82,461 matches
-
se acorda o lună Imperiului Otoman să accepte medierea, refuzul căreia ar fi dus la rechemarea ambasadorilor părților semnatare, recunoașterea independenței Greciei și instituirea unei blocade navale. Pe 1 iunie, regele Carol al X-lea a aprobat această variantă de tratat. Pe 6 iunie, Metternich a prezentat rezervele Austrie, similare cu cele pe care le avusese față de Protocolul de la Sankt Petersburg. Ambasadorul francez a ridicat o serie de probleme de ultim minut. Conform opiniei ambasadorului francez, prevederea cu privire la blocada navală contravenea
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
cerută părerea celor mai distinși juriști ai vremii. În acest timp, o forță rusă navală importantă a părăsit baza de la Kronstadt. Negociatorii de la Londra au primit vestea pe 6 iulie. În consecință, s-a luat hotărârea semnării de îndată a tratatului, după eliminarea oricărei referințe la blocadă. În tratat a fost introdusă o prevedere mai flexibilă, care lăsa la latitudinea amiralilor flotelor aliate mijloacele pentru îndeplinirea misiunii. Negocierile s-au încheiat în iulie 1827. Regatul Franței Regatul Unit și Imperiul Rus
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
În acest timp, o forță rusă navală importantă a părăsit baza de la Kronstadt. Negociatorii de la Londra au primit vestea pe 6 iulie. În consecință, s-a luat hotărârea semnării de îndată a tratatului, după eliminarea oricărei referințe la blocadă. În tratat a fost introdusă o prevedere mai flexibilă, care lăsa la latitudinea amiralilor flotelor aliate mijloacele pentru îndeplinirea misiunii. Negocierile s-au încheiat în iulie 1827. Regatul Franței Regatul Unit și Imperiul Rus au semnat la Londra un tratat e 6
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
blocadă. În tratat a fost introdusă o prevedere mai flexibilă, care lăsa la latitudinea amiralilor flotelor aliate mijloacele pentru îndeplinirea misiunii. Negocierile s-au încheiat în iulie 1827. Regatul Franței Regatul Unit și Imperiul Rus au semnat la Londra un tratat e 6 iulie. Semnatarii au fost Jules de Polignac pentru Franța, John Dudley pentru Regatul Unit și Christopher Lieven pentru Rusia. Textul noului tratat era aproape identic cu cel al Protocolului de la Sankt Petersburg. Carol al X-lea l-a
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
încheiat în iulie 1827. Regatul Franței Regatul Unit și Imperiul Rus au semnat la Londra un tratat e 6 iulie. Semnatarii au fost Jules de Polignac pentru Franța, John Dudley pentru Regatul Unit și Christopher Lieven pentru Rusia. Textul noului tratat era aproape identic cu cel al Protocolului de la Sankt Petersburg. Carol al X-lea l-a ratificat pe 13 iulie. Principalul motiv invocat pentru intervenția puterilor europene era problema libertății comerțului, care era grav afectată de conflictul din Peloponez. Semnatarii
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
dispuși să-și trimită navele militare în zonă pentru asigurarea securității și libertății supușilor proprii. Un al doilea motiv invocat era soarta populației creștine elene și dorința de oprire a vărsării de sânge și a distrugerilor provocate de război. Textul tratatului prevedea că odată armistițiul semnat, conflictul urma să fie considerat ca rezolvat : În ceea ce privește sancțiunile, ele au fost cuprinse într-un articol secret, care a fost făcut public pe 13 iulie în ziarul "Times ". Această clauză prevedea că, în cazul în
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
să fie considerat ca rezolvat : În ceea ce privește sancțiunile, ele au fost cuprinse într-un articol secret, care a fost făcut public pe 13 iulie în ziarul "Times ". Această clauză prevedea că, în cazul în care Imperiul Otoman avea să refuze semnarea tratatului, puterile europene să recunoască Grecia prin numirea de consuli pe lângă guvernul elen și interpunerea unei forțe militare între părțile beligerante . O serie de șase anexe (de la A la F) au fost atașate tratatului pe 12 iulie. Anexele A, B și
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
care Imperiul Otoman avea să refuze semnarea tratatului, puterile europene să recunoască Grecia prin numirea de consuli pe lângă guvernul elen și interpunerea unei forțe militare între părțile beligerante . O serie de șase anexe (de la A la F) au fost atașate tratatului pe 12 iulie. Anexele A, B și C au fost adresate ambasadorilor la Constantinopol ai puterilor semnatare. Aceste anexe explicau modalitatea în care Tratatul urma să fie prezentat Porții, care avea să dispună de o lună pentru acceptarea medierii. Acest
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
