, Înecîndu-se. Ed ținti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Ce-mi spune primăvara Elena Marin Alexe Printre gânduri trecătoare Într-o inimă cernită, Strâng buchet de lăcrămioare Din grădina înflorită. Ochii mei sărută iarba Și o mângâie-n tăcere, Tremură-n fiori rubarba, Răsfățată de plăcere. Ascult vântul cum adie, Măturând aleea tristă. Palma strânge o hârtie, Cade lacrima-n batistă. Norii se adună-n grabă Și invită vântu-n horă. Soarele zâmbește-n barbă, Floarea în genunchi imploră. Suspină doru-n
Ce-mi spune prim?vara by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83298_a_84623]
-
pun mantie regească, Ne-mbie arome, de miel și de pască. Copiii se joacă și-s zâmbitori, Natura întreagă e-n sărbători. Miroase a muguri, e soare și viață. În verdele crud azi priviri se rasfață. Pe aripi de zori tremură vantul, Vestea de sus alină pământul. -Hristos a-nviat, strigă vesel o floare! -Da e viu, zic și munții- ce sărbătoare! -E viu, murmură Milcovul rece Sub soare blând câmpia petrece -Mărire Lui Isus, păsări mii ciripesc! Și cerul și-oceanele
De Pa?ti by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83296_a_84621]
-
de vis călare pe nor nebuna Trec vremurile pierdute în van pe cărări clipă cu clipă am sufletul plin de-ntrebări Tăcute umbre cutreieră timp prin jalea și jarul nestins vrând să culeagă uitarea Spre veșnicie curge izvorul de viață tremură zarea dorul de ceruri se-agață
Pierdute zile by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83300_a_84625]
-
astfel, îi era ciudă că se lăsase din nou păcălită, dar o bucura că lucrurile nu se schimbă. „Sper că n-aveți de gând să stați toată noaptea la taclale“, l-a auzit când ieșea cu tava pe care ceștile tremurau și zăngăneau. „Mâine e ziua sfântului spital.“ „Bine, bine“, a mormăit mai mult pentru ea, parcă eu n-aș ști că trebuie să mă duc, dar uite că nu vreau să mă gândesc! Poate mi-e frică! Mergea ținându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dată când era martorul unei nenorociri, simțind mai întâi un gol rece alunecându-i în stomac, apoi ridicându-i-se brusc în gâtlej, se stăpânea cu toate puterile să nu vorbească în acele clipe în care glasul i-ar fi tremurat sub imperiul emoției și să nu arate nici ce simte și chipul îi era aproape nepăsător, cu o sprânceană ușor ridicată, urmărind totul cu o atenție rece, ușor ironică, și doar fibrele subțiri ale mușchilor fălcilor palpitau, trădându-l. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lucrurile care o înconjoară. Doar n-o să moară acum! Iese în pragul ușii-fereastră, respiră adânc. E uimită sau speriată, nu știe exact. Ce se va întâmpla de mâine încolo? Simte cum îi bate inima mai repede, se vâră în pat, tremură, trebuie să doarmă, nimic altceva nu are de făcut, trebuie să doarmă, totul o să fie bine, trebuie să lase prostiile, acum altceva este mai important. Al doilea cerc Ar vrea ca oamenii care n-au văzut-o niciodată și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
le dă de lucru femeilor care nu-s în stare să-și țină bărbații. Ce-a fost la gura ei atunci a uimit-o întotdeauna, când își amintea. Nu numai că - atât de furioasă, încât abia se stăpânea să nu tremure - distrugea orice idee și vorbă pe care celălalt le spusese ori era pe cale să le spună, într-un ritm ce, gândea mai târziu, o făcea să se simtă ca paralizată, iar bietul om doar deschidea gura și o închidea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
unei ființe care umblă și respiră. Au scos parchetul, l-au bătut din nou, dar zgomotele au continuat să se audă noaptea. E imposibil să mai doarmă în acele nopți, chiar dacă își astupă urechile și își trage plapuma peste cap. Tremură ușor, de fiecare dată când povestește, doar la gândul nopților nedormite. Își pune întrebări a căror substanță a descoperit-o prin cine știe ce carte de parapsihologie: imginea fantomei, pe care n-o vede, dar pe care o simte, simbolizează, fără doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu mâinile împreunate în dreptul pieptului, ca și cum ar dori cu inconștiență să adune câte sunt în jur și continuă să fie, să se nască, să miște, să salte, să izbucnească, să cânte, să înflorească, să se îmbete de răsuflarea lucrurilor, să tremure de dor, să se umple de nepăsare, să existe și să facă tot ce se poate și mai târziu; iar starea asta de neliniște pe care n-o mai trăise, de parcă s-ar apropia acum, în clipa următoare, sfârșitul, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
primul război, groase, grele, mai toate ciobite la mutările fără număr dintr-un oraș în altul și dintr-o casă în alta, le-a cărat pe rând în dormitorul ei, pe măsuța de lângă pat, și-a pus ochelarii, mâinile îi tremurau, dacă ar fi întrebat-o cineva, ar fi spus că de epuizare. Copertele din hârtie groasă, cafenie, aproape carton, erau îngălbenite, roase ușor la colțuri și pe margini, dar scrisul era întocmai cum și-l amintea: de formă arcuită, deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
chiar înfiorător de slăbită Își nu era rochia asta de casă foarte largă de vină), și parcă nu aveam atâtea cearcăne Își nu faptul că stăteam la distanță de imaginea reflectată mă făcea să nu le văd) și parcă îmi tremurau mai puțin mâinile Își asta nu pentru că îmi lepădasem toate brățările care zăngăneau înfiorător, eu le lepădasem pentru că mi se părea cam exagerată cochetăria mea bătrânească). „Draga mea fiică, mă simt excelent, nu trebuie să-ți faci griji, dacă ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
