828,913 matches
-
Apșa urmând ca în 1911 să fie propus de către Alexandru Nicolescu să primească parohia Tulgheș după cum mărturisea însuși Alexandru Lupeanu în 1911, "era să fiu trimis preot în comuna Tulgeș". Parcursul scolastic a lui Alexandru Lupeanu se definitivează în două mari centre universitare : Budapesta și Cluj. În intervalul 1911-1914, ajunge să studieze la Facultatea de Filosofie din Budapesta (între anii 1911-1912, semestrul I, 1912-1913 semestrul II, 1913-1914), specializarea istorie și pedagogie unde a fost ales președinte al Societății Petru Maior, și
Alexandru Lupeanu Melin () [Corola-website/Science/328607_a_329936]
-
septembrie 1792 Iosif (Argutinski), arhiepiscopul Gaicanschiei scria mitropolitului Moscovei "„Cea mai convingătoare rugăminte a preasfințitului Iuber, a mitropolitului Iona și a preasfințitului Hotinului Chiril, ca să li se dea lor vreo subsidie, (...) iară preasfințitulul Chiril trăiește în Dubăsari, ducând cele mai mari nevoi și cea mai de plâns sărăcie, neavând măcar de hrană. Dacă se va numi acestuia din urmă 500 de ruble în fiecare an pentru traiul lui, apoi aceasta destul de bine va înlătura nevoile lui.”" Spre sfârșitul vieții pleacă la
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
fost moștenit de către nepotul său Adolf al III-lea, conte de Mark, devenit Adolf I de Cleves. Comitatele de Cleves și Mark au fost în cele din urmă conduse în cadrul unei uniuni personale de sub Casa de La Marck, după ce fratele mai mare al lui Adolf, contele Engelbert al III-lea de Mark, murise fără urmași în 1391. Regele Sigismund al Germaniei l-a promovat pe contele Adolf al II-lea la statutul de duce (devenind Adolf I) și de principe al Sfântului
Ducatul de Cleves () [Corola-website/Science/328623_a_329952]
-
1614. Cu acea ocazie, markgrafii din Casa de Hohenzollern au obținut o primă posesiune în Renania; în orice caz, largi părți din ducatul de Cleves au fost ocupate de Republica olandeză până la războiul franco-olandez din 1672. Încorporat în Brandenburg-Prusia de către marele elector Frederic Wilhelm I de Brandenburg în 1666 și devenit parte în Regatul Prusiei după 1701, Cleves a fost ocupat de către forțele franceze în Războiul de Șapte Ani (1757-1762). În 1795, ducatul de Cleves de la vest de Rin și de
Ducatul de Cleves () [Corola-website/Science/328623_a_329952]
-
de Rin și de Wesel a fost ocupat de către Franța și a devenit parte componentă din departamentul Roer. Restul ducatului a fost ocupat între 1803 și 1805 și a constituit o parte din departamentul de Yssel-Supérieur și din nou creatul Mare Ducat de Berg (după 1811, din departamentul Lippe). În 1815, după înfrângerea lui Napoleon I, ducatul a devenit parte componentă a provinciei prusace de Jülich-Cleves-Berg, care s-a unit în provinciile renane ale Prusiei în 1822. Orașele Gennep, Zevenaar și
Ducatul de Cleves () [Corola-website/Science/328623_a_329952]
-
ebraică:הר חרמון "Har Hermon") este un lanț muntos, lung de 50 km și lat de până la 20 km, parte a Munților Antiliban, și divizat în prezent între Liban, Siria și teritoriul controlat de Israel din Înălțimile Golan. Cea mai mare parte a sa se află sub controlul Siriei și Libanului. Vârful său la frontiera dintre Siria și Liban, înalt de 2,814 metri, este cel mai înalt punct din Siria și se află la 14 km nord de pozițiile militare
Muntele Hermon () [Corola-website/Science/328622_a_329951]
-
Golan,Ghilad și Galileii. De pe varful de 2,814 m se observă toată regiunea de jur împrejur. Tzvi Ilan a găsit ruinele de templu descrise aici în 1869 de Charles Warren de la Fondul pantru cercetarea Palestinei. Templul, zidit din pietre mari ,se afla la sud-est de stâncă și are dimensiunile de 10-10 metri. Pe partea de răsărit a stâncii se află o mică încăpere ca un fel de peșteră, purtând o inscripție în limba arabă din 1934. Pe munte Tzvi Ilan
Muntele Hermon () [Corola-website/Science/328622_a_329951]
-
de către naziști, a existat o încercare de a lărgi Heldenplatz. În acest scop, axa principală a pieței urma să fie rotită cu 90 de grade, astfel încât din balconul Palatului Imperial, de unde Adolf Hitler a anunțat anexarea Austriei, să se urmărească marile parăzi militare. În acest scop, s-a intenționat ca statuile ecvestre ale arhiducelui Carol și al prințului Eugen de Savoia, precum și poarta în sine, să fie mutate în centrul Heldenplatz.
