10,305 matches
-
plimbări prin grădina botanică din Havana, mi-a povestit o pățanie hazoasă pe care a trăit-o un coleg al său. Eram convins, după mature deducții, că pățania a tră it-o chiar el, așa cum am prezentat-o în povestirea "Umor latino-american" (p. 481). Hazul era umbrit de amintirile mele despre infernalele toalete publice de pe la noi, în anii cînd eram multilateral dezvoltați. Îl amintesc în această prefață și pe ambasadorul Hassan, fost profesor universitar, care scria, ca și mine "Proză scurtă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Africii. Torționarii erau tot negri. Cruzi, lacomi și răzbunători. Ucideau după poftă. În 1784 stăpînul casei sclavilor avea o armată de torționari negri. Napoleon a reintrodus sclavia, instigat de Josefina, vorbește ghidul. Nu, nu se uită asta. Dar ghidul are umor. Toți cei care sînt rude cu Josefina să-și ceară iertare aici, imediat. Biserica binecuvînta convoaiele cu sclavi. Să ajungă sănătoși la destinație... Este și ăsta un mod de a dori binele cuiva. Dar oare moartea nu era de preferat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un autobuz improvizat năstrușnic: o cabină de camoin la care se atașează două cutii enorme, cu o teșitură între ele. Au roți și sînt tîrîite prin oraș. Ca o cămilă cu două cocoașe, așa au botezat-o cubanezii, cu mult umor. Cămila este eficientă, încape în ea o mare de oameni, înghesuiți, transpirați dar optimiști. Héctor trecea pe lîngă Guagua, aerisit de vîntul creat de propria viteză, independent ca pasărea cerului, liber ca indienii din rezervații și, ceea ce era esențial, mergea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
chiar culmea, fără control... Nu? Este o țară a nimănui? N-am mai continuat discuția, dar eu mi-am format convingerea că o fi fost o neatenție din partea domnului López, dar și un pic de patriotism. Chiar așa, fără control?! Umor latino-american Señor Escandel Zambrana Eduardo era un om serios, funcționar public, îmbrăcat decent și foarte orgolios. Mergea pe jos la serviciu, țanțoș, grav și metodic. Adică avea un ritm al său, din care nu ieșea, chiar dacă ar fi întîrziat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Două sute de dolari 441 El viaje (voiajul) 445 Eleggúa nu glumește 448 Dureri din exil 452 Capcane la tropice 458 Fructele de mango 462 Pălăria mexicană 465 Conflict de interese 468 Iguana neagră 471 Secretul pictorului 474 Veghe patriotică 477 Umor latino-american 481 O zi grea 484 Motoreta 488 Mangotierul lui Raul 491 Holguin nu moare 494 Izgonirea din rai 498 În piscină, în zori 501 Doi mincinoși 504 Necazuri latino-americane 508 Nganga pentru finul meu 511 O idilă româno-cubaneză 515
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de vază - Ciobanu Maria (Margheta) căsătorită cu Suslov Constantin (Coca), ambii cu o activitate culturală deosebită în zona Pungeștilor, despre care las cititorilor plăcerea să afle amănunte din cartea cu amprente a domnului Pungeșteanu, și el un vrednic slujitor al umorului de calitate... Cartea lui Ștefan Boboc, spuneam, cheamă să citim în ea istoria, dar nu e vorba doar despre istoria locurilor, ci cu pricepere zidită în istoria țării, în cadrul vieții internaționale, în multe momente ale vieții nu doar ale localnicilor
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Vrânceanu” fiind astăzi cunoscută și aplicată în lumea științifică. Toate constituie o dovadă că “Rădăcinile continuității” s-ar putea să dea și alte ramuri... O carte născută din arhive și amintiri, cu acribie plămădită, de loc vitriolată, ba și cu umorul trebuitor, este o surpriză plăcută pentru mine care, până acum nu demult timp, nu-l știam pe Ștefan Boboc-Pungeștianu decât ca un însuflețitor al Cenaclului cu umoriștii lui “Păstorel”, des prezentat în rubrica cu epigrame de la Ziarul de Iași, împrospătată
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
scandalul monden, inflamația erotică și sentimentalismul de telenovelă. Autori și autoare ca Mariana Alcoforado, Ninon de Lenclos, Denis de Rougemont, Max Scheler sau Ortega y Gasset nu mai apar. Absente, în sens substanțial, de pe piață sunt și teme ca prietenia, umorul, destinul și moartea. Se vorbește infinit mai mult despre succes, despre sănătate, politică, virtuți manageriale și feluri de mâncare. Autori care au modelat, cu autoritatea lor, secole întregi de cultură europeană sunt, prac tic, abandonați. Numai o minoritate de excentrici
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
