82,461 matches
-
februarie 1945 guvernul Rădescu a adoptat un statut al minorităților, confirmat de guvernul Groza. Statutul minorităților garanta libera folosire a limbii materne în învățământ, în administrație și în instanțele judecătorești acolo unde minoritatea respectivă avea o pondere de peste 30%. După Tratatul de Pace din 1947 chestiunea Transilvaniei a fost considerată rezolvată. Retragerea treptată a drepturilor maghiarilor din România a dus la reaprinderea naționalismului de ambele părți, fapt speculat de Uniunea Sovietică. Prin decretul regal nr. 406/1945 universitatea română a revenit
Universitatea Bolyai din Cluj () [Corola-website/Science/326900_a_328229]
-
apăra Antiohia contra bizantinilor, ci pentru a trece el la atac împotriva lui Alexios. Ceea ce a și făcut; însă basileul, având și sprijinul venețienilor, s-a dovedit prea puternic, iar Bohemond a trebuit să se supună printr-o pace umilitoare (Tratatul de la Devol din 1108), prin care devenea vasal față de Alexios, consimțea la obținerea titlului de "sebastos" și promitea să cedeze teritoriile aflate în dispută și să primească un patriarh grec în Antiohia. Se pare că supărarea acestui eșec a condus
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
moment o povestire de război și era un susținător puternic al generalului Douglas Haig. Mai mulți critici au contestat meritele "Ultimei reverențe" ca poveste cu spioni, ceea ce este în mod clar (ca și alte povestiri anterioare cu Sherlock Holmes precum "Tratatul naval", "Planurile Bruce-Partington" sau "Cea de-a doua pată".) Ralph Edwards, un critic sherlockian veteran, a întrebat: "De ce, în ajunul războiului, Holmes i-a dezvăluit lui von Bork că informațiile sale militare erau eronate?" În același sens, criticul Steve Clarkson
Ultima reverență (povestire) () [Corola-website/Science/325509_a_326838]
-
puteri se aflau de asemenea sub presiunea opiniei publice favorabile intervenției în favoarea grecilor, în special după învazia Peloponezului de către Ibrahim Pașa și trupele sale egiptene, responsabile de comiterea a numeroase atrocități împotriva populației elene. Cele trei puteri europene au semnat Tratatul de la Londra în 1827, prin care se urmărea să oblige guvernul otoman să acorde autonomie grecilor. Pentru aceasta, puterile europene urmau să-și deplaseze forțele navale în Mediterana răsăriteană. Bătălia navală a fost mai degrabă rezultatul unui accident. Comandatul flotei
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
punct de cotitură al politicii britanice, deoarece se lua în considerație pentru prima oară o intervenție în forță. Țarul i-a surprins pe britanici făcând public acest protocol (care fusese gândit doar ca un prim pas în procesul semnării unui tratat oficial), pe care l-a folosit pentru a face presiune asupra Porții. Adevărul era însă că nici turcii, nici rușii nu erau complet pregătiți de război. Ambele puteri erau în plin proces de modernizare a armatelor lor, iar țarul era
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
a armatelor lor, iar țarul era preocupat de nesupunerea internă - Revolta decembriștilor fusese cât pe ce să îl împiedice să acceadă la tron. Ca urmare, ambele tabere au acceptat un compromis semnând Convenția de la Akkerman în octombrie 1826. Prin acest tratat, țarul nu mai insista asupra problemei Greciei, iar sultanul își retrăgea armata din Principatele Dunărene și recunoștea autonomia Principatului Serbiei. Poarta a crezut probabil că a reușit să blocheze sprijinul rușilor pentru greci și a neutralizat protocolul anglo-rus din aprilie
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
Principatului Serbiei. Poarta a crezut probabil că a reușit să blocheze sprijinul rușilor pentru greci și a neutralizat protocolul anglo-rus din aprilie. Dar țarul Nicolae nu dorea să lase de-o parte problema elenă. Negicierile au continuat pentru semnarea unui tratat oficial, de această dată într-un format lărgit, prin includerea Franței. Metternich a refuzat să participe, păstrând Austria ferm de partea otomanilor. Negocierile băteau însă pasul pe loc, în principal datorită disensiunilor din cadrul cabinetului britanic, în principal a ducelelui de
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
baza navală britanică de la Portsmouth. Acest marș a nu a făcut să întărească poziția lui Canning în cabinet. Amenințarea unei intervenții unilaterale a Rusiei în Grecia părea iminentă. Când Canning a devenit premier, Wellington a demisionat, deschizând calea pentru semnarea tratatului Cele trei puteri au semnat Tratatul de la Londra pe 6 iulie 1827. Justificarea pe care o găseau puterile europene pentru intervenția în Grecia era subminarea comerțului maritim provocată de război. Tratatul cerea semnarea imediată a unui armistițiu între toate părțile
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
