8,223 matches
-
Gray (1739-1771) - traducătorul anonim al operei "Philosophia Botanica" a lui Carl von Linné - și al Frances Wade (1738-1801). La vârsta de patru ani tatăl său a murit și moștenirea lui a fost deja distribuită între alții, supravegherea financiară având-o unchiul său Edward Whitaker Gray. Astfel a fost în întregime dependent de activități proprii precum ajutorul acestuia pentru a acoperi mijloacele de existentă. Sigur este, că Samuel a fost un copil sărac, extrem de bolnăvicios și aproape mut. De abia în vârsta
Samuel Frederick Gray () [Corola-website/Science/335761_a_337090]
-
nu a reușit să se califice ca medic, el a lucrat mai întâi (1793) ca asistent al clericului și filologului englez Robert Nares (1753-1829) la editarea jurnalului acestuia conservator „British Critic”, iar în anul 1794 s-a căsătorit, împotriva voinței unchiului său, cu Elizabeth Forfeit (1777-1852). Apoi, de la 1797 până 1800, Gray s-a stabilit ca chimist farmaceutic la Walsall în Staffordshire, completând veniturile prin publicarea de lucrări medicale și botanice. În acest timp s-a născut primul său fiu, renumitul
Samuel Frederick Gray () [Corola-website/Science/335761_a_337090]
-
Square. După puțini ani s-a născut acolo al doilea fiu, George Robert Gray (1808-1872), mai târziu, de asemenea ca fratele, un respectat zoolog și autor științific precum șef al secțiunii ornitologice al British Museum. Datorit unei apropieri reînnoite între unchi și nepot, acela l-a ajutat financiar foarte mult la studiile lui Gray în istorie naturală. În anul 1812, a deschis și o farmacie în cartierul Wapping. După ce afacerile ca farmacist nu au fost foarte rentabile, se pare că scrisul
Samuel Frederick Gray () [Corola-website/Science/335761_a_337090]
-
de ficțiune istorică scris de Lew Wallace și publicat de editura Harper & Brothers la 12 noiembrie 1880. Este considerată „cea mai influentă carte creștină din secolul al XIX-lea” și a devenit cel mai bine vândut roman american, depășind "Coliba unchiului Tom" (1852) a lui Harriet Beecher Stowe ca număr de exemplare vândute. Cartea a inspirat și alte romane a căror acțiune se petrece în vremurile biblice și a fost adaptată pentru teatru și film. "Ben Hur" a rămas în fruntea
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
Ben-Hur" drept cea mai influentă carte creștină a secolului al XIX-lea, în timp ce alții au identificat-o ca fiind unul dintre cele mai bine vândute romane din toate timpurile. Carl Van Doren a scris că "Ben-Hur" a fost, alături de "Coliba unchiului Tom", prima carte de ficțiune citită de mulți cetățeni americani. Intenția inițială lui Wallace era să scrie o poveste a magilor biblici ca un foileton de revistă, așa cum a început în 1873, dar și-a schimbat planul prin 1874. "Ben-Hur
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
adaos la publicarea romanului complet, două părți au fost publicate ca volume separate: "The First Christmas" (1899) și "The Chariot Race" (1912). În 1900 "Ben-Hur" a devenit cel mai bine vândut roman american al secolului al XIX-lea, depășind "Coliba unchiului Tom" a lui Harriet Beecher Stowe. Până la acel moment fuseseră tipărite 36 de ediții în limba engleză, precum și traduceri în alte douăzeci de limbi, inclusiv indoneziană și Braille. Istoricul literar James D. Hart a explicat că, pe la începutul secolului al
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
