828,913 matches
-
activității dirijorale a lui Aurel Grigoraș este redata de vastul repertoriu abordat. Înfruntând vitregiile vremurilor, obligațiile unor manifestări festive în care "artă" era exclusiv patriotică, anul 1990 constituie pentru Corul Radiodifuziunii împreună cu maestrul lui, începutul unui nou drum, deschiderea către marea muzică, deschiderea sufletelor către frumos. Astfel, repertoriul se îmbogățește și se diversifica, parcurgând epoca după epoca, de la madrigalele din "Renascimento", ce culminează cu lucrările lui Palestrina, Gesualdo da Venosa și Monteverdi, pășind maiestuos printre capodoperele Barocului muzical - creațiile lui Bach
Aurel Grigoraș () [Corola-website/Science/328654_a_329983]
-
Bach și Haendel, punând în valoare lucrările lui Haydn și Mozart, atangând culmea măiestriei vocale în Simfonia a IX-a de Beethoven, dar și corzi profunde ale simțirii artistice în Requiemul german de Brahms. Se cuvine a aminti și alți mari compozitori ce au figurat în repertoriul corului, pregătit de mână energică a lui Aurel Grigoraș: H. Berlioz, C. Debussy, G. Verdi, G. Puccini, F. Liszt, M. Ravel, G. Mahler, F. Mendelssohn-Bartholdy, G. Gershwin, C. Orff etc. Nu au fost uitate
Aurel Grigoraș () [Corola-website/Science/328654_a_329983]
-
Hr., care au resimțit o puternică influență francă după căderea Imperiului Roman. Vorbesc cu preponderență franceza și mai puțin valona. Între secolele XVI și XIX, cei mai mulți valoni în mod deliberat au trecut la limba franceză standard, din cauza prestigiului acesteia mai mare, dar păstrând totodată o identitatea etnică excelentă, datorată locuirii într-un alt stat. Cu participarea directă a valonilor în capitala Belgiei, Bruxelles, în secolele XIX și XX s-a format o altă sub-etnie valonă, cea Bruxelleză.
Valoni () [Corola-website/Science/328664_a_329993]
-
vecine și iv) un sumar al istoriei interne recente, a politicii și organizării imperiului. În ceea ce privește informațiile istorice și geografice, care sunt în general confuze și abundente în legende în alte surse, ele sunt considerat demne de încredere în cea mai mare parte în cazul lucrării lui Constantin al VII-lea. Tratatele istorice și cele de arhivă, pe care împăratul le-a inventariat în deceniul al cincilea al secolului al X-lea, sunt cuprinse în capitolele 12-40. Aceste tratate conțin sursele tradiționale
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
mai apropiat de cel al funcționarilor care l ucrau la palatul imperial din Constantinopol în secolul al X-lea. Deoarece "De Administrando Imperio" este una dintre foarte puținele surse de informații pentru istoria Balcanilor, textul său a fost analizat cu mare atenție de către istorici, care uneori s-au concentrat asupra doar a câtorva fraze J. B. Bury în 1906, Gavro Manojlović în 1910 și Ljudmil Hauptmann în 1931- 1942 au publicat analize cuprinzătoare ale textului "De Administrando Imperio". Cercetările lor au
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
ce datează de la începutul secolului al XV-lea dovedesc calitatea înaltă a artei picturii din Viena acelor vremuri. În nișa baptisteriului se află statuia din lemn "Omul amărăciunilor" (1430). Orga aurită (1714) realizată de Johann David Sieber este cea mai mare orgă în stil baroc din Viena. La ea a cântat o dată tânărul Joseph Haydn (pe atunci în vârstă de 17 ani) în 1749. Requiemul lui Mozart a fost interpretat pentru prima dată în această biserică, la o slujbă religioasă memorială
Biserica Sfântul Mihail din Viena () [Corola-website/Science/328663_a_329992]
