828,913 matches
-
(), Polonia, este o instituție de cultură, unul dintre cele mai mari muzee din Polonia și cel mai mare din Varșovia. Muzeul cuprinde o colecție de artă veche egipteană, greacă și romană, colecție care însumează circa 11.000 de exponate. Pe lângă acestea există o galerie imensă de pictură poloneză din secolul al XVI-lea și o colecție de pictură
Muzeul Național din Varșovia () [Corola-website/Science/329135_a_330464]
-
Hitler, cedate muzeului de către autoritățile americane din Germania, imediat după terminarea celui de al doilea război mondial. Muzeul are spre expunere o bogată colecție numismatică, o galerie de arte aplicate și un departament de arta orientală ce conține cea mai mare colecție de artă chinezească din Polonia, colecție care are peste 5.000 de exponate. Începând cu prima jumătate a secolului al XVII-lea, Cracovia își pierde statutul de capitală, Varșovia preluând toate prerogativele acesteia, fapt care va determina transformarea Varșoviei
Muzeul Național din Varșovia () [Corola-website/Science/329135_a_330464]
-
artă chinezească din Polonia, colecție care are peste 5.000 de exponate. Începând cu prima jumătate a secolului al XVII-lea, Cracovia își pierde statutul de capitală, Varșovia preluând toate prerogativele acesteia, fapt care va determina transformarea Varșoviei într-un mare centru cultural. Chiar și până la acest transfer al administrației regatului polonez, ultimii membrii ai dinastiei Jagiellone, Sigismund I cel Bătrân ( 1506 - 1548 ) și Sigismund al II-lea August ( 1548 - 1572 ) erau iubitori de artă și ca atare au fost și
Muzeul Național din Varșovia () [Corola-website/Science/329135_a_330464]
-
din Dresda, galeria Varșoviei fiind neglijată. În anul 1764, pe tronul Regatului Poloniei urcă regele patriot Stanisław August Poniatowski. Acesta s-a gândit să adune toate colecțiile regale de prin toate castelele unde au fost răspândite și să deschidă un mare muzeu public în Varșovia. Visul său nu a devenit realitate din cauza celei de-a treia divizări a Poloniei din anul 1795 și a abdicării regelui. este urmașul Muzeului Artelor Frumoase care a fost inaugurat conform „"Legii învățământului general în Regatul
Muzeul Național din Varșovia () [Corola-website/Science/329135_a_330464]
-
biblice celebre, mitologie și/sau alegorice. La primul etaj este expoziția de peisagistică formată din tablouri cu conținut eroic, altele "doar frumoase" sau realistice. Parterul este rezervat naturilor statice și al lucrărilor tematice. Galeria de artă poloneză veche expune o mare varietate de efigii care scot în evidență mulțimea de artibuții pe care-l are portretistica în domeniul politic și social. Inițial această galerie s-a deschis prezentând portrete aristocratice și de curte monumentale, mixate cu câteva portrete poloneze și europene
Muzeul Național din Varșovia () [Corola-website/Science/329135_a_330464]
-
dintre aceste opere scoate în relief idei universale, simboluri și aspirații artistice precum și experimente, toate realizate în mod independent în diferite țări europene. Colecția de artă modernă și contemporană expusă în Galeria de artă contemporană, este una dintre cele mai mari din Polonia. Gravuri, picturi, desene din anii 1920 - 1930, sculpturi, filme poloneze de avangardă, fotomontaje, fotografii, toate reunite împreună cu lucrări selectate din anii 1980, sunt expuse pe o suprafață de 700 metri pătrați.