din partea mamei, Sultana Capeleanu. Conform tradiției vremii, a fost trimisă la pension la Craiova, pe care îl va întrerupe la vârsta de 16 ani, când rămâne orfană și de tată, în urma morții lui Luca Pleșoianu. Rămâne sub tutela a doi unchi cu concepții conservatoare - Iancu Capeleanu și Matei Vlădescu - care o trimit la mănăstirea Ostrov - Călimănești, în grija Maicii Maximilia, care era soră cu Ion Brătianu. În aceste circumstanțe cei doi se vor cunoaște și, în ciuda diferenței de vârstă de 20
Pia Brătianu () [Corola-website/Science/332574_a_333903]
-
de Jacques I și al 4-lea Duce de Valentinois din 1731 până în 1733. A fost fiul lui Jacques al III-lea de Goyon de Matignon, conte de Torigni (1644-1725) și a soției acestuia, Charlotte de Goyon de Matignon (1657-1721). Unchiul său a fost Charles-Auguste de Goyon-Matignon, mareșal al Franței. Când Antonio I de Monaco și soția sa Marie de Lorena căutau un soț pentru fiica lor, Louise Hippolyte, care era moștenitoare a Monaco, familia l-a propus pe el drept
Jacques I, Prinț de Monaco () [Corola-website/Science/332711_a_334040]
-
petrecut copilăria în Bavaria. Mama ei a murit la câteva zile după nașterea celui de-al patrulea copil, când Térèse avea patru ani. După decesul tatălui, în 1852, ea a locuit cu verișoara ei, regina Maria de Hanovra, și cu unchiul matern. În 1864, Prințul August al Suediei și Norvegiei a vizitat-o la Düsseldorf, și după o săptămână s-a anunțat logodna lor. S-au căsătorit la Altenburg, iar ea a primit titlul de Prințesă a Sudeiei și Norvegiei și
Therese de Saxa-Altenburg () [Corola-website/Science/332837_a_334166]
-
penalizate. Începând cu a treia greșeală jucătorului i se iau cinci credite. La sfârșitul zilei ofițerul trebuie să decidă pe ce cheltuiește banii. Este obligat să plătească chiria, putând alege să-și hranească, să ofere căldură sau medicamente fiului, soției, unchiului și/sau soacrei. Odată ce relațiile ditnre țări se deteriorează, ofițerul este obligat să refuze cetățeni ai anumitor țări, și, în cele din urmă, să confiște toate pașapoartele cetățenilor din Arstotszka. Jucătorul se va confrunta cu dileme morale, cum ar fi
Papers, Please () [Corola-website/Science/332885_a_334214]
-
al lui D. Álvaro de Braganza, care a mers în India în 1501 într-o legătură de risc a lui D. Álvaro cu Bartolomeu Marchionni, în a 3-a echipa portugheză pentru India condusă de Joao da Nova. În 1500 unchiul lui Gonçalo Gil Barbosa, după ce a călătorit în flotă 1500 de Pedro Alvares Cabral, a fost lăsat că agent în Kochi, iar în 1502 a fost transferat la Kannur. Locurile descrise de Duarte Barbosa sugerează că el l-a însoțit
Duarte Barbosa () [Corola-website/Science/332910_a_334239]
-
Gonçalo Gil Barbosa, după ce a călătorit în flotă 1500 de Pedro Alvares Cabral, a fost lăsat că agent în Kochi, iar în 1502 a fost transferat la Kannur. Locurile descrise de Duarte Barbosa sugerează că el l-a însoțit pe unchiul său în această călătorie în Kochi și Cannanore. Acolo Duarte Barbosa a invatat limba Malabar locală (malayalam). În 1503 el a fost translatorul lui Francisco de Albuquerque în contactele cu Rajah de Cannanore. În 1513 el a scris că funcționar
Duarte Barbosa () [Corola-website/Science/332910_a_334239]
-
o săgeată în inimă. Lupta a încetat pentru o perioadă, însă un soldat sirian l-a lovit cu sabia în cap. Un gest eroic a fost făcut de un băiat, nepotul lui Husayn, 'Abdullah ibn Hasan, încercând să-și apere unchiul i-a fost tăiat brațul și apoi străpuns de o săgeată. Husayn a încercat să fugă cu ajutorul unui cal, dar din cauza rănilor a coborât de pe cal s-a rezemat de un copac. Unul din oamenii lui Să’ad, Shimr ibn