-
1910) că argumentele lui Strauss „au scris certificatele de deces pentru o întreagă serie de explicații care, la prima vedere, au cu toate aparența de a fi vii, dar care nu sunt de fapt așa.” El adăuga că există două mari perioade de cercetare academică în căutarea lui Isus cel istoric, și anume „perioada dinainte de și perioada de după ”. Marcus Borg susținea că „detaliile argumentelor lui Strauss, folosirea de către el a filosofiei hegeliene și chiar definirea de către el a mitului nu au
David Strauss () [Corola-website/Science/328670_a_329999]
-
de 1, 5, 10, 20 și 50 de santimat și de 1 dirham. Moneda cu valoare nominală de 1 santim era din aluminiu, cele de 5, 10 și 20 de santimat erau din alamă, iar cele cu valori nominale mai mari erau din cupronichel. În anul 1980, a fost introdusă moneda cu valoare nominală de 5 dirhami, din cupronichel, care, în 1987, a fost înlocuită cu o monedă bimetalică. Monedele bimetalice poartă data emiterii atât potrivit calendarului gregorian, 1987, cât și
Dirham marocan () [Corola-website/Science/328672_a_330001]
-
a fost conte de Olanda de la 1121 până la moarte, pentru început, în cadrul minoratului, sub regența mamei sale, Petronilla. Dirk a fost fiul contelui Floris al II-lea de Olanda. După moartea sa, el a fost succedat de fiul său mai mare, Floris al III-lea. Dirk a fost căsătorit cu Sofia de Salm, contesă de Rheineck și de Bentheim. Comitatul de Bentheim va fi moștenit de cel de al doilea fiu al lui Dirk, Otto. Când tatăl său a murit în
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]
-
Disney "The Lion King", Scar este moștenitor prezumptiv. Nașterea lui Simba, moștenitorul aparent, fiul regelui Mufasa, îl îndepărtează însă de tron pe Scar, lucru care creează întreaga intrigă a filmului. În primele trei sezoane ale serialului de televiziune "Downton Abbey", mare parte din dramă este centrată pe Matthew Crawley, moștenitorul prezumptiv al contelui de Grantham. După decesul lui Matthew la sfârșitul sezonului 3, poziția de moștenitor prezumptiv este preluată de fiul său. În "Pair of Kings", vărul regilor, Lanny, este următorul
Moștenitor prezumtiv () [Corola-website/Science/328682_a_330011]
-
dealului, lasând un acces la dealul cetății numai dinspre nord, unde se află o șea care o unește cu dealul din dreapta. Colina Tel Yodfat se deosebește de alte Tel - coline cu semnificație arheologică - prin faptul ca este în cea mai mare parte stâncoasă și are foarte puține ruine la suprafață. În schimb locul ascunde numeroase peșteri în care s-au ascuns răsculații evrei, precum și cisterne antice de apă. Yodfat este menționat în Mișna și în cărțile lui Josephus Flavius (Yosef ben
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
datează abia din epoca elenistică timpurie, din secolele IV-III î.e.n.. După relicvele arheologice, în această perioadă Yodfat era o așezare mică locuită de idolatri și doar după cucerirea Galileei de către regii Hasmonei a început stabilirea evreilor în localitate. În vremea marii revolte a evreilor împotriva stăpânirii romane, în anul 67, cetatea Yodfat a fost asediată timp de 47 zile de către forțele romane de sub comanda generalului Vespasian. Yodfat era una din localitățile fortificate din porunca lui Yosef ben Matityahu după numirea sa
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
