828,913 matches
-
după cum afirmă lexiconul bizantin "Souda", o scriere târzie din secolul al X-lea. Grupurile de avari care au mai rămas în regiune au fost atacate de slavi în mod frecvent. De aceea, haganul avar a cerut permisiunea lui Carol cel Mare să-și colonizeze oamenii în regiunea dintre Szombathely și Petronell în Panonia. Cererea avarilor a fost aprobată în 805. Documente ale bisericii romano-catolice îi plasează pe la 870 pe avari printre credincioșii diocezei din Salzburg. András Róna-Tas, Gyula Kristó și consideră
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Răsăritene. Sub domnia lui Arnulf, trupele morave au intervenit în războiul din Marca Austriei și a pustiit Panonia de la râul Raab spre vest, după cum se menționează în Annales Fuldenses according to the "Annals of Fulda", between 882 and 884.. Moravia Mare a apărut pe harta politică a Europei după în prima jumătate a secolului al IX-lea, când Mojmir I a pus bazele statului unind două principate vecine Nitra și Moravia. Succesorul lui, Rastislav, a pus bazele puterii militare ale Moraviei
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
la apogeu în timpul domniei lui Svatopluk I (870-894), care a extins granițele statului său în toate direcțiile. Inima teritoriului Moraviei este regiunea de la nord de cursul Moravei, pe teritoriul Cehiei și Slovaciei contemporane. Constantin al VII-lea plasează însă „Moravia Mare nebotezată” cam prin regiunea dintre Belgrad și Sirmium (Sremska Mitrovica, Serbia). Afirmația împăratului Constantin a dus mai târziu la dispute cu privire la adevărata locație a Moraviei. Astefel, Péter Püspöki Nagy și Toru Senga lansează teoria existenței a două Moravii, una la
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
la dispute cu privire la adevărata locație a Moraviei. Astefel, Péter Püspöki Nagy și Toru Senga lansează teoria existenței a două Moravii, una la nord și alta la sud, în vreme ce Imre Boba, Charles R. Bowlus și Martin Eggers consideră că teritoriul Moraviei Mari corespunde regiunii cursului râului Velika Morava (Morava Mare) din Serbia, afluent drept al Dunării. Cercetările arheologice nu au dat la iveală dovezi ale existenței unei Moravii sudice, în vreme ce ruinele descoperite la Mikulčice, Cehia, și alte situri de la nord de cursul
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Péter Püspöki Nagy și Toru Senga lansează teoria existenței a două Moravii, una la nord și alta la sud, în vreme ce Imre Boba, Charles R. Bowlus și Martin Eggers consideră că teritoriul Moraviei Mari corespunde regiunii cursului râului Velika Morava (Morava Mare) din Serbia, afluent drept al Dunării. Cercetările arheologice nu au dat la iveală dovezi ale existenței unei Moravii sudice, în vreme ce ruinele descoperite la Mikulčice, Cehia, și alte situri de la nord de cursul mijlociu al Dunării dovedesc existența unui puternic stat
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
dat la iveală dovezi ale existenței unei Moravii sudice, în vreme ce ruinele descoperite la Mikulčice, Cehia, și alte situri de la nord de cursul mijlociu al Dunării dovedesc existența unui puternic stat medieval timpuriu în această regiune. În afară de Francia Răsăriteană și Moravia Mare, a treia putere implicată în controlul asupra Bazinului Panonic a fost începând cu primele decenii ale secolului al IX-lea Primul Țarat Bulgar. Annales regni Francorum amintesc că obotriții care locuiau în „Dacia pe Dunăre”, (cel mai probabil de-a
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