Äußeres Burgtor (Viena) () [Corola-website/Science/328619_a_329948]
-
patrimoniului cultural-istoric. Exponate celebre și de neînlocuit, ca de exemplu Venus din Willendorf vechi de 25.000 de ani, și un schelet de dinozaur "Diplodocus", plus animale dispărute sau specimene de plante de acum 200 de milioane de ani îprecum marea vacă a lui Steller, sunt prezentate în cele 39 săli. Prezentarea contemporană prin intermediul expoziției tehnologiei expoziționale moderne a devenit posibilă fără distrugerea structurilor istorice din clădire. La etajul superior ("Hochparterre") pot fi văzute pietre prețioase, minerale (unele cu origine în
Muzeul de Istorie Naturală din Viena () [Corola-website/Science/328609_a_329938]
-
cele 39 săli. Prezentarea contemporană prin intermediul expoziției tehnologiei expoziționale moderne a devenit posibilă fără distrugerea structurilor istorice din clădire. La etajul superior ("Hochparterre") pot fi văzute pietre prețioase, minerale (unele cu origine în colecțiile vechi renascentiste) și meteoriți (cea mai mare colecție din lume), fosile rare, împreună cu lucrări de artă preistorică: "Venus din Willendorf", scheletul de "Diplodocus", un cristal uriaș de topaz cântârind 117 kg și un număr mare de pietre geme pe care Maria Theresia le-a făcut cadou soțului
Muzeul de Istorie Naturală din Viena () [Corola-website/Science/328609_a_329938]
-
minerale (unele cu origine în colecțiile vechi renascentiste) și meteoriți (cea mai mare colecție din lume), fosile rare, împreună cu lucrări de artă preistorică: "Venus din Willendorf", scheletul de "Diplodocus", un cristal uriaș de topaz cântârind 117 kg și un număr mare de pietre geme pe care Maria Theresia le-a făcut cadou soțului ei. Primul etaj prezintă o varietate de specii din lumea animală, de la protozoare la insecte și la mamifere extrem de dezvoltate. Obiecte de peste 200 de ani vechime sunt de
Muzeul de Istorie Naturală din Viena () [Corola-website/Science/328609_a_329938]
-
Rețeaua de tramvaie din Viena (în ) face parte din sistemul de transport public din orașul Viena, care este capitala Austriei și cel mai mare oraș ca mărime din Austria. Ea a funcționat ca rețea de transport cu tramvaie cu cai în perioada 1865-1903, cu tramvaie cu aburi în perioada 1883-1922 și cu tramvaie electrice din 1897. Rețeaua s-a dezvoltat mult în perioada interbelică
Tramvaiul din Viena () [Corola-website/Science/328614_a_329943]
-
rețea de transport cu tramvaie cu cai în perioada 1865-1903, cu tramvaie cu aburi în perioada 1883-1922 și cu tramvaie electrice din 1897. Rețeaua s-a dezvoltat mult în perioada interbelică (1918-1939) și este în prezent una dintre cele mai mari rețele mondiale de tramvai, cu o lungime totală de aproximativ 180 km. Ea are în prezent 29 de linii. Furnizorul de servicii este compania Wiener Linien. Lungimea totală a liniilor este de 221,5 km. Tramvaiele circulă pe un ecartament
Tramvaiul din Viena () [Corola-website/Science/328614_a_329943]
-