Bătălia de la Karbala () [Corola-website/Science/333585_a_334914]
-
Bocancea, Teatrul „Maria Filotti” din Brăila, 1973, regia Mircea Crețu), "Iubirea ta e o închisoare" (Teatrul „Maria Filotti” din Brăila, stagiunea 1975-1976, regia Mircea Crețu), dramatizarea "Surâsul Hiroshimei" (după Eugen Jebeleanu, Teatrul „Țăndărică” din București, 1986, regia Cristian Pepino), dramatizarea "Unchiul Vanea" (după Anton Pavlovici Cehov, Teatrul „Victor Ion Popa” din Bârlad, 1988, regia Bogdan Ulmu). A fost membru al Fondului literar al Uniunii Scriitorilor, al Asociației oamenilor de artă din instituțiile teatrale și muzicale (ATM) al Asociației Cineaștilor din România
Dinu Kivu () [Corola-website/Science/333636_a_334965]
-
serii populare de critică de film în Statele Unite. Siskel s-a născut în Chicago, Illinois, ca fiu a lui Ida (născută Kalis) și Nathan William Siskel. Părinții săi erau imigranți evrei din Rusia. Siskel a fost crescut de către mătușa și unchiul său după ce ambii părinți au murit atunci când el avea zece ani. A urmat cursurile Culver Academies și a absolvit Facultatea de filosofie din cadrul Universității Yale în 1967, avându-l ca profesor pe autorul John Hersey, laureat al unui Premiu Pulitzer
Gene Siskel () [Corola-website/Science/333687_a_335016]
-
înălțare (cf. uruc,"scară") și reprezintă înălțarea lui Muhammad la cele șapte ceruri și discuția pe care a purtat-o cu Allah. Călătoria nocturnă a fost "darul de alinare" pe care Allah i l-a facut lui Muhammad, după moartea unchiului și protectorului său, Abu Talib, si moartea soției sale dragi Khadija, dar și după dificultățile întâmpinate în călătoria sa la Ta‘if. Relatări cu privire la această călătorie sunt în Coran și în hadith-urile profetului. În Coran se vorbește pe scurt și
Isra și Mi'raj () [Corola-website/Science/333730_a_335059]
-
în primul rând subtilității metaforei sale și modului iscusit în care a valorificat o serie de procedee și teme poetice tradiționale. Se afirmă că el ar fi creatorul poemului amplu "qasida"; acest primat este atribuit însă de unii cercetători clasici unchiului său, poetul Al-Muhalhil. Oricum, Imru’al-Qays este unul din întemeietorii poeziei arabe și a exercitat o puternică influență asupra generațiilor de poeți din secolele următoare, inclusiv din perioada abbasidă. El este considerat și întemeietorul "ghazal"-ului, în forma sa de
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
medievale. Catea a fost recompensată în cu premiile Visul, Galileo și ProLiteratura. Nobilul decăzut Arthur de Seragens este invitat la nunta marchizei Josephine de Lauras, care urmează a avea loc în Castelul Ultimelor Turnuri, moștenirea cu renume sinistru primită de la unchiul ei. Ajuns acolo, Arthur îl întâlnește pe vechiul său prieten, vicontele de Vincennes. Unii dintre oaspeți au o reputație dubioasă. Giulianna Sellini este o femeie cu moravuri ușoare, înclinată spre magie. Huguet de Castlenove este un prieten din copilărie al
...Și la sfârșit a mai rămas coșmarul () [Corola-website/Science/333797_a_335126]
-
a putut stabili dacă a fost un accident sau un act intenționat, Miguel a scăpat de curtea marțială însă a fost forțat să renunțe la funcția sa în armată și să părăsească țara. În momentul accidentului, rege al Saxoniei era unchiul său, fratele mai mare al tatălui său, Albert I al Saxoniei.