le mai vândă sare moravilor”. Această ultimă mențiune sugerează că bulgarii controlau în acele vremuri drumurile care legau Moravia de minele de sare din Carpații Răsăriteni. Autorul anonim al Gesta Hungarorum enumeră alți lideri și formațiuni politice din regiunea Moraviei Mari decât Svatopluk I și urmașii săi, nemenționați de alți cronicari de la sfârșitul secolului al IX-lea și începutul celui de-al X-lea. Astfel, Gesta Hungarorum amintește de Menumorut, „ducele din Biharia”, de Zobor "ducele din Nitra, prin mila ducelui
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Panonic. Înaintarea maghiarilor către Dunăre se pare că la stimulat pe Arnulf, care fusese încoronat rege al Franciei Răsăritene, să îl numească în 896 pe conducătorul regiunii dintre Drava și Sava, Braslav, apărător al Panoniei . În 897 ori 898, Moravia Mare a fost sfâșiată de războiul civil dintre moștenitorii lui Svatopluk I, Mojmir și Svatopluk al II-lea, conflict în care a intervenit și Arnulf> În acești ani, nu există nicio mențiune despre acțiunile ungurilor. Următoarea mențiune a ungurilor este legată
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
viza apărarea împotriva ungurilor. Ca urmare, o armată maghiară care a atacat Carintia, a fost înfrântă în arpilie iar, în același an, Aventinus amintește de înfrângerea ungurilor de către margraful Luitpold în bătălia de pe râul Fischa. Momentul exact în care Moravia Mare a încetat să existe nu se cunoaște, deoarece nu există nicio dovadă certă a existenței statului sau a dispariției lui după 902. Pe de altă parte, o scurtă notă din "Annales Alamannici" se referă la „războiul cu ungurii în Moravia
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
pe la anul 905. De asemenea „Viața lui Sfântul Naum” relatează despre ocuparea Moraviei de căre unguri, adăugând că moravii „care nu au fost capturați de unguri au fugit la bulgari” . Împăratul Constantin al VII-lea consideră de asemenea că Moravia Mare a pierit datorită lobiturilor date de unguri. După cum scrie Anonymous, care nu scrie despre Moravia, ungurii un invadat regiunea Nitra (Slovacia) și l-au înfrânt și ucis pe domnitorul local, Zobor. După aceasta, după cum continuă relatarea lui Anonymous,ungurii au
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
inclusă în Geoparcul Platoul Mehedinți. reprezintă o zonă deluroasa cu înălțimi domoale (constituite din șisturi cristaline și calcare atribuite Jurasicului), formațiuni geologice (fenomene carstice) rare ("Podul lui Dumnezeu", pod natural), doline, lapiezuri ("Câmpul de Lapiezuri") , vai, cheiuri, lacuri ("Lacul Zătonul Mare", "Lacul Zătonul Mic"), peșteri (Peșteră Ponoarele); cu păduri ("Pădurea Lapiezuri") și pajiști ce adăpostesc o mare varietate de fauna și floră specifică podișului mehedințean. Rezervatia naturală se suprapune sitului Natură 2000 - "Platoul Mehedinți". Rezervatia naturală a fost înființat în scopul
Complexul carstic de la Ponoarele () [Corola-website/Science/328640_a_329969]
-
și calcare atribuite Jurasicului), formațiuni geologice (fenomene carstice) rare ("Podul lui Dumnezeu", pod natural), doline, lapiezuri ("Câmpul de Lapiezuri") , vai, cheiuri, lacuri ("Lacul Zătonul Mare", "Lacul Zătonul Mic"), peșteri (Peșteră Ponoarele); cu păduri ("Pădurea Lapiezuri") și pajiști ce adăpostesc o mare varietate de fauna și floră specifică podișului mehedințean. Rezervatia naturală se suprapune sitului Natură 2000 - "Platoul Mehedinți". Rezervatia naturală a fost înființat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice aflate
Complexul carstic de la Ponoarele () [Corola-website/Science/328640_a_329969]
-