de pe cerul înstelat. Bazat pe măsurătorile la paralaxei făcute de către satelitul astrometric Hipparcos, α Arietis se află la o distanță de aproximativ 65,8 ani lumină (20,2 parseci) de la Pământ. Este posibil ca o exoplanetă cu o masă mai mare ca a lui Jupiter să orbiteze această stea. Spectrul stelei se încadrează la , cu clasa de luminozitate III, asta indicând că este o stea gigantă evoluată care și-a epuizat rezerva de hidrogen și este aprope o gigantă roșie. Din
Alpha Arietis () [Corola-website/Science/328633_a_329962]
-
și-a epuizat rezerva de hidrogen și este aprope o gigantă roșie. Din 1943, spectrul acestei stele a servit ca etalon stabil pentru punctul din care alte stele sunt clasificate. Este estimat că masa sa este cu aproape 50% mai mare decât a Soarelui, măsurătorile infractometrice au arătat că diametrul stelei este de 15 ori mai mare ca al Soarelui. În ciuda acestor caracteristici, steaua se învârte totuși cu o viteză ecuatorială azimutală mai mare decât a Soarelui, având o viteză rotațională
Alpha Arietis () [Corola-website/Science/328633_a_329962]
-
stele a servit ca etalon stabil pentru punctul din care alte stele sunt clasificate. Este estimat că masa sa este cu aproape 50% mai mare decât a Soarelui, măsurătorile infractometrice au arătat că diametrul stelei este de 15 ori mai mare ca al Soarelui. În ciuda acestor caracteristici, steaua se învârte totuși cu o viteză ecuatorială azimutală mai mare decât a Soarelui, având o viteză rotațională proiectată de 3,44 km s. Luminozitatea stelei este de aproximativ 91 de ori mai mare
Alpha Arietis () [Corola-website/Science/328633_a_329962]
-
masa sa este cu aproape 50% mai mare decât a Soarelui, măsurătorile infractometrice au arătat că diametrul stelei este de 15 ori mai mare ca al Soarelui. În ciuda acestor caracteristici, steaua se învârte totuși cu o viteză ecuatorială azimutală mai mare decât a Soarelui, având o viteză rotațională proiectată de 3,44 km s. Luminozitatea stelei este de aproximativ 91 de ori mai mare decât a Soarelui datorită temperaturii efective de 4,480 K. Aceasta este mai rece decât cea de la
Alpha Arietis () [Corola-website/Science/328633_a_329962]
-
mare ca al Soarelui. În ciuda acestor caracteristici, steaua se învârte totuși cu o viteză ecuatorială azimutală mai mare decât a Soarelui, având o viteză rotațională proiectată de 3,44 km s. Luminozitatea stelei este de aproximativ 91 de ori mai mare decât a Soarelui datorită temperaturii efective de 4,480 K. Aceasta este mai rece decât cea de la suprafața Soarelui, conferindu-i o strălucire portocalie caracteristică stelelor de tip K. Este posibil ca steaua să fie variabilă. Metalicitatea, care este măsura
Alpha Arietis () [Corola-website/Science/328633_a_329962]
-
pe măsurători făcute în perioada 2003-2010 de la Observatorul Astronomic Optic Bohyunsan din Corea de Sud. Obiectul are o perioadă orbitală de 381 zile și o excentricitate de 0,25. Se pare că masa acestei planete este de 1,8 mai mare ca a lui Jupiter. Axa semi-majoră estimată a orbitei planetei este de 1,2 unități astronomice (UA), care ar însemna o distanță de periapsă de 0,9 UA și o distanță de apoapsă de 1.5 UA. Prin comparație, steaua
Alpha Arietis () [Corola-website/Science/328633_a_329962]
-