când i se zvârcoleau niște ghiare sau colți de fier în stomac, dar nu întotdeauna în dreptul operației; sau când o cuprindeau amețeli neașteptate și îi dârdâiau picioarele și trebuia, în drumul spre pat, să se sprijine zdravăn, cu mâinile care tremurau și ele, ori să ceară ajutorul cuiva; sau, mai ales, când i se făcea rău, după orice fleac pe care îl înghițea și trebuia să se ducă la baie, chiar și pe picioare nesigure, să verse totul. Toate acestea puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de statură, dar cu forme pline și firești. Devenise firavă, slabă, pielea străvezie părea lipită direct pe oasele subțiri, de parcă ar fi dispărut orice șuviță de carne. Nu era chiar scheletică, mai avea o fărâmă de forță în pulpele ce tremurau, iar pânteceul îi era ușor proeminent. Părul scurt, foarte rar și îngălbenit, i se lipise de transpirație de cap și de ceafă. Nasul părea că i se subțiase, ochii adânciți în orbite erau înconjurați de cearcăne foarte conturate, iar deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mari, ca niște pete uleioase. Andrei Vlădescu și fiica ei s-au privit pe deasupra capului cu păr îngălbenit, în timp ce bătrâna doamnă se străduia să-și vâre picioarele umflate în papucii de pâslă vișinie. Probabil au gândit același lucru, pentru că le tremurau în același fel buzele și au spus aceleași cuvinte, încercând s-o convingă să nu se sperie. Dar mai mult s-au înțeles din priviri și vorbele esențiale nici n-au fost rostite, erau mai mult de partea fiicei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
copii, casele mai mărunte ascunse în mișcătoare coroane verzi de arbori, înmulțindu-se până departe și devenind doar pete de culoare strălucind în arșiță, din care se ridicau ici-colo siluete de blocuri înalte, turnul televiziunii, centura subțire a cartierelor îndepărtate tremurând în aerul înfierbântat de parcă ar fi fost desenate pe o pânză mișcătoare și, aproape de orizont, zig-zagul mastodontic și alburiu al Casei Scânteii - toate nu-i păreau decât un imens decor pentru ecoul statornic și copleșitor ce se ridica fără întrerupere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ultima vreme i se lipeau de pielea capului, transparentă ca un pergament. Pielea feței i se zbârcise, era străvezie. Pomeții și oasele capului i se conturau foarte limpede, părea un craniu învelit într-o pânză subțire, ușor colorată. Mâinile îi tremurau, deasupra oaselor mici se încrucișau dezordonat venele umflate, de un albastru pământiu, cu bulbucături din loc în loc, ca mușuroaie, în care pulsa sângele gros, acoperite de o piele zbârcită, subțire și alb-pământie și ea. Cămașa în care era îmbrăcată se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nevăzută ce scormonea sub pielea ei, îi venea să țipe de durere, dar n-avea glas, s-a străduit să țipe și atunci durerea a pierit și era ca și cum ar fi căzut de foarte sus, epuizată, leșinată aproape, transpirând și tremurând, fără glas; iar o clipă mai târziu - poate o fi fost după multă vreme, dar ei i se părea că se întâmplă exact în clipa următoare - gheara invizibilă a scormonit din nou și iarăși nu avea glas să țipe din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai înțelegeau când băiatul lor sosește acasă și se retrage în singura încăpere cu ferestre la stradă. Așa că n-au știut ce să le spună securiștilor care le-au pus o grămadă de întrebări a doua zi, dar vecinii, ce tremurau când au fost luați la întrebări, au povestit că o mai văzuseră pe fată și, fără să fie întrebați, au vorbit despre bătrânii stăpâni peste o curte prea mare, cum de nu le-a fost naționalizată? doar se știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai zice. „Întâi să-ți revii. Nu vezi în ce hal ești?“ „Lasă asta, dă-le-ncolo de frisoane, n-o să mor.“ „Bea-ți măcar ceaiul ăla, s-o mai fi răcit, nu l-am făcut degeaba. Nu vezi că tremuri de oboseală și surescitare? Te-ai văzut cum arăți?“ „Parcă ai fi o soacră! Uite că-l beau“, zise, scoțând o mână de sub pled, ducând ceașca la gură, sorbind un timp, lăsând-o cu zgomot pe cristalul măsuței. „Dar tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și i-a șoptit și lui și ne uitam ca la o poartă nouă până a zis din nou Ilușcă: să continuăm, să continuăm, tovarăși, și, înainte de a se trezi a răsunat din adâncul fotoliului unde se înghesuise sub pled, tremurând, glasul Ilenei Roman: „Iar te-ai așezat acolo. Ți-am mai spus o dată: întinde mâna și dă naibii hârtiile alea la o parte, nu te văd din cauza lor“. Al treilea brâu Buimac de somn și de coșmar, s-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
capul într-o parte și în cealaltă. Vorbea despre ei ca despre două persoane străine, de parcă i-ar fi povestit ceva citit în vreo carte sau petrecut vreuneia din prietenele ei. Apoi a tăcut. A rămas în dreptul ferestrei și îi tremurau ușor degetele cu care și-a îndreptat părul de pe frunte. „Acum totul e suspendat și depinde de un fir, de un răspuns al meu, își zicea el în gând. Acum nu există decât un sigur drum și mă aflu căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]