Natură 2000 - "Platoul Mehedinți". Rezervatia naturală a fost înființat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice aflate în Podișul Mehedințiului. Floră este constituită din arbori și arbuști, în cea mai mare parte cu specii de fag ("Fagus sylvatica") și gorun ("Quercus petraea") în asociere cu mojdrean ("Fraxinus ornus"), corn ("Cornus mas"), cărpinița ("Carpinus orientalis"), lemn câinesc ("Ligustrum vulgare"), liliac sălbatic ("Syringa vulgaris"), păducel ("Craraegus monogyna") sau vișin turcesc ("Prunus mahaleb"). La
Complexul carstic de la Ponoarele () [Corola-website/Science/328640_a_329969]
-
de circa douăzeci de ani, dintre care prima să reprezinte o continuare a finalului "Sanctuarului", iar ultima un prolog al "Negurilor", descriind copilăria Vivianei. Pentru secțiunea din mijloc, Pacson și-a propus să nareze povestea Elenei, mama lui Constantin cel Mare. Însă cercetările istorice au convins-o că existau prea multe informații ca să reducă textul la o simplă secțiune, așa încât a lăsat deoparte ideea (folosind-o, ulterior, la redactarea romanului "Preoteasa din Avalon") și a apelat la un alt episod din
Doamna din Avalon () [Corola-website/Science/328636_a_329965]
-
revolta lui Carausius. Pentru a atenua impresia că volumul cuprinde trei povestiri separate, Bradley și Paxson au decis să le unească prin intermediul temei sacrificiului regelui sacru. Protagoniștii primei părți sunt Caillean și Gawen (fiul Eilanei), prezentați în "Sanctuarul". Caillean devine Mare Preoteasă în Avalon, în timp ce Gawen este crescut ca druid și, periodic, primește învățături de la Crăiasa Zânelor. Aceasta din urmă decide ca fiica ei, Sianna, să fie inițiată de preotesele Avalonului, ceea ce va face ca între fată și Gawen să se
Doamna din Avalon () [Corola-website/Science/328636_a_329965]
-
în încercarea de a proteja Avalonul în fața creștinilor și a patrulelor romane. Aceste evenimente o determină pe Caillean să învăluie Avalonul în neguri, pentru ca locul sacru să devină inaccesibil celor care nu stăpânesc magia necesară. Când Caillean îmbătrânește, rolul de Mare Preoteasă îi revine Siannei și, ulterior, fiicei acesteia. În partea a doua se povestește despre Marea Preoteasă Dierna, care ia sub ocrotirea ei o novice de sânge regal pe nume Teleri. Când primește viziunea Preotectorului Britaniei, un amiral roman pe
Doamna din Avalon () [Corola-website/Science/328636_a_329965]
-
pe Caillean să învăluie Avalonul în neguri, pentru ca locul sacru să devină inaccesibil celor care nu stăpânesc magia necesară. Când Caillean îmbătrânește, rolul de Mare Preoteasă îi revine Siannei și, ulterior, fiicei acesteia. În partea a doua se povestește despre Marea Preoteasă Dierna, care ia sub ocrotirea ei o novice de sânge regal pe nume Teleri. Când primește viziunea Preotectorului Britaniei, un amiral roman pe nume Carausius, o obligă pe Teleri să se mărite cu el pentru a o ajuta să
Doamna din Avalon () [Corola-website/Science/328636_a_329965]
-
să-i captureze pe Dierna și pe Carausius (care caută adăpost în Avalon), dar moare rănit pe malul lacului Avalon. Peste ani, Teleri revine în Avalon și se împacă cu Dierna, devenind succesoarea ei. Partea a treia se concentrează asupra Marii Preotese Ana și a celei de-a treia fiice a ei, Viviane. Crescută la o fermă, Viviane este adusă în Avalon de druidul Taliesin când împlinește 13 ani. Deși își duce la bun sfârșit pregătirea de preoteasă, Ana nu-i
Doamna din Avalon () [Corola-website/Science/328636_a_329965]
-
