10,163 matches
-
Lucifer, ca și pentru Adam, la prăbușire și la anularea pentru totdeauna, respectiv la retragerea temporară a semnului ocrotitor, venit dinspre "acasa" raiului. Pedepsirea îngerului răzvrătit și a omului a generat configurarea în imaginar a două zone distincte: una a veșnicei ispășiri, localizată în centrul subteran al pământului, cealaltă celestă, cu un spațiu intermediar al "recuperării" în plan terestru, biserica, dar și cu necesare practici de curățare a trupului și a sufletului, precum postul, abstinența, rugăciunea. În timp ce căderea îngerului este ireversibilă
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
penitența ei continuă − și între frica permanentă de Îngerul Căzut, (eufemistic) Cel-fără-de-casă. Imaginarul medieval oglindește gândirea, credința și trăirile fiului risipitor (Adam), a cărui speranță se leagă de valoarea mântuitoare a sacrificiului Fiului trimis, ca să nu devină un frate al "veșnicului rătăcitor". Simbol suprem al lumii lui, casa, obligatoriu pură și ocrotitoare, fie cea familială, fie cea ecclezială, fie mormânt, fie Eden (re)recucerit, este locul ultim către care tinde să ajungă omul medieval. Camera oglinzilor Ieșirea din medievalitate și paradoxurile
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
puțin asta ar spune Don Juan. Dar într-o formă concisă, care nu poate fi decât a lui. Căci iubirea de care e vorba aici se împodobește cu iluzia eternității. Toți specialiștii pasiunii ne învață că numai iubirea contrariată este veșnică. Nu există pasiune fără luptă. O asemenea iubire nu-și află sfârșitul decât în contradicția ultimă, adică în moarte. Ești Werther ori nimic. Și în această privință există mai multe feluri de a te sinucide, din care unul constă în
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
un simplu joc. Un suflet îndeajuns de nesăbuit ca să-i prefere o comedie își pierde mântuirea. Între "pretutindeni" și "totdeauna" nu există compromis. Iată de ce această meserie atât de puțin prețuită poate da loc unui nemăsurat conflict spiritual. Nu viața veșnică e importantă, spune Nietzsche, ci veșnica însuflețire." Întreaga dramă stă, într-adevăr, în această alegere. Pe patul de moarte, Adrienne Lecouvreur a vrut să se mărturisească și să se împărtășească, dar a refuzat să-și renege profesia. A pierdut astfel
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
de nesăbuit ca să-i prefere o comedie își pierde mântuirea. Între "pretutindeni" și "totdeauna" nu există compromis. Iată de ce această meserie atât de puțin prețuită poate da loc unui nemăsurat conflict spiritual. Nu viața veșnică e importantă, spune Nietzsche, ci veșnica însuflețire." Întreaga dramă stă, într-adevăr, în această alegere. Pe patul de moarte, Adrienne Lecouvreur a vrut să se mărturisească și să se împărtășească, dar a refuzat să-și renege profesia. A pierdut astfel folosul spovedaniei, preferându-i lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
El și noi nu putem nimic împotriva voinței lui. Dacă nu există, totul depinde de noi. Pentru Kirilov și pentru Nietzsche, a-l omorî pe Dumnezeu înseamnă a deveni tu însuți dumnezeu, înseamnă a realiza chiar pe acest pământ viața veșnică despre care ne vorbește Evanghelia.20 Dar, dacă această crimă metafizică e de-ajuns pentru desăvârșirea omului, la ce bun să i se mai adauge sinuciderea? De ce să te omori, să părăsești această lume, după ce ți-ai cucerit libertatea? O
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
adevăr, de o concluzie. Cazul lui Alioșa nu-i ambiguu ca acela al prințului Mâșkin. Bolnav, acesta din urmă trăiește într-un prezent perpetuu, nuanțat de surâsuri și de indiferență, și această stare de beatitudine ar putea fi însăși viața veșnică de care vorbește prințul. Alioșa, dimpotrivă, spune limpede: Ne vom întâlni". Nu mai poate fi vorba de sinucidere și de nebunie. La ce bun, pentru cel ce este sigur de nemurire și de bucuriile ei? Omul își schimbă propria sa
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
autorul Demonilor, deși deprins cu aceste drumuri, a apucat, în cele din urmă, pe o cale cu totul diferită. Surprinzătorul răspuns dat de creator personajelor sale, de Dostoievski lui Kirilov, poate fi, într-adevăr, rezumat astfel: existența este mincinoasă și veșnică. CREAȚIA FĂRĂ DE VIITOR Văd, așadar, că speranța nu poate fi eludată o dată pentru totdeauna și că îi poate lua cu asalt și pe cei ce se voiau izbăviți de ea. Operele de care a fost vorba până aici mă interesează
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
să abordăm în același timp problema socială, care, într-adevăr, nu poate fi evitată de gândirea absurdă (deși aceasta îi poate propune mai multe soluții și din cele mai diferite). Trebuie totuși să ne limităm. 20 "Stavroghin: Crezi în viața veșnică într-o altă lume? Kirilov: Nu, dar cred în viața veșnică în această lume." 21 " Omul l-a născocit pe Dumnezeu pentru ca să nu se omoare. Iată rezumatul istoriei universale de până acum." 22 Boris Schoelzer 23 Gide face o observație
