8,602 matches
-
orfice ("coapsele tale / cântec de dor") și o transcrie într-o imagistică ținând mai degrabă de idealitate, de vizionarism. În general, percepției strict senzoriale îi este preferată potențialitatea actului, iluzia epifaniei erotice: "dormi/ goală ca o fericire despletită/ înăuntrul meu/ tulburând primul țipăt al pământului/ mi l-a dăruit Dumnezeu/ când am fost năzuit/ din fărdedurerea întunericului dinainte//... mă mor/ lungit/ între visele cu tine/ înșirate în toate cele șapte zile/ în palma vecinic pogorâtă a astei clipe/ rugându-mă/ ca
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Editura Dyonisos, Craiova, 1999; Dintr-o haltă părăsită, Editura Augusta, Timișoara, 2000; Pornind de la zero (antologie de versuri), Editura Cartea Românească, București, 2000; Între două lumi, antologie de versuri în română, spaniolă, franceză, engleză, Editura Cogito, Oradea, 2001; Nimic nu tulbură ca viața, Editura Dacia, Cluj, 2004; Aries (antologie de versuri), Editura Junimea, Iași, 2004; Între două lumi (antologie de versuri în română, spaniolă, franceză, engleză, germană), Editura Fundației Culturale Poezia, Iași, 2006; Noduri pe linia vieții (antologie de versuri), Editura
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
metamorfozei continue, ascultă de aceeași logică a asimilării dramatice a expierii, o etapă necesară în procesul devenirii ontologice având ca punct esențial exorcizarea ei. În acest sens trebuie privit și textul antologic numit Când vine îngerul, selectat din Nimic nu tulbură ca viața (Editura Dacia, Cluj, 2004); frumoasă litanie a întâlnirii îndelung amânate, în fine așteptate, Când vine îngerul e nodul final, al definitivei pierderi de sine, al estropierii ce nu mai îngrozește, căci este simultan o reîntâlnire cu dătătoarea de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
celei foșnitoare, pline de embleme ale eternității și ispite repede trecătoare, de figuri hieratice și povești superbe, de oameni ce seamănă a pești și pești ce seamănă a oameni, în sfârșit, de "păsări mari (care) țin lumina în loc/ să nu tulbure crâmpeiul de apă". Doar în aparență, protagonistul acestor poeme trase mereu în pasta grea a culticului este Rodion, Bunul Rodion care "își ascundea dorințele/ într-un solz/ pe care-l avea de prunc subsuoară/ precum peștii branhiile./ Pășea prin praful
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
iar pergamentele și incunabulele poetului se întunecă din ce în ce mai tare. În versuri de o aspră limpiditate, el alege finalmente să își întoarcă spovedania într-o rostire a morții epurată de lestul speranței: " Pleci și mă lași/ cu heruvii în Iași / sat tulburat de spahii,/ clopotniță/ în care doar morții sunt vii". Încă dintr-o veche Monă-Monadă (V), se amintea de altfel, sub pretextul fantazării pe un motiv biblic, cel al dansului eretic cu o ciudată, voluptuoasă Salomee postmodernă, regimul orbecăirii subiectului liric
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
înțeleasă ui acest caz ca fiind încărcată de povara spaimelor ancestrale. Iezuiți, evrei și francmasoni nu sînt considerați doar agenți executivi privilegiați ai intereselor ostile ale anumitor state rivale. Amenințarea pe care o reprezintă ei n-a încetat niciodată să tulbure visele cetăților pașnice. E vorba de amenințarea vagabondului, a nomadului care dă tîrcoale caselor fericite ("O invazie de oameni, spune Michelet, care au trecut unul cîte unul"). De amenințarea călătorului necunoscut care aduce cu el boala sau epidemia, a cărui
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
care au trecut unul cîte unul"). De amenințarea călătorului necunoscut care aduce cu el boala sau epidemia, a cărui venire face să putrezească recoltele și să piară vitele. E amenințarea intrusului care se strecoară în familiile prospere pentru a le tulbura și ruina. Insecuritatea și teama încep să se manifeste odată cu trecerea necunoscuților care rătăcesc în noapte. Dar tot în umbră se refugiază și animalele scîrboase și tot din umbră ies la iveală. În masa enormă de reprezentări iconografice și literare
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
neprevăzutul vor apărea din nou pe "un teritoriu locuit de funcționari care se gîndesc la cariera lor, de administratori care visează să se scalde în mare, ca fiii lor să treacă bacalaureatul, ca fiicele lor să aibă zestre. Venirea eroului tulbură monotonia vieții cotidiene, distruge interdicțiile vechi, inversează regulile admise în comunitate, eliberează energii mult timp reprimate. "Comercianții angajați în afaceri urîte respirau în voie, continuă Barrès. Rasa scandalagiilor care încălcau legea devenea nobilă, viața lor aventuroasă era admirată..." "Ce tare
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
că răspunsul scapă competenței și judecății analistului. VÎRSTA DE AUR VREMURILE "DE DINAINTE" Este formula lui Frederic Mistral și evocă anii copilăriei sale, atunci, la început, cînd nu circulau pe Rhone vapoarele, cînd nici zgomotul secerătoarelor și treierătoarelor mecanice nu tulbura liniștea senină a serilor de vară41. Vremurile "de dinainte" înseamnă în primul rînd moșia, colinele care închid orizontul, siguranța oferită de ziduri încă nefinisate și de acoperișuri, înseamnă autoritatea patriarhală a Tatălui răspîndită pretutindeni. Înseamnă persistența unui ritm de viață
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
îi reproșează inapetența filosofică și stilul prea crud al narațiunii. Filosoful Constantin Noica o găsește autentică și originală. O discuție care nu s-a încheiat încă. Dușmanii, din ce în ce mai iritați și mai inflexibili, dau un verdict negativ, radical. Opiniile lor nu tulbură însă receptarea, cu adevărat nemaipomenită, a trilogiei. În noaptea de 15 spre 16 mai P. moare în condiții nici azi elucidate. Unii vorbesc de un asasinat bine executat, adică fără urme, alții cred că a fost un accident tragic. Marele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
o ură năprasnică încolțește contra bărbatului cu care a făcut un copil. Romanul adună probele, dar refuză să dea un verdict. Când Petrini se îndrăgostește de altă femeie, Suzy Culala, se întâmplă ca Matilda, disponibilă, să apară la momentul potrivit, tulburând încă o dată existența filosofului. Suzy reprezintă alt tip de feminitate, opus Matildei, însă nu mai puțin fatal pentru Petrini. Feminitatea ei se bazează pe o continuă fugă de identitate. Trăiește mereu în alt registru, inventează disponibilități, stări ce îl fascinează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
această descriere limită, contestată totodată de predicatele funcționale care predomină și de enumerație, naratorul adaugă un comentariu care explicitează semnificația: (15') Ce femeie, îmbătată de mireasma Afroditei ascunse în paragină, n-ar pricepe belșugul de idei smerite, dragostea asta albă, tulburată de porniri nepotolite, și această dorință purpurie a dragostei care cere o fericire respinsă în bătălii de o sută de ori luate de la capăt de patima stăpînită, neobosită, veșnică? Pune această mărturisire în lumina unei ferestre, să i se vadă
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
123) 14. Pentru a justifica una din foarte rarele pauze lungi descriptive din Odiseea, Homer a folosit, în mod exemplar, acest procedeu (VII, 55-95): "Ulise va să intre în nobilul locaș al mîndrului Alkinoos; o clipă se opri. Cît de tulburat era în sufletul lui, la vederea pragului de bronz! Pentru că (...). Or, divinul Ulise rămase să contemple. Dar cînd, în inima lui, vajnicul erou termină de admirat, pe dată trecu pragul, întră în sala cea mare (...)". 15. A se vedea Béatrice
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și se abandonă îmbrățișării acestuia. Timp de cîteva minute, rămaseră așa nemișcați, suspendați amîndoi, acolo, în mijlocul pînzei de păianjen. Apoi, puțin cîte puțin, masculul slăbi ușor strînsoarea. Ai fi spus că voia să se retragă fără zgomot pentru a nu tulbura somnul dulce al partenerei sale. Dintr-o dată se desprinse de ea și o luă la fugă de pe pînză cît putu de repede. Dar în aceeași clipă femela se trezi. Și începu să urmărească fugarul într-o cursă nebună. Masculul se
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
sau mai precis "personalitatea puternică" pe care o avea în vedere Antonescu se caracteriza prin două note distincte: idealism și energie. Dintre cele trei tipuri de personalitate a) izolate de societate, b) "antisociale" (cele care într-un fel sau altul tulbură ordinea socială) și c) active în limitele admise de ordinea socială el alege pe cel de-al treilea; acesta se sacrifică pentru un ideal, dar fără a tulbura societatea. În concepția lui G. G. Antonescu, educația morală este strîns legată
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
izolate de societate, b) "antisociale" (cele care într-un fel sau altul tulbură ordinea socială) și c) active în limitele admise de ordinea socială el alege pe cel de-al treilea; acesta se sacrifică pentru un ideal, dar fără a tulbura societatea. În concepția lui G. G. Antonescu, educația morală este strîns legată de educația religioasă aceasta din urmă constituindu-se într-o temelie pentru cea dintîi. El aprecia însă că există o redusă eficiență a instruirii morale prin predarea religiei
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
întindere poate că Bachelard însuși o ignora. E posibil chiar ca Lupasco să fi resimțit o anumită amărăciune văzînd că venerabilul maestru nu-i acorda tot creditul ce i se cuvenea. Poate că și unele probleme de ordin sentimental au tulburat relația dintre Bachelard și Lupasco. Dar dincolo de aspectul psihologic, ilustrativ, din păcate!, pentru moravurile și obiceiurile tribului intelectual, ceea ce ni se pare important este divergența filosofică dintre Bachelard și Lupasco, revelînd, încă o dată, poziția singulară a lui Lupasco în filosofia
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
copleșitor, de tulbure și de crucial. 1987 Al doilea prolog Noul an zero După ce am scris prologul din paginile precedente, am mai fost de două ori la Berlin, în 1987 și în 1988. Cu toate că mai era din cînd în cînd tulburat de manifestații studențești, orașul mi s-a părut surprinzător de calm și liniștit. Eram cazat într-o mică pensiune în apropiere de Kurfürstendamm. Pe durata acestei șederi, am încercat o senzație stranie și încîntătoare. Aici nu existau circulația intensă, ambuteiajele
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
acum de garanții instituționale contra voluntarismului, a utopiei totalitare. Dialog poate fi, alături de alte forme de expresie civică, un instrument al reconstrucției viitoare. Ce să-i urez, în această clipă a răscumpărării, decât un maxim impact în lumea noastră, încă tulburată de răsturnările produse, dar gata să asume din mers exercițiul salutar al democrației pluraliste? Dialog, XX, 134/ dec 1989, p.1 QUO VADIS? Paradoxul utopiei totalitare e de a realiza vidul acolo unde își închipuie că a instituit o societate
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
secole că "somnul rațiunii naște monștri". Este o constatare ce merită să ne rețină luarea-aminte, dat fiind că rațiunea poate adormi în adevăr foarte frecvent și oricând ni se întâmplă aceasta, ca indivizi sau ca entități colective, acei monștri ne tulbură și ne răvășesc existența. Un monstru proteic și sângeros se vădește intoleranța născută din onubilarea critică, din lipsa dialogului, din confuzie, din frustrație, uneori din simpla demagogie politică, interesată să cultive tensiuni care să legitimeze un program anume. Carența de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
din România, unul dintre cele mai dure, își așteaptă istoricul. Mii și mii de prizonieri de conștiință au a răsări din paginile însângerate ale respectivei istorii. Unde sunt cei ce nu mai sunt? Interogația lui Nichifor Crainic ar trebui să tulbure orice suflet și să împiedice amnezia colectivă la care părem a fi condamnați. Ubi sunt? O statistică a celor care au murit în temnițele vechiului regim nu e deocamdată cu putință. Studiile, memoriile, cronicile deja scrise înregistrează numai o parte
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
articulare a unui alt discurs. Opoziția față de putere nu e sterilă dacă știe să respecte adevărul. Din contra, ea ține de nevoia înnoirii permanente a lumii. Căci "istoric, adică evolutiv uman, popoarele trăiesc numai prin fapta precursorilor și revoltaților. Aceștia tulbură, ca niște demoni, perpetuu nemulțumiți, beatitudinea lenei spirituale a contemporanilor", spunea Pârvan, socotind și el că acțiunea critică face parte din Datoria vieții noastre. Nu e surprinzător deci că puterea îi tratează pe intelectuali cu atâta ostilitate și că în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
domenii. Când vorbește de martir, de erou, de înțelept, ca ipostaze ale unei substanțe unice, adevărul, Eminescu reia în fond un gând mai vechi, prezent în mai toate culturile și activ îndeosebi acolo unde existența colectivă a fost mai puțin tulburată de ingerințe externe. "În epoce eroice, când lupta pentru existență e grea, observa același, curajul, puterea de sacrificiu, caracterul nestrămutat, care nu cunoaște frică de moarte, ajung la cârmă și mențin cu tărie existența statului; când, din contra, viața fizică
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
numitele republici găgăuze și nistriene, înfiripate în numele unui principiu detestabil, acela de a stăpâni prin dezbinare, sunt creații ad-hoc, artificiale și primejdioase pentru viitorul țării. Ele au produs deja o stare de tensiune, de agitație și confruntare în zonele respective, tulburând activitatea parlamentului, a guvernului, în genere a puterii de stat, într-un moment când era nevoie de liniște și conlucrare. Dată fiind grava situație, facem apel la calm și concordie, declarându-ne solidari cu frații noștri de peste Prut și îndemnând
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ne leagă veșnicia", spune Kogălniceanu, convins, ca și gânditorul antic, că fără istorie am fi condamnați la infantilism, "căci ce este vârsta omului, dacă memoria faptelor noastre nu s-ar uni cu veacurile cele mai dinainte?" Un gând ca acesta tulbură încă pe oricine se apropie de altarul ei. Ci de n-ai fi tu, Clio, ca râmele în noroi, așa ne-am târî în întunericul unei singure vieți, cu dimineață și seară, cu zi și cu noapte. Tu singură ne
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]