Muzeul Național din Varșovia () [Corola-website/Science/329135_a_330464]
-
considerată cea mai puternică dintre lumile Spațiene, fiind liderul lor de facto. Aurora, la maximul dezvoltării sale, avea o populație de 200 de milioane de locuitori și 10 miliarde de roboți. Șeful guvernului său planetar era numit „Președinte”. Cel mai mare oraș era Eos, centrul administrativ și robotic al Aurorei, unde trăiau Han Fastolfe și Gladia Solăria. Universitatea din Eos și Institutul de Robotică erau amândouă localizate pe Eos. Planetă, la maximul ei, este descrisă în "Roboții de pe Aurora". Era faimoasa
Aurora (planetă) () [Corola-website/Science/329131_a_330460]
-
Moscheea Al-Azḥar (în ) este o universitate-moschee situată în Cairo, capitala Egiptului. Aceasta este moschea națională a acestei țări, una dintre cele mai mari și mai vechi moschei din Cairo și unul dintre cele mai renumite centre de învățământ islamic din lume. S-au emis ipoteze potrivit cărora numele Al-Azḥar ar face aluzie la Fatimah, fiica profetului Muḥammad, cunoscută și sub numele "az-Zahra" (cea
Al-Azhar () [Corola-website/Science/329141_a_330470]
-
Cairo și unul dintre cele mai renumite centre de învățământ islamic din lume. S-au emis ipoteze potrivit cărora numele Al-Azḥar ar face aluzie la Fatimah, fiica profetului Muḥammad, cunoscută și sub numele "az-Zahra" (cea luminoasă). Unii autori o numesc "Marea Moschee" a orașului Cairo. În anul 969 forțele armate ale celui de-al patrulea calif fatimid, Al-Mu'izz li-Din Allah, cuceresc Egiptul. După cucerire, Al-Mu'izz îi cere comandantului său militar, Jawḥar al-Siqillī, să construiască noua capitală. Aceasta va
Al-Azhar () [Corola-website/Science/329141_a_330470]
-
fatimid, Al-Mu'izz li-Din Allah, cuceresc Egiptul. După cucerire, Al-Mu'izz îi cere comandantului său militar, Jawḥar al-Siqillī, să construiască noua capitală. Aceasta va fi numită al-Manșūriyyah, ulterior Al-Qăhirah. Planul lui Jawḥar al-Siqillī prevedea și construirea unei moschei de mari dimensiuni. Moscheea va fi numită inițial Jami'at al-Qahira, va avea un minaret și va ocupa jumătate din suprafața ocupată în prezent. Primele rugăciuni au avut loc în anul 972. Începând cu anul 989, Al-Azḥar obține statutul de instituție de
Al-Azhar () [Corola-website/Science/329141_a_330470]
-
crește în perioada mamelucilor. În secolul al XIII-lea Al-Azḥar este reconstruită și renovată. Epoca de aur a Al-Azḥar coincide cu perioada aflării la putere a sultanului mameluc Baibars. După perioada sultanatului mameluc, Al-Azḥar continuă să fie o instituție de mare prestigiu. Otomanii cuceresc Egiptul în 1517. În această perioadă Al-Azḥar va fi independentă din punct de vedere financiar. Către secolul al XVIII-lea universitatea-moschee va fi instituția religioasă dominantă a Egiptului. Otomanii nu au numit niciodată marele imam al moscheii
Al-Azhar () [Corola-website/Science/329141_a_330470]
-
o instituție de mare prestigiu. Otomanii cuceresc Egiptul în 1517. În această perioadă Al-Azḥar va fi independentă din punct de vedere financiar. Către secolul al XVIII-lea universitatea-moschee va fi instituția religioasă dominantă a Egiptului. Otomanii nu au numit niciodată marele imam al moscheii. Această sarcină revenea exclusiv egiptenilor. În timpul campaniei militare în Egipt (1798-1801), Napoleon I este surprins de nivelul pregătirii academice a celor de la Al-Azḥar, pe care îi vede atât ca potențiali lideri politici ai statului egiptean, cât și
Al-Azhar () [Corola-website/Science/329141_a_330470]
-