militare între părțile beligerante . O serie de șase anexe (de la A la F) au fost atașate tratatului pe 12 iulie. Anexele A, B și C au fost adresate ambasadorilor la Constantinopol ai puterilor semnatare. Aceste anexe explicau modalitatea în care Tratatul urma să fie prezentat Porții, care avea să dispună de o lună pentru acceptarea medierii. Acest termen a fost redus la 15 zile după scurgerea de informații din ziarul „Times”. În caz de refuz, ambasadorii trebuiau să insiste cu moderație
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
ambasadorii trebuiau să insiste cu moderație și amiciție asupra faptului că puterile semnatare se simțeau obligate să impună prin forță un armistițiu. Anexele D, E și F au fost adresate amiralilor forțelor navale ale puterilor semnatare, care trebuiau să prezinte tratatul insurgenților greci. Dacă elenii acceptau medierea, amiralii trebuiau „să ia cele mai eficiente și rapide măsuri pentru încetarea ostilităților și vărsărilor de sânge” (Anexa D). în cazul în care Poarta Otomană ar fi refuzat să accepte prevederile tratatului, (amiralii urmau
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
să prezinte tratatul insurgenților greci. Dacă elenii acceptau medierea, amiralii trebuiau „să ia cele mai eficiente și rapide măsuri pentru încetarea ostilităților și vărsărilor de sânge” (Anexa D). în cazul în care Poarta Otomană ar fi refuzat să accepte prevederile tratatului, (amiralii urmau să fie puși la curent cu eforturile ambasadorilor lor), comandanții flotelor aliate urmau să „folosească toate mijloacele [...] pentru obținerea unui armistițiu imediat” și să organizeze escadre care să împiedice sosirea în Grecia a oricăror întăriri ale turcilor sau
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
care otomanii ar fi încercat spargerea blocadei navale. Pentru orice caz care nu fusese prevăzut în instrucțiuni, amiralii urmau să acționeze funcție de situația întâlnită. Aceste instrucțiuni au fost trimise amiralilor pe 26 iulie. Canning nu a apucat să vadă rezultatele tratatului al cărui principal artizan fusese deoarece el a murit pe 8 august. Ibrahim Pașa fusese trimis în Grecia de către tatăl său, Muhammad Ali la cererea sultanului. Un emisar special, maiorul J. H. Cradock, a fost trimis la curtea viceregelui Egiptului
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
egipteană s-a alăturat forțelor terestre ale lui Ibrahim, după ce a ancorat în baza navală de la Navarino. Pe 9 iunie, Imperiul Otoman trimis semnale clare că nu va accepta medierea, interpunerea unei forțe străine de pacificare sau semnarea unui armistițiu. Tratatul de la Londra nu a schimbat cu nimic situația de pe teren. În plus, flotele franceză și britanică din estul Mediteranei nu erau suficient de puternice pentru ca Poarta să se teamă de represaliile occidentalilor și să accepte termenii tratatului. Pe 16 august
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
semnarea unui armistițiu. Tratatul de la Londra nu a schimbat cu nimic situația de pe teren. În plus, flotele franceză și britanică din estul Mediteranei nu erau suficient de puternice pentru ca Poarta să se teamă de represaliile occidentalilor și să accepte termenii tratatului. Pe 16 august, tratatul a fost prezentat oficial ministrului de externe otoman. Pe 30 august, ministrul de externe otoman a declarat că nu i s-a prezentat niciun document oficial al puterilor occidentale. Pe de altă parte, guvernul revoluționar elen
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
de la Londra nu a schimbat cu nimic situația de pe teren. În plus, flotele franceză și britanică din estul Mediteranei nu erau suficient de puternice pentru ca Poarta să se teamă de represaliile occidentalilor și să accepte termenii tratatului. Pe 16 august, tratatul a fost prezentat oficial ministrului de externe otoman. Pe 30 august, ministrul de externe otoman a declarat că nu i s-a prezentat niciun document oficial al puterilor occidentale. Pe de altă parte, guvernul revoluționar elen a acceptat pe 2
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
intrarea corăbiilor forțelor europene în golf, evenimentele s-au precipitat, acțiunea degenerând într-o bătălie navală între națiuni care nu se aflau în stare de război. Războiul ruso-turc izbucnit în 1828 a deschis o nouă problemă diplomatică. Conflictul viola prevederile tratatului de la Londra, care prevedea că niciuna dintre puterile semnatare nu va căuta să ocupe teritorii otoman. Ministrul de externe britanic John Dudley i-a cerut în martie ambasadorului rus la Londra, prințul Lieven, asigurări că Imperiul Rus nu va încerca
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
În aprilie, ministrul britanic a trimis o scrisoare ambasadorului francez, prințul de Polignac, într-o încercare de creare a unei alianțe diplomatice pentru zădărnicirea planurilor rușilor. Guvernul britanic propunea astfel celui francez negocieri pentru rezolvarea punctelor rămase în suspensie în tratatul de la Londra: granițele Greciei, volumul tributului anual și al compensațiilor pe care grecii urmau să le plătească pentru proprietățile otomanilor și modalitățile în care sultanul urma să intervină în politica interna a Greciei autonome, al cărei suveran continua să fie