fost conte de Geldern și de Zutphen de la 1182 până la moarte. Otto era fiul contelui Henric I de Geldern cu Agnes de Arnstein. În 1184, el s-a căsătorit cu Richarda, una dintre fiicele ducelui Otto al III-lea cel Mare de Bavaria cu Agnes de Loon. s-a raliat împăratului Frederic I Barbarossa în Cruciada a treia (1189-1192), în timpul căreia el a participat la cucerirea Iconiumului de către cruciații germani. După moartea lui Frederic Barbarossa, unii dintre cruciați au părăsit expediția
Otto I de Geldern () [Corola-website/Science/328639_a_329968]
-
literelor. Exemple de fonturi fără serife sunt: Times, New Century Schoolbook, Palatino, Garamond, Goudy Old Style. Cele mai multe tipuri de caractere cu serife se folosesc pentru corpul de text, deoarece sunt ușor de citit. Cand sunt folosite caractere cu dimensiuni mai mari, tipurile de caractere cu serife devin mai decorative. „Sans șerif” înseamnă în limba franceză „fără serife”. Exemple de fonturi fără serife sunt: Arial, Helvetica, Avânt Garde, Futură. În mod tradițional, tipurile de caractere fără serife sunt utilizate pentu titluri și
Font () [Corola-website/Science/328637_a_329966]
-
al Romanilor (formal "Rex Romanorum") între 1220 și 1235. Henric a fost singurul fiu al împăratului Frederic al II-lea (față de care a fost și co-rege) cu prima soție a acestuia, Constanța de Aragon. De asemenea, el era frate mai mare al lui Conrad al IV-lea al Germaniei. El a fost cel de al șaptelea Henric care a condus Germania, însă pentru nu fi confundat cu împăratul Henric al VII-lea din 1312-1313, Henric este numărat ca Henric (al VII
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
ca administratori asupra ducatului de Suabia. Între timp, legătura de logodnă dintre Henric și prințesa boemă a fost anulat. În Nürnberg, la 29 noiembrie 1225, prin ordinul tatălui său, Henric s-a căsătorit cu o femeie cu șapte ani mai mare decât el, Margareta, fiica ducelui Leopold al VI-lea de Austria. 16 luni mai târziu, la 23 martie 1227, Margareta a fost încoronată ca regină a Germaniei în Aachen. Această uniune a produs doi fii: Henric (care a murit de
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
tatăl său că regent prin împuterniciți, era istovit ca urmare a războiului lombarzilor, pana cand Conrad și-a declarat majoratul, iar regenta tatălui său și-a pierdut validitatea. Atunci cand Frederic al II-lea l-a deposedat pe fiul său mai mare, fratele rebel al lui Conrad, pe nume Henric, în 1237 Conrad a fost ales în locul acestuia că rege al românilor prin dietă de la Viena. Acest titlu presupunea promovarea să în viitor că împărat româno-german. Arhiepiscopul Siegfried al III-lea de
Conrad al IV-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/328649_a_329978]
-
apreciază filmul cu o singură stea din patru, începându-și recenzia cu „...acum e timpul pentru un nou film experimental de-al lui Steven Soderbergh, din alea făcute la repezeală”." David Edelstein de la "New York Magazine" se plânge că „cea mai mare parte a dialogului este apatic și, cu toate preluările și cârpelile lui Soderbergh, filmul rămâne a fi un cadavru în convulsii”. Luke Davies, critic la "The Monthly", a apreciat filmul ca fiind „de unică folosință”, „filmat sobru și auster” și
O fată cu experiență () [Corola-website/Science/328645_a_329974]
-
cumpăra domeniul de Internet "fb.com" de la American Farm Bureau Federation pentru o sumă confidențială. Pe 11 ianuarie 2011, AFBF a dezvăluit că suma s-a ridicat la 8,5 milioane USD, făcând achiziția "fb.com" una dintre cele mai mari vânzări de domenii din istorie. La începutul lui 2011 Facebook a anunțat că își va muta sediul în fostul campus al Sun Microsystems din Menlo Park, California. În afara Statelor Unite și Canadei, rețeaua de socializare este operată de filiala „Facebook Ireland
Facebook, Inc. () [Corola-website/Science/328653_a_329982]