dușmani ai ocupației franceze. Asumându-și riscul unei posibile rezistențe anti-franceze, liderul politic și militar al Franței creează la Cairo un consiliu care va guverna capitala: structură alcătuită din nouă cercetători iluștri avându-l în calitate de lider pe șeicul Abdullah al-Sharqawi, marele imam al Al-Azḥar în acea perioadă. La un moment dat, Napoleon a comparat Al-Azḥar cu celebra universitate franceză Sorbona, spunând că cele două instituții au același prestigiu, deși se află în zone geografice diferite. Recunoașterea meritelor academice a celor de la
Al-Azhar () [Corola-website/Science/329141_a_330470]
-
de vineri întrerupte de Șalăḥ ad-Dīn vor fi ținute din nou la Al-Azḥar (1266). Sultanul Baibars va înlocui minaretul de la intrare cu unul mai înalt. Exemplul acestuia va fi urmat și de sultanul Barqūq în 1397. Un alt minaret de mari dimensiuni va fi construit de sultanul Al-Ghūrī în anul 1510. Din cauza donațiilor numeroase, în cadrul Al-Azḥar este deschisă o cantină. Conform estimărilor din anul 1415 circa 750 de persoane, majoritatea săraci egipteni și străini, se stabilesc în apropierea moscheii, pentru a
Al-Azhar () [Corola-website/Science/329141_a_330470]
-
Ordinului de Merit de împăratul Franz Joseph al Austro-Ungariei pentru realizările sale ca artist. Kossak din 1854și-a expus lucrările în Polonia și în străinătate. Mediul său preferat pentru pictură era acuarela, pictând atât în formate mai mici cât și mai mari. El a fost precursor al unei școli poloneze de pictură, care pictau scene de luptă, principalul său subiect gravitând în jurul a ceea ce a fost de mare interes pentru polonezi în vremea sa, ocupația militară a țării. El a fost autorul
Juliusz Kossak () [Corola-website/Science/329148_a_330477]
-
preferat pentru pictură era acuarela, pictând atât în formate mai mici cât și mai mari. El a fost precursor al unei școli poloneze de pictură, care pictau scene de luptă, principalul său subiect gravitând în jurul a ceea ce a fost de mare interes pentru polonezi în vremea sa, ocupația militară a țării. El a fost autorul a peste o duzină de picturi panoramice ilustrând cavaleria poloneză în luptă și în acțiuni militare împotriva cotropitorilor străini. Kossak a produs, de asemenea, o serie
Juliusz Kossak () [Corola-website/Science/329148_a_330477]
-
(Dendrocnide moroides), este mai puțin cunoscută, ea face parte din specia "Dendrocnide " familia (Urticaceae). Este o specie de urzică mare care crește ca arbust sau arbore și care a fost întâlnită în Australia. Dacă atingerea unei urzici cunoscute este neplăcută, atingerea unei frunzei a urzicii australiene poate duce la o durere deosebit de intensă și internare a persoanei implicate în spital
Urzica australiană () [Corola-website/Science/329149_a_330478]
-
și Sir Edward Spragge ariergarda. Flota neerlandeză de 75 nave de război și 30 nave incendiare era comandată de locotenentul-amiral-general Michiel Adriaenszoon de Ruyter, cu locotenenții-amirali Adriaen Banckert conducând avangarda și Cornelis Tromp ariergarda. Neerlandezii erau într-un și mai mare dezavantaj decât numerele de deasupra o arată, deoarece navele de război neerlandeze erau în medie mai mici decât oponentele lor atât engleze cât și franceze și aveau tunuri de calibru inferior. De Ruyter hotărâse inițial să nu părăsească poziția defensivă
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
curaj și plină de greutăți care a format caracterul Americii. Înarmați cu cunoștințe despre conditile dure , ca Jedediah Smith, milioane de americani s-au îndreptat spre vest. Călătoriile cu caravanele de căruțe erau un real pericol pe distanțe neimaginabile de mari. Dar dorința de aventură, oportunitate și câștigul economic era prea puternic. În timp ce unii se luptă pentru a crea o nouă viață la frontiera, alții sunt recompensați cu bogățiile la o scară nevăzuta înainte. Americanii se grăbeau să extragă aurul din
Extinderea și divizarea Statelor Unite ale Americii (1789–1860) () [Corola-website/Science/329129_a_330458]
-