adevăr, să-i surprindă pe străjerii adormiți ai cetății și să le taie grumazurile, iar apoi au deschis poarta cetății în fața restului oastei romane. Romanii au distrus cetatea până la temelie și au măcelarit mulți dintre locuitori. Legenda povestește că o mare parte din răsculați au preferat să se arunce de pe o stâncă de la capătul localității, decât să cadă în mâinile romanilor. Yosef, cu un mic număr de oameni, a fugit și s-a refugiat într-o peșteră. În ascunzișul lor, ei
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
i-a prezis lui Vespasian că va ajunge împărat la Roma. După reprimarea revoltei Yodfat a fost reclădit și a continuat să subziste aici o așezare evreiască. Talmudul povestește despre Menahem Yodfaah, care a trăit la două sute de ani după marea revoltă. Rashi, în comentariul său la Talmudul babilonean (Zevahim 110,2) tălmăcește:"Yodfaah - din Yodfat". La Yodfat s-a stabilit o familie de cohanim numită Miyamin, a cărei ședere în localitate este pomenită în mai multe poezii liturgice - piutim - din
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
unui perete pictat, cuptoare de olărit și băi rituale iudaice (mikvaot). Până deunăzi se credea că Yodfat era simbolul rezistenței de neclintit în fața unui dușman puternic, motiv care era fost accentuat de relatarea din vremea epocii romane, după care o mare parte din locuitori au murit aruncându-se de pe stânca din capătul orașului. În schimb, în excavațiile și cercetările efectuate nu s-au găsit urmele unor astfel de sinucideri colective. Unii cred că s-ar fi produs. poate, victime, în timpul goanei
Yodfat (antic) () [Corola-website/Science/328675_a_330004]
-
ale diametrului obiectului se înscriu între și câțiva metri. NASA a estimat diametrul bolidului la circa și masa la circa . NASA estimează viteza acestuia la circa , și energia eliberată de el ca fiind echivalentă cu aproape 500 kilotone, suficient de mare pentru a fi înregistrată ca eveniment seismic. Societatea Geografică Pattani a afirmat că trecerea meteoritului peste Celeabinsk a produs trei explozii de puteri diferite. Prima a fost cea mai puternică, și a fost precedată de un fulger luminos, care a
Meteoritul de la Celeabinsk () [Corola-website/Science/328677_a_330006]
-
Traktor, arena echipei Traktor Celeabinsk care joacă în Liga de Hochei Kontinental (KHL). Arena va fi închisă pentru inspecții, ceea ce afectează meciurile de hochei planificate a se desfășura acolo, și posibil întreg postsezonul KHL. este considerat a fi cel mai mare meteorit care a lovit Pământul de la evenimentul din 1908 de la Tunguska și singurul astfel de eveniment care s-a soldat cu un număr mare de răniri. Dmitri Medvedev, primul ministru al Rusiei, a confirmat că un meteorit a lovit Rusia
Meteoritul de la Celeabinsk () [Corola-website/Science/328677_a_330006]
-
planificate a se desfășura acolo, și posibil întreg postsezonul KHL. este considerat a fi cel mai mare meteorit care a lovit Pământul de la evenimentul din 1908 de la Tunguska și singurul astfel de eveniment care s-a soldat cu un număr mare de răniri. Dmitri Medvedev, primul ministru al Rusiei, a confirmat că un meteorit a lovit Rusia și a afirmat că aceasta dovedește că „întreaga planetă” este vulnerabilă la meteoriți și că un sistem de apărare spațială este necesar pentru a
Meteoritul de la Celeabinsk () [Corola-website/Science/328677_a_330006]
-
a fost unul dintre cei 11 copii avuți de contele Siegfried I de Luxemburg (n. 922 - d. 15 august 998) cu Hedwiga de Nordgau (n. cca. 935 - d. 992). Ea era o descendentă la a șaptea generație din Carol cel Mare. Se spune că a avut o mare dorință să devină călugăriță și că mariajul ei cu împăratul Henric al II-lea ar fi fost unul strict spiritual; așadar, cei doi s-ar fi căsătorit exclusiv pentru a fi împreună și