Prințul Albert de Saxonia (1875–1900) () [Corola-website/Science/333052_a_334381]
-
după sfârșitul Primului Război Mondial și abdicarea fratelui său Frederick Augustus al III-lea, Johann Georg a vândut Schloss Weesenstein și și-a mutat domiciliul la Freiburg im Breisgau, unde a rămas până la sfârșitul vieții sale. El a scris o biografie a unchiului său regele Albert și a publicat diverse broșuri ale istoriei artei. Prințul a fost pasionat de călătorie, în timpul căreia și-a dobândit piese pentru colecțiile sale. A călătorit de multe ori în Rusia, Asia Mică și Marea Mediterană și a fost
Prințul Johann Georg al Saxoniei () [Corola-website/Science/333051_a_334380]
-
V-lea al Rusiei, sora mai mare a împărătesei Ana a Rusiei și nepoata de frate a Țarului Petru cel Mare. Prin căsătorie a devenit Ducesă de Mecklenburg-Schwerin. Născută la Moscova și botezată la mănăstirea Chudov, nașii Ecaterinei au fost: unchiul ei Țarul Petru I și mătușa ei Prințesa Tatiana. A fost a treia din cinci fiice însă moartea surorii mai mari, Maria, la vârsta de trei ani, în 1692, și a Feodosiei la vârsta de un an, au făcut ca
Ecaterina Ivanovna a Rusiei () [Corola-website/Science/333080_a_334409]
-
Etienne Rambur. În 1708 familia s-a mutat în noua capitală, Sankt Petersburg. Potrivit contemporanilor, Ecaterina a fost descrisă ca o frumusețe brunetă, mică de statură, cu tenul alb și populară în societate datorită farmecului și a sociabilității. La cererea unchiului ei Petru I, ea s-a căsătorit la 19 aprilie 1716 la Danzig cu Karl Leopold, Duce de Mecklenburg. Inițial Karl a propus-o pe sora Ecaterinei, Anna (atunci ducesa văduvă de Courland), însă Petru a ales-o pe Ecaterina
Ecaterina Ivanovna a Rusiei () [Corola-website/Science/333080_a_334409]
-
tineretul școlar. El este sprijinit de tineretul grupat în jurul normaliștilor Luca Ionescu și N. Ionescu. În Domnești se împrietenește cu Gheorghe Șuța, care-l și găzduiește până la plecarea pe front. Acesta era președintele Partidului Național Țărănesc, mare industriaș și comerciant, unchiul Elisabetei Rizea din Nucșoara, Argeș, participantă activă la Rezistența anticomunistă din Munții Făgăraș, "Haiducii Muscelului". În fapt, Gheorghe Șuța era fratele avocatului Nicolae Șuța, șeful de cabinet al vicepreședintelui PNȚ, Ion Mihalache și deputat de Muscel în Camera Deputaților. Fiind
Ion C. Pena () [Corola-website/Science/333146_a_334475]
-
a fost un distins ofițer de etnie tătară al Armatei Române. Este tatăl cunoscutei interprete de muzică populară Kadriye Nurmambet. Ahmet s-a născut în 1893. Cel care i-a îndrumat pașii către cariera armelor a fost unchiul său, colonelul Refiyîk Kadír. În anul școlar 1900/1901 urmează deja cursurile gimnaziului militar din Iași. După absolvirea studiilor, în 1909 este încadrat în serviciul miltar cu gradul de sublocotenent de cavalerie. În timpul Primului Război Mondial ia parte la Bătălia de la Oituz
Ahmet Nurmambet () [Corola-website/Science/333218_a_334547]
-
acel roman, trupele revoluționare conduse de Gauvain (un aristocrat curajos și inteligent trecut de partea revoluționarilor) și Cimourdain (delegatul Comitetului Salvării Publice și un comisar politic de o implacabilitate iacobină) luptă cu insurgenții regaliști conduși de nemilosul marchiz de Lantenac (unchiul lui Gauvain). Pe măsură ce asediul se apropie de sfârșit și castelul este în flăcări, Lantenac încearcă să fugă, împreună cu ceilalți supraviețuitori, printr-un pasaj secret, dar se întoarce pentru a salva din foc trei copii ce rămăseseră blocați în turn. Gauvain
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]