marș a nu a făcut să întărească poziția lui Canning în cabinet. Amenințarea unei intervenții unilaterale a Rusiei în Grecia părea iminentă. Când Canning a devenit premier, Wellington a demisionat, deschizând calea pentru semnarea tratatului Cele trei puteri au semnat Tratatul de la Londra pe 6 iulie 1827. Justificarea pe care o găseau puterile europene pentru intervenția în Grecia era subminarea comerțului maritim provocată de război. Tratatul cerea semnarea imediată a unui armistițiu între toate părțile beligerante. Aceast armistițiu ar fi presupus
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
devenit premier, Wellington a demisionat, deschizând calea pentru semnarea tratatului Cele trei puteri au semnat Tratatul de la Londra pe 6 iulie 1827. Justificarea pe care o găseau puterile europene pentru intervenția în Grecia era subminarea comerțului maritim provocată de război. Tratatul cerea semnarea imediată a unui armistițiu între toate părțile beligerante. Aceast armistițiu ar fi presupus încetarea operațiunilor militare otomane într-un moment în care grecii erau pe punctul de a pierde lupta. Tratatul își propunea de asemenea să asigure semnatarilor
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
era subminarea comerțului maritim provocată de război. Tratatul cerea semnarea imediată a unui armistițiu între toate părțile beligerante. Aceast armistițiu ar fi presupus încetarea operațiunilor militare otomane într-un moment în care grecii erau pe punctul de a pierde lupta. Tratatul își propunea de asemenea să asigure semnatarilor posibilitatea să acționeze ca mediatori tratativele de pace care ar fi urmat armistițiului. Cele trei puteri cereau Porții să acorde Greciei autonomia. Tratatul prevedea ca Grecia să rămână sub suzeranitatea otomană și să
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
în care grecii erau pe punctul de a pierde lupta. Tratatul își propunea de asemenea să asigure semnatarilor posibilitatea să acționeze ca mediatori tratativele de pace care ar fi urmat armistițiului. Cele trei puteri cereau Porții să acorde Greciei autonomia. Tratatul prevedea ca Grecia să rămână sub suzeranitatea otomană și să plătească un tribut anual sultanului. Tratatul avea și o clauză secretă, care prevedea că, dacă Poarta nu accepta armistițiul într-o lună, fiecare semnatar urma să numească un consul la
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
asigure semnatarilor posibilitatea să acționeze ca mediatori tratativele de pace care ar fi urmat armistițiului. Cele trei puteri cereau Porții să acorde Greciei autonomia. Tratatul prevedea ca Grecia să rămână sub suzeranitatea otomană și să plătească un tribut anual sultanului. Tratatul avea și o clauză secretă, care prevedea că, dacă Poarta nu accepta armistițiul într-o lună, fiecare semnatar urma să numească un consul la Nauplion, capitala Republicii Elene, asigurând astfel recunoașterea de facto a unui guvern rebel, ceva ce marile
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
Documnetul autoriza folosirea forței de către marile puteri, dar le interzicea în același timp să devină parte în conflic. Mai presus de orice, deși se dorea ca să fie un document neutru, îi favoriza în mod evident pe greci. Punctul nevralgic al tratatului era acela că puterile europene se angajau militar și garantau implicit succesul revoluției elene. Mai trebuie spus că documentul a fost semnat la momentul potrivit - Canning, arhitectul tratatului a murit doar câteva săptămâni după aceasta. În august 1827, Ibrahim a
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
document neutru, îi favoriza în mod evident pe greci. Punctul nevralgic al tratatului era acela că puterile europene se angajau militar și garantau implicit succesul revoluției elene. Mai trebuie spus că documentul a fost semnat la momentul potrivit - Canning, arhitectul tratatului a murit doar câteva săptămâni după aceasta. În august 1827, Ibrahim a invadat și a distrus complet regiunea Messinia din sudul Peloponezului. Spyridon Trikoupis în "History of the Greek Revolution" afirmă că soldații lui Ibrahim au incendiat 85.000 de
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
Messinia din sudul Peloponezului. Spyridon Trikoupis în "History of the Greek Revolution" afirmă că soldații lui Ibrahim au incendiat 85.000 de copaci și au luat în sclavie un mare număr de greci. Aceasta însemna că Poarta a încălcat prevederile tratatului de la Londra, iar marile puteri erau îndreptățite să intervină. Pe 20 august 1827, comandantul suprem britanic din Mediterana, viceamiralul Edward Codrington, un veteran al bătăliei de la Trafalgar, a primit instrucțiunile de la Londra cu privire la modul în care trebuia asigurată impunerea tratatului
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
tratatului de la Londra, iar marile puteri erau îndreptățite să intervină. Pe 20 august 1827, comandantul suprem britanic din Mediterana, viceamiralul Edward Codrington, un veteran al bătăliei de la Trafalgar, a primit instrucțiunile de la Londra cu privire la modul în care trebuia asigurată impunerea tratatului. Codrington nu era deloc potrivit Edward Codrington pentru o sarcină care cerea mult tact. El intrase în rândurile personalului Royal Navy la 13 ani ca aspirant și și-a croit drumul spre vârful ierarhiei militare prin muncă și mult curaj