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
poate fi evitată de gândirea absurdă (deși aceasta îi poate propune mai multe soluții și din cele mai diferite). Trebuie totuși să ne limităm. 20 "Stavroghin: Crezi în viața veșnică într-o altă lume? Kirilov: Nu, dar cred în viața veșnică în această lume." 21 " Omul l-a născocit pe Dumnezeu pentru ca să nu se omoare. Iată rezumatul istoriei universale de până acum." 22 Boris Schoelzer 23 Gide face o observație ciudată și pătrunzătoare: aproape toți eroii lui Dostoievski sunt poligami. 24
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
și impulsii de rezonanță interioară, în continuă, bergsoniană, mișcare, de cealaltă, iar în falia dintre ele șansa interpretării multiple, asociative. Versul liber, abandonând sonoritățile exterioare desfășurate de rimă, va fi ecoul acestui ritm special, mulat pe spectacolul interior („Pasiunile noastre - veșnică acțiune - nesuferind lanțurile grele ale versului”, spune Pompiliu Păltănea) și cu aspirația spre „muzicalități strânse”, condensate (Ovid Densusianu, Versul liber și dezvoltarea estetică a limbii literare). Și, dacă dezvoltările teoretice din V.n. au fost bogate, tot atât de bogat ilustrată a fost
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
umană. Pentru a face lumea mai bună, trebuie lucrat în interiorul acestor forțe, nu împotriva lor. Fiind inerent o lume a intereselor opuse și a conflictelor între ele, principiile morale nu pot fi realizate în întregime, ci, cel mult, aproximate prin intermediul veșnicei balansări temporare a intereselor și eternei soluționări precare a conflictelor. școala respectivă, deci, vede într-un sistem de echilibre și contraponderi un principiu universal pentru toate societățile pluraliste. Ea face apel mai curând la precedentul istoric decât la principii abstracte
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
mult sau mai puțin inedite. Să analizăm, În acest sens, Împreună cu Richard Hoggart În The Uses of Literacy (1957), situația câtorva autodidacți confruntați cu aspirații parțial contradictorii. Aflați În permanență Într-o situație stânjenitoare, acești „ocnași ai cunoașterii” au parte veșnic doar de un surâs crispat și nefericit. Ținuta, accentul, Înfățișarea fizică, totul Îi trădează. Nu pot face abstracție de antecedentele lor. Conversațiile la care sunt invitați nu-i fac decât să fie și mai conștienți de distanța care Îi separă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mini și cu un decolteu atractiv. Mă enervează mult belfastizarea orașelor și satelor valahe. Am avut noroc acum două zile când o artificie, calibru mijlociu, a explodat în aer la vreo trei metri de mine. Enervant de neplăcut. Plictistoare sunt veșnicele colinde ale lui Hrușcă, dar și vocea zaharisită a unui tip care se (auto)proclamă Fuego și pe care-l auzi doar de Crăciun. Mă rog, o fi un cântăreț de nișă, un alt cuvânt detestabil. Deprimantă este țiganizarea progresivă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
de soarele spornic, tranșat de un măcelar suav în bucăți late, cărnoase, raze pleoscăind pe talgere largi, pe mătăsuri brodate, pe podele, pe superficia oglinzilor, mustind, lent putrezind, vindecându-mă blând, lângă suflet, în amurgul odăilor goale și mari. Ci veșnic și sprinten copil, voi bea până la moarte, cu gura adânc despicată de spaimă, transparente șanțuri de apă. BUCUREȘTI FAR WEST Reforma Adomniței Daniel CRISTEA-ENACHE Nu știu cum se face, dar șirul miniștrilor învățământului perindați după Revoluție pe la postul de înaltă decizie guvernamentală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
printr-un scop bine definit"43. Deși eschatologia clasică este, prin excelență, ancorată în viitor, definind sensul anagogic al Sfintei Scripturi, în ecleziologia euharistică a Bisericii Ortodoxe există o eschatologie inaugurată 44 sau prezenteistă, ce presupune prezența reală a Dumnezeului veșnic și pregustarea Împărăției lui Dumnezeu hic et nunc45. Tocmai această eschatologie realizată, prezenteistă, a făcut posibilă infiltrarea concepțiilor platonico-eleniste care vedeau sfârșitul ca fiind deja prezent, aici și acum, respingând astfel eschatologia exclusiv futuristă și apocaliptică de sorgine iudaică, unde
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
dintre ei instruiți în cultura clasică greco-latină, pentru a fundamenta dogmatic credința ortodoxă și a o apăra împotriva atacurilor formidabile ale păgânilor sau ereticilor care utilizau același aparat conceptual. În felul acesta, constată Georges Florovski, "elenismul a dobândit un caracter veșnic în Biserică, s-a încorporat chiar în urzeala ei, în calitate de categorie veșnică a existenței creștine [...]. Este vorba de antichitatea creștină, de elenismul dogmatic, de cel al liturghiei, al icoanei. În liturghie se află pecetluit pentru totdeauna acest stil elenistic al