Cunigunda de Luxemburg () [Corola-website/Science/328681_a_330010]
-
avuți de contele Siegfried I de Luxemburg (n. 922 - d. 15 august 998) cu Hedwiga de Nordgau (n. cca. 935 - d. 992). Ea era o descendentă la a șaptea generație din Carol cel Mare. Se spune că a avut o mare dorință să devină călugăriță și că mariajul ei cu împăratul Henric al II-lea ar fi fost unul strict spiritual; așadar, cei doi s-ar fi căsătorit exclusiv pentru a fi împreună și prin înțelegere reciprocă nu și-au consumat
Cunigunda de Luxemburg () [Corola-website/Science/328681_a_330010]
-
ridică un nou sanctuar la Vernemeton, parțial controlat și protejat de romani. Romanul istorisește povestea lui Eilan, nepoata arhi-druidului Britaniei. Ea aude chemarea Zeiței și este aleasă să fie inițiată la Vernemeton, urmând să-i ia locul lui Lhiannon ca Mare Preoteasă. Înainte de a merge la sanctuar, ea ascultă de chemarea inimii și, în timpul nopții magice de Beltaine, concepe un fiu cu ofițerul roman Gaius Macellius, fiul lui Macellius - Prefectus Castorum al celei de-a Doua Legiuni Adiutrix la Deva. Prin
Sanctuarul (roman) () [Corola-website/Science/328680_a_330009]
-
sudic al silurilor. Eilan știe că fiul lor, Gawen - a cărui linie de sânge provine din Dragon (regalitatea celtică), Vultur (Imperiul Roman) și cel Înțelept (druizii), va juca un rol crucial în istoria Britaniei, iar asta o determină să facă mari sacrificii pentru a-l proteja. În aer se simte apariția unui dezechilibru major în balanța puterii, iar Eilan este convinsă că acest fenomen are legătură cu apropiata moarte a bunicului ei, arhi-druidul iubitor de pace. Ea îi cere lui Caillean
Sanctuarul (roman) () [Corola-website/Science/328680_a_330009]
-
localității de astăzi, au fost agricultorii culturii Cucuteni, la confluența mileniilor V - IV î.Hr. Odată cu migrația popoarelor, teritoriul dat este invadat pe rând de huni, gepizi, sciți, pecenegi și cumani. De la mijlocul secolului al XIV teritoriul aferent regiunii date revine Marelui Ducat Lituanian, servind drept o zonă de tampon între acesta și Hoarda de Aur. Ca urmare a războiului Ruso-Austro-Turc din 1787-1792, interfluviul dintre Nistru și Bugul de Sud este cedat de Imperiul Otoman, celui Rus, iar numeroasa populație românească din
Savran () [Corola-website/Science/328690_a_330019]
-
de dependență față de Hanatul Crimeii și Imperiul Otoman. Tătarii nogai au apărut în Bugeac după campania sultanului Baiazid al II-lea împotriva principatului Moldovei în 1484, atunci partea sudică a interfluviului Pruto-Nistrean după o rezistență înverșunată din partea domnitorului Ștefan cel Mare. Regiunea a fost ocupată și inclusă în componența sangeacului Silistra a Imperiului Otoman. O parte din teritoriu a fost acordat Hanului de Crimeea, care a stabilit aici supușii săi, tătari și nogai aduși din stepele nord-caucaziene. Hoarda a atins înflorirea
Hoarda Bugeacului () [Corola-website/Science/328691_a_330020]
-
Ca urmare a interacțiunii celor două grupuri (tătari și nogai) au apărut tătarii bugeaceni, cunoscuți mai târziu sub numele de Tătari dunăreni. Între principatul Moldovei, Creștin pe de-o parte și nogaii musulmani pe de alta au existat un număr mare de conflicte de frontieră, în ciuda faptului că ambele erau vasale ai Imperiului Otoman. Hoarda cutreiera stepele din sudul Moldovei între gurile Nistrului și Dunării, având o populație estimată la 20,000 - 30,000 de persoane. Principala activitate economică a nogailor
Hoarda Bugeacului () [Corola-website/Science/328691_a_330020]