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
lui de către toate tabrere și să împiedice venirea de întăriri și provizii pentru forțele otomane din Grecia. El ar fi trebuit să folosească forța militară doar ca o ultimă soluție.. Pe 29 august, Poarta a respins în mod oficial prevederile Tratatului de la Londra, ceea ce a avut ca răspuns numirea unor reprezentanți diplomatici occidentali la Nauplion. Pe 2 septembrie, guvernul provizoriu grec a acceptat condițiile armistițiului. Lui Codrington îi rămânea doar sarcina să impună măsuri restrictive otomanilor. Golful Navarino este un port
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
nu au întreprins măsuri punitive. În ciuda înfrângerii de la Navarino, sultanul comanda încă aproximativ 40.000 de soldați în Grecia centrală și de sud, cu garnizoane plasate în fortărețe puternic întărite. Eliberarea Greciei era încă departe, Poarta nefiind încă dispusă să accepte Tratatul de la Londra. De altfel, sultanul nu s-a resemant după înfrângerea de la Navarino. Din potrivă, el răspuns prin o atitudine mult mai agresivă împotriva grecilor și celor care i-au ajutat, ceea ce a provocat reacția Imperiului Rus. La câteva săptămâini
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
pus pe fugă forțele otomane trimise să-l oprească și s-a îndreptat spre Constantinopol. Sultanul a fost forțat să cipituleze în momentul în care armatele ruse au ajuns în septembrie 1829 la 40 km de capitala Imperiului Otoman. Prin Tratatul de la Adrianopol, sultanul a fost obligat să accepte o lungă serie de pretenții ale rușilor, printre acestea aflându-se acceptarea autonomiei Greciei, așa cum fusese definită prin Tratatul de la Londra. Împăratul Nicolae I și cabinetul său nu au forțat însă nota
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
au ajuns în septembrie 1829 la 40 km de capitala Imperiului Otoman. Prin Tratatul de la Adrianopol, sultanul a fost obligat să accepte o lungă serie de pretenții ale rușilor, printre acestea aflându-se acceptarea autonomiei Greciei, așa cum fusese definită prin Tratatul de la Londra. Împăratul Nicolae I și cabinetul său nu au forțat însă nota și nu au cerut acceptarea tuturor condițiilor dorite de ultranaționaliștii ruși, așa cum ar fi fost ocuparea Principatelor Dunărene și a regiunii strâmtorilor. Asemenea avantaje obținute de Sankt
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
Confeinței de la Londra din 1832, au acceptat independența țării. Aliații au insistat însă ca nou proclamatul stat elen să fie o monarhie, nu o republică. La sfârșitul aceluiaș an, sultanul a fost forțat să accepte propunerile aliaților și a semnat Tratatul de la Constantinopol prin care recunoștea în mod oficial noul stat independent - Regatul Greciei. Teritoriul acestui regat era însă limitat doar la regiunile din care fuseseră alungate forțele otomane: Peloponez, Insulele Ciclade și Grecia centrală. Numeroase regiuni cu o majoritate etnică elenă
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
de la adresa 221B Baker Street. Doamna Hudson este o femeie care ține ca propria sa casă să fie curată și în ordine și adesea este în dezacord cu Sherlock Holmes în privința aceasta. Watson o descrie ca o bucătăreasă excelentă; în "Tratatul naval", Holmes spune că ""ea gătește o gamă cam limitată de feluri de mâncare, dar are o idee bună despre micul dejun ca și o scoțiană"", pe care unii cititori au luat-o ca o referire la faptul că ea
Personaje secundare din povestirile cu Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/325547_a_326876]
-
sale obiective. Adepții conspirației iudeo-masonice au susținut că liderii francmasoneriei și conducătorii acestui grup de evrei sunt aceiași. Potrivit Dr. Danny Keren (un membru al Departamentului de Informatică al Universității din Haifa), „inspirația conceptuală” a "Protocoalelor Înțelepților Sionului" a fost tratatul din 1797, "Memoirs Illustrating the History of Jacobinism", scris în engleză de către preotul francez Augustin Barruel, care a susținut că Revoluția franceză a fost o conspirație regizată de masoni cu scopul de a răsturna învățăturile morale ale Bisericii Romano-Catolice. Potrivit lui
Teoria conspirației iudeo-masonice () [Corola-website/Science/325590_a_326919]
-
Memoirs Illustrating the History of Jacobinism", scris în engleză de către preotul francez Augustin Barruel, care a susținut că Revoluția franceză a fost o conspirație regizată de masoni cu scopul de a răsturna învățăturile morale ale Bisericii Romano-Catolice. Potrivit lui Keren, „în tratatul său, Barruel nu a dat vina direct pe evrei, care s-au emancipat ca urmare a Revoluției. Cu toate acestea, în 1806, Barruel a prezentat o scrisoare contrafăcută, probabil primită de Barruel din partea unor membri ai poliției de stat care
Teoria conspirației iudeo-masonice () [Corola-website/Science/325590_a_326919]