(d. 1138) a fost contesă de Zutphen de la 1122 până la moarte. Părinții Ermengardei au fost contele Otto al II-lea de Zutphen și Iudith de Arnstein. Ermengarda a succedat fratelui ei mai mare Henric al II-lea de Zutphen (ceilalți doi frați urmând calea preoțească și respectiv murind înaintea lui Henric). Ea s-a căsătorit prima dată în jur de 1116 cu Gerard al II-lea (d. 1131), conte de Geldern și de
Ermengarda de Zutphen () [Corola-website/Science/328632_a_329961]
-
Aachen (situat în apropierea posesiunilor sale), de asemenea împotriva episcopului de Köln. Conflictul de lungă durată a ajuns la final atunci când fiul mai mic al lui Gerard al V-lea, Waleram a devenit arhiepiscop de Köln în 1332. Fratele mai mare al acestuia, contele Wilhelm al V-lea a obținut în 1336 titlul de markgraf din partea împăratului Ludovic al IV-lea, iar în 1356 împăratul Carol al IV-lea de Luxemburg l-a promovat pe același Wilhelm al V-lea la
Ducatul de Jülich () [Corola-website/Science/328621_a_329950]
-
mic pasaj către Biserica Sf. Petru, "Jungferngässchen". Pe latura de sud, cinci străzi sunt construite într-un mod regularizat în secolul al XIII-lea: "Obere Bräunerstrasse" (azi Habsburgergasse), "Untere Bräunerstrasse" (Bräunerstrasse), "Färberstrasse" (Dorotheergasse), "Laderstrasse "(Spiegelgasse) și "Reifstrasse" (Seilergasse). Cea mai mare parte a laturii sudice a fost în acea epocă încă un teren viran, dar acest lucru se va schimba rapid. Potrivit istoricului Karl Oettinger, "Graben" a înlocuit axa Hoher Markt / Wipplingerstrasse ca stradă principală. Noua cale de circulație ar fi
Graben (Viena) () [Corola-website/Science/328635_a_329964]
-
Cu toate acestea, toate drumurile din acea epocă se terminau la Viena și de acolo erau puține motive pentru a merge către Schottentor, această teorie făcând astfel obiectul multor discuții. Casele de-a lungul străzii "Graben" erau în cea mai mare parte clădiri din lemn și din acest motiv va avea loc la 23 martie 1327 o catastrofă. Un incendiu s-a propagat ce la casa preotului Henri de Lucerne din Wallnerstrasse, Kohlmarkt a fost cuprinsă de flăcări și focul s-
Graben (Viena) () [Corola-website/Science/328635_a_329964]
-
focul s-a extins în întregul cartier. Regele Frederic cel Frumos s-a aflat printre cei din echipa de salvare. "Graben" nu este încă locul privilegiat al nobilimii, însă rudele șvăbești ale familiei lui Rudolf I locuiau acolo. Singura clădire mare cunoscută din această perioadă este "Freisingerhof". În secolele XIII-XIV strada "Graben" este « închisă » de construcțiile de case de la fiecare capăt. Astfel, în nord-vest apare "Paternostergässchen", o prelungire a Naglergasse, în sud-est apar "Grabengasse" și mica "Schlossergässchen" foarte îngustă, străduța lăcătușilor
Graben (Viena) () [Corola-website/Science/328635_a_329964]
-
undă, ceea ce privează lumina de componentele sale albastră și violet, de unde rezultă culoarea roșie intensă. Se presupune că temperatura atinge K, ceea ce face să fie una dintre „veritabilele stele reci” cunoscute. Nu este vizibilă cu ochiul liber deoarece cea mai mare parte a spectrului său electromagnetic se găsește înafara luminii vizibile. Totuși, dacă se consideră emisiunile în infraroșu, Y CVn are o luminozitate de de ori luminozitatea Soarelui. Raza sa are aproape 2 u.a. La Superba ar putea să-și
La Superba () [Corola-website/Science/328629_a_329958]