drumuri, autor, cartograf și explorator al Muntiilor Stâncoși, al coastei americane de vest și sud-vest în secolul al 19-lea, a fost un erou american redescoperit.A fost primul om alb care a călătorit pe uscat de-a lungul frontierelor Marelui Lac Sărat, râului Colorado, Deșertul Mojave, și în cele din urmă ,care a ajuns în California. Smith a fost primul cetățean al Statelor Unite care a explora Sierra Nevada (SUA) și Marele Bazin. De asemenea, Smith a fost primul american care
Extinderea și divizarea Statelor Unite ale Americii (1789–1860) () [Corola-website/Science/329129_a_330458]
-
care a călătorit pe uscat de-a lungul frontierelor Marelui Lac Sărat, râului Colorado, Deșertul Mojave, și în cele din urmă ,care a ajuns în California. Smith a fost primul cetățean al Statelor Unite care a explora Sierra Nevada (SUA) și Marele Bazin. De asemenea, Smith a fost primul american care a călătorit până în coasta Californiei pentru a ajunge în Oregon. Nu numai că a fost primul care a făcut acest lucru, dar el și cu Robert Stuart au descoperit trecătoarea South
Extinderea și divizarea Statelor Unite ale Americii (1789–1860) () [Corola-website/Science/329129_a_330458]
-
Supraviețuind la trei masacre și atacului unui urs, documentatele cu explorările și descoperirile lui Jedediah Smith au fost extrem de importante în deschiderea Americii și extinderii spre Vest de către coloniști și fermieri. În războiul din 1812, Statele Unite a confruntat cea mai mare putere navală din lume, Marea Britanie, într-un conflict care a avut un impact imens asupra viitorului tinerei țări. Cauzele războiului au inclus încercările britanicilor de-a restricționa comerțul cu Statelor Unite, Marină Regală fiind impresionată de marinării americani și de dorință
Extinderea și divizarea Statelor Unite ale Americii (1789–1860) () [Corola-website/Science/329129_a_330458]
-
raspandit vestea, aproximativ 300.000 de oameni au venit în California din restul Statelor Unite și de peste hotare. Acești primi căutători de aur, numiți „Forty-Niners”, au călătorit până în California cu vaporul și în căruțe cu coviltir peste continent, adesea înfruntând greutăți mari pe parcursul călătoriei. În timp ce majoritatea primilor sosiți erau americani, goana după aur a atras și zeci de mii de oameni din America Latină, Europa, Australia și Asia. La început, prospectorii au extras aurul din albia râurilor și pâraielor prin metode simple, cum
Extinderea și divizarea Statelor Unite ale Americii (1789–1860) () [Corola-website/Science/329129_a_330458]
-
stat al SUA. S-au dezvoltat noi metode de transport. Vaporul cu aburi a început să fie folosit pe scară largă și s-au construit căi ferate. Agricultură, a doua ramură economică în creștere a Californiei a avut o creștere mare. Însă au fost și efecte negative: triburile de amerindieni au fost atacate și izgonite de pe pământurile lor, iar mineritul a distrus mediul înconjurător. Construit în nordul Statelor Unite din ordinul guvernatorului statului New York, DeWitt Clinton, a fost dat în exploatare în
Extinderea și divizarea Statelor Unite ale Americii (1789–1860) () [Corola-website/Science/329129_a_330458]
-
Construit în nordul Statelor Unite din ordinul guvernatorului statului New York, DeWitt Clinton, a fost dat în exploatare în 1825. Canalul unește orașul Albany, New York, de pe fluviul Hudson cu orașul Buffalo, New York situat la Lacul Erie. Astfel stabilește legătură pe apă între Marile Lacuri și orașul New York și a contribuit semnificativ la colonizarea regiunii Midwest, înlesnind transportul oamenilor și al mărfurilor. Lărgit de mai multe ori, canalul are lungimea de 547 km, lățimea de 46 m și o adâncime de 4 m. În
Extinderea și divizarea Statelor Unite ale Americii (1789–1860) () [Corola-website/Science/329129_a_330458]