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
multe linii de demarcație. În cele din urmă, ambasadorii s-au întâlnit la Poros în perioada septembrie - decembrie și au căzut de acord asupra ca granița să fie pe linia Arta-Volos. Franța a propus ca, în cadrul măsurilor pentru impunerea prevederilor tratatului, trupele anglo-franceză să efectueze o invazie în Peloponez și să alunge forțele lui Ibrahim Pașa. Noul premier britanic, Wellington, a refuzat implicarea țării sale într-o aventură militară. O asemenea inițiativă era considerată de Wellington o tentativă de cucerire a
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
Peloponez și să alunge forțele lui Ibrahim Pașa. Noul premier britanic, Wellington, a refuzat implicarea țării sale într-o aventură militară. O asemenea inițiativă era considerată de Wellington o tentativă de cucerire a Greciei, ceea ce echivala cu o încălcare a tratatului de la Londra. Britanicii s-au arătat dispuși să trimită doar un sprijin naval limitat. Franța urma să fie singura putere europeană care să organizeze expediția din Moreea. Bătălia de la Navarino și expediția din Moreea l-au forțat pe Ibrahim Pașa
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
pe Ibrahim Pașa să-și evacueze trupele din Grecia. Războiul de independență al Greciei a continuat între trupele elene și cele turcești. Războiul ruso-turc din 1818 - 1829 a fost evenimentul care a asigurat independență Greciei, mai înainte de semnarea unui nou tratat la Londra în 1830, care a consfințit apariția pe harta politică a Europei a unui nou stat independent. - Regatul Greciei. Înalta Poartă a acceptat în cele din urmă prevederile tratatului de la Londra pe 11 septembrie 1829. Prin articolul 10 al
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
care a asigurat independență Greciei, mai înainte de semnarea unui nou tratat la Londra în 1830, care a consfințit apariția pe harta politică a Europei a unui nou stat independent. - Regatul Greciei. Înalta Poartă a acceptat în cele din urmă prevederile tratatului de la Londra pe 11 septembrie 1829. Prin articolul 10 al Tratatul de la Adrianopol, care punea capăt Războiului ruso-turc din 1818-1829, Imperiul Otoman a acceptat toate prevederile tratatului de la Londra semnat pe 6 iulie 1827. Tratatul din 1827 a fost a
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
la Londra în 1830, care a consfințit apariția pe harta politică a Europei a unui nou stat independent. - Regatul Greciei. Înalta Poartă a acceptat în cele din urmă prevederile tratatului de la Londra pe 11 septembrie 1829. Prin articolul 10 al Tratatul de la Adrianopol, care punea capăt Războiului ruso-turc din 1818-1829, Imperiul Otoman a acceptat toate prevederile tratatului de la Londra semnat pe 6 iulie 1827. Tratatul din 1827 a fost a fost completat prin semnarea documentelor negociate în cadrul Conferinței de la Londra din
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
stat independent. - Regatul Greciei. Înalta Poartă a acceptat în cele din urmă prevederile tratatului de la Londra pe 11 septembrie 1829. Prin articolul 10 al Tratatul de la Adrianopol, care punea capăt Războiului ruso-turc din 1818-1829, Imperiul Otoman a acceptat toate prevederile tratatului de la Londra semnat pe 6 iulie 1827. Tratatul din 1827 a fost a fost completat prin semnarea documentelor negociate în cadrul Conferinței de la Londra din 1832. Cele două tratate au înlocuit prevederile tratatului din 1827 și în plus a recunoscut independența
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
în cele din urmă prevederile tratatului de la Londra pe 11 septembrie 1829. Prin articolul 10 al Tratatul de la Adrianopol, care punea capăt Războiului ruso-turc din 1818-1829, Imperiul Otoman a acceptat toate prevederile tratatului de la Londra semnat pe 6 iulie 1827. Tratatul din 1827 a fost a fost completat prin semnarea documentelor negociate în cadrul Conferinței de la Londra din 1832. Cele două tratate au înlocuit prevederile tratatului din 1827 și în plus a recunoscut independența Greciei, pe care Regatul Unit, Regatul Franței și
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
punea capăt Războiului ruso-turc din 1818-1829, Imperiul Otoman a acceptat toate prevederile tratatului de la Londra semnat pe 6 iulie 1827. Tratatul din 1827 a fost a fost completat prin semnarea documentelor negociate în cadrul Conferinței de la Londra din 1832. Cele două tratate au înlocuit prevederile tratatului din 1827 și în plus a recunoscut independența Greciei, pe care Regatul Unit, Regatul Franței și Imperiul Rus se angajau să o garanteze.
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]