828,913 matches
-
care în istoriografie a intrat sub numele de "Războiul de 100 de Ani", după înfrângerea grea a forțelor franceze în 1415, la bătălia de la Azincourt, creștea rapid în favoarea britanicilor. La scurt timp după această bătălie, englezii au ocupat cea mai mare din nordul Franței, precum și după termenii tratatului de pace de la Troyes din 1420, regele englez, Henric al V-lea a fost proclamat regent al tronului francez. În cadrul acordului, Henric s-a căsătorit cu fiica regelui Carol al VI-