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
ortodoxă și a o apăra împotriva atacurilor formidabile ale păgânilor sau ereticilor care utilizau același aparat conceptual. În felul acesta, constată Georges Florovski, "elenismul a dobândit un caracter veșnic în Biserică, s-a încorporat chiar în urzeala ei, în calitate de categorie veșnică a existenței creștine [...]. Este vorba de antichitatea creștină, de elenismul dogmatic, de cel al liturghiei, al icoanei. În liturghie se află pecetluit pentru totdeauna acest stil elenistic al pietății misterelor, atât de mult încât într-un anumit sens nu se
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
al ciclului cosmic și nu mai depind de astre; ele se desfășoară potrivit planului lui Dumnezeu 33. În acest plan Israel joacă rolul central, pentru că Mesia va coborî în istorie pentru a salva poporul lui Israel și a întemeia împărăția veșnică. Dacă destinul colectiv în eshaton este bine conturat, nu același lucru se poate spune despre sufletul evreului după moarte. Să ne amintim că secta saducheilor nici măcar nu credea în viața de apoi. Nici măcar profeții nu aveau o concepție clară asupra
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
fața de la ea, crede filozoful german, heraldul postmodernismului. Cum să-și întoarcă fața, când "Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică" (Ioan, 3, 16). Mai mult, pentru a se împăca cu lumea, Tatăl preferă jertfa Fiului, ignorând apelul disperat al Acestuia în agonie. "Dovada supremă a dragostei Tatălui pentru lume este aceea că atunci când Fiul ajunge pe cruce, Tatăl pare să
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
și caracterul definitiv al Întrupării sunt afirmate categoric de Sfântul Pavel. Hristos, scrie apostolul, "a intrat odată pentru totdeauna (hapax) în Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de țapi și de viței, ci cu însuși sângele Său, și a dobândit o veșnică răscumpărare" (Evrei 9, 12). 4.2. Revelația ca istorie. Taina Întrupării ca revelare proleptică a sfârșitului lumii la Wolfhart Pannenberg Ofensiva criticismului istoric, la sfârșitul secolului al XIX-lea, asupra textelor biblice și tentativele mai mult sau mai puțin reușite
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Pannenberg arată că, la evrei, adevărul are un caracter istoric, așa cum sugerează și cuvântul ebraic emeth, el urmând a se dezvălui în timp, spre deosebire de grecescul, aletheuein, care definește ceva imuabil și etern ca Ființa 40. Paradoxal, "Cel ce Sunt", Adevărul Veșnic, este cunoscut din actele intervenței Sale în istoria lui Israel, adică este mediat istoric. Numai că acest adevăr nu este epuizat în prezent, căci el indică mereu către viitor, atunci când va fi dezvăluit pe deplin sau, cum zice Apostolul, "față
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
trebuie să înceapă prin a fi într-un stadiu imperfect, în cadrul unei pedagogii aplicate poporului evreu, după cum adaugă Sf. Irineu: "Astfel, El l-a chemat de la cele secundare la cele principale, de la tipuri la realități, de la cele trecătoare la cele veșnice, de la cele trupești la cele spirituale, de la cele pământești la cele cerești"54. Exegeza tipologică este relația care unește Vechiul și Noul Testament, exprimând asemănările și deosebirile lor. Astfel, potopul, învierea lui Hristos, botezul creștin prezintă o analogie fundamentală de structură
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
de Apoi. Elementele eshatologiei universale în această viziune ar fi: desăvârșirea lumii trecute prin sfârșitul formei actuale a ei; a doua venire a lui Hristos; învierea generală a morților și schimbarea trupurilor celor de pe pământ; Judecata universală din urmă; viața veșnică întru fericire sau nefericire 6. Abia la Judecata de Apoi se va descoperi sensul istoriei omenești ca operă comună a întregii omeniri în care fiecare individ își are importanța lui. Eschatologia sau teologia zilelor de pe urmă orbitează în jurul profețiilor descrise
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
râvnit mic adăpost. Poți, astăzi, s-o admiri la Rennes, unde-admirat-o-am și eu, în cel mai cunoscut muzeu al principeselor... Alt gen ar fi Tornada de Manilla, care aduce cu cochilia de melc, - ca și, din nacru roșu cu perle veșnice, cocoșu’ de la Bangkok. Și,-așijderi, cam ca un balon din chewing-gum de străvezie (iar nu ca la balet, un alb tutu), cea a prințesei Matüvü. Pe-a cincea nu pot s-o ating nici cu o șoaptă: un paing expert
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]