manifestă mai ales pe fondul unor circumstanțe precare: sărăcie demnă, bătrânețe demnă, suferință demnă. Riscul e încremenirea în solemnitate, cultul ridicol al propriei efigii. În acest context, s-ar spune că demnitatea adevărată e o combinație reușită între curaj și umor: ecvanimitate față de împrejurările neprielnice și distanță față de sine. Astfel definită, demnitatea ne apare ca o virtute stoică. Dar ce carieră mai poate face stoicismul astăzi, în plină postmodernitate? Este demnitatea „politically correct“? Mă tem că nu, căci corectitudinea politică nu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
a împărțit lumea în două. Petrecem nepermis de mult timp în fața televizoarelor pentru a urmări dezbateri „politice“ bezmetice, optăm isteric, ne certăm orbește, alunecăm, ireversibil, în postura subalternă a suporte rului. Asistăm, zilnic, cum oameni inteligenți devin idioți, oameni cu umor devin loaze sumbre, oameni cuviincioși devin mârlani. De „libertate interioară“ nici nu poate fi vorba. Societatea românească s-a transformat în arena unui mediocru turnir. E, desigur, vina politicienilor înșiși, care nu funcționează decât pe bază de întărâtare și caft
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
sunt manevrați de o dizgrațioasă inflație a Eului. Chiar - și mai ales - când nu dispun de un Eu prea bine conturat. Mulțumiți de ei înșiși, bine zidiți în certitudini auto-complezente, încântați să și etaleze calitățile proprii („băieți deștepți“, plini de umor, dar oricând gata de bătaie, hiper-descurcăreți, „mai mult sau mai puțin onești“, ca tot românul, autoritari și bășcălioși, oameni de partid, de gașcă, de comitet, una peste alta mereu îndreptățiți să ocupe orice funcție, să ne conducă, să ne certe
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
a tinerilor bacalaureați de nota zece (excepție: un editorial de Radu Paraschivescu), dar analizăm dacă e corect ca viitorii candidați să fie supravegheați și, deci, împiedicați să copieze. Cum ziceam la început: suntem, vorba poetului, „o țară tristă plină de umor“. Dar mai ales tristă. Diferența Istoria noastră recentă a pus în circulație, de mai multe ori, un slogan electoral devenit loc comun: „Să votăm schimbarea!“ Dar schimbarea, simpla schimbare s-a dovedit, aproape întotdeauna, insuficientă. În fond, era vorba doar
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
a-ți lua distanță față de tine, concentrarea maniacală pe interesul tău, pe marotele tale, pe dorin țele și obiectivele tale sfârșesc prin a te izola de comunitatea ta și de identitatea ta reală. E și „slavă deșartă“, și lipsă de umor, și simptom paranoic. Nu-ți poți găsi rostul adevărat dacă nu știi, din când în când măcar - și nu prea rar -, să uiți de tine. Proasta folosire a inteligenței Românii cred despre ei că sunt un popor inteligent. Mai inteligent
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pe netalentați, pe credincioși și pe atei, pe politicieni și pe „simplii cetă țeni“, pe laici ca și pe aparținătorii clerului. Reușește să transforme complexele de inferioritate în complexe de superioritate, încurajează impostura, amputează simțul ridicolului, inhibă orice urmă de umor, de decență, de generozitate. Eul propriu pârjolește totul în jur: realitatea devine materia primă a unor ambiții private, ceilalți devin adversari sau unelte, viața nu mai e trăită decât ca o mare ocazie pentru un cult egolatru. Cazurile de vindecare
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
moarte, în dejecții. Băsescieni neostoiți și anti-băsescieni crânceni își arată colții cu enorme grimase de ferocitate, fac abuz de napalm, blesteme și bale. Nimeni nu cedează, nimeni nu umblă la nuanțe, nimeni nu riscă să adopte bunele maniere, judecata nepărtinitoare, umorul. Și nu vorbesc doar de politicieni. În joc e întreaga societate. În familie, la slujbă, la piață, pe stradă, la televizor, toată lumea e înfierbântată, opacă la dialog, de neclintit în opinii, adeziuni și incriminări. Analiza e înlocuită cu bâzdâcul, luciditatea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
lanțuri și cătușe Să sune scrâșnetul hain Și mii de lacăte la ușă Eu tot ceea ce-am fost rămân. Aceste versuri mă duc cu gândul la părintele Oprea Crăciun, căruia numeroșii ani de temniță nu i-au diminuat simțul umorului, manifestat pe fondul unei înalte duhovnicii ca și a manifestării neabătute conform principiilor în care a fost educat. La un moment dat, l-am invitat la un eveniment, iar dânsul răspunde: „Știi, am o vârstă (avea 85 de ani) și
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
de insistentă, reușeam să picur îndoiala în mintea aceea așezată, parcă ordonată analitic a fratelui meu. Râdea și tata, se amuza și-i relata mamei cu lux de amânunte „deliciile noastre verbale”, mai ales că avea un deosebit simț al umorului: - Bine, s-a făcut grăsunelu’, duci tu „Prâslea cel voinic și merele de aur”, da fii atent, să nu scapi vreun măr pe jos până acasă. Doamne, era atât de cuminte, relaxat și docil, încât prelua orice informație a mea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
cu Adi, i-am verificat bagajul, uită-te și tu, pe mine mă dor creierii în cap, și-a luat doar cărți motivând că acolo n-are de unde împrumuta. Tata parcă rupea ceva din calmul emblematic englezesc, avea și-un umor pe măsură, de fiecare dată „aruncându-i mingea la fileu” cum nu se putea mai calm și cu detașare totală: - Dragă, o să și le care singură, dus-întors. Bine că cel mic nu are patima cititului, că altfel ne-am fi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
plecarea doamnei David, nici un părinte n-ar mai fi spus ceva, ce mai puteai spune după ieșirea din scenă a „doamnei ministru” și notele acelea „șlefuite parcă microscopic” ? Tata însă a făcut-o cu mare sinceritate, detașare și un rafinat umor, așa cum știa tata s-o facă. Văzând că nimeni nu se implică, doamna dirigintă, într-o retorică boemă, i s-a adresat cumva la modul : - Tovarășul Coteț, vă mulțumește rezultatul Marianei ? Văd că nu spuneți nimic. Să fie acesta un
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
se șade unui purceluș de treabă./ O beșică-n loc de sticlă e întinsă-n ferăstruie/ Printre care trece-o dungă mohorâtă și gălbuie 49. Cu un dinamism de crochiu bine lucrat, imaginile descrise în Călin, purtând nuanțe evidente de umor, dau sens literar celor înfățișate de poet, refăcând atmosfera (altfel decât în proză) și fixând cadrele miniaturizate în care dormea tânăra copilă. O realitate de basm cuprinde întregul tablou. Așa trebuie să fi fost interiorul dependinței, văzută cu ochii copilăriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ieșeni ai începutului de veac; coborau din pagina severă a manualului pur și simplu reînviau. Nu mai erau personalități osificate, încătușate în zgârcite capitole de dicționar, ci oameni în toată puterea cuvântului. Deși nu-i ierta, revelându-le cu nedesmințit umor cusururile, Leon îi creiona cu drag și cu respect. L-am crezut, mai întâi, ușor șuetard și prea aservit devizei junimiste "anecdota primează". Fals. Un studiu doct și doldora de subsoluri savante poate fi mai puțin relevant și, oricum, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Și dacă tot suntem la acest capitol: Vauvernague crede că "Maximele oamenilor dau pe față inima lor", așa că lectura cărții "Înger cu coarne" poate oferi, într-o addenda virtuală, și portretul medicului Schor: un blajin înzestrat cu ascuțit simț al umorului, deosebit de sensibil, capabil să dibuiască cele ascunse dincolo de aparențe, moralist "cu mănuși", care nu apelează la sentințe contondente, ci la terapia subtilă, inteligentă, a umorului fin până la urmă, tot coroziv. Chiar autorul se explică: "De multe ori când cititorul râde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
într-o addenda virtuală, și portretul medicului Schor: un blajin înzestrat cu ascuțit simț al umorului, deosebit de sensibil, capabil să dibuiască cele ascunse dincolo de aparențe, moralist "cu mănuși", care nu apelează la sentințe contondente, ci la terapia subtilă, inteligentă, a umorului fin până la urmă, tot coroziv. Chiar autorul se explică: "De multe ori când cititorul râde, aș prefera să zâmbească". Cartea (unică!) a profesorului Simenschy, "Dicționarul înțelepciunii" ("Junimea", 1979) adună 6000 de cugetări, extrase din 680 de opere fundamentale, scrise în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
internet și veți vedea cât amar de poporăni încearcă să-și treacă numele în cartea de onoare a cugetării naționale! Doctorul din Natanyah vine cu propria-i viziune, cu capacitatea de sinteză inteligentă, adeseori clădită pe sugestiile paradoxului, cu finețea umorului deștept, cu știința utilizării corecte și profitabile a resurselor limbii române și, mai ales, cu necesara încărcătură culturală ce-i permite să nu redescopere Americi de mult cartografiate. Nu chiar toate panseurile sunt formidabile nici nu-i chip să emiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ș.a.m.d. Iată și o cugetare care, pentru istoria recentă a românilor, spune multe: "Cui nu-i dai voie să vorbească, până la urmă, urlă!". O notă de duioșie reținută "înmoaie", umanizează, causticitatea prezumată a discursului satiric și "doctorul în umor" (se) mărturisește: Nu există satiric care să nu fi fost, pe vremuri, liric." Aș zice că nu-s prea îndepărtate acele "vremuri"! Dorel Schor este inclus, de regulă, în familia umoriștilor. Cartea "5000 de ani de umor evreesc" (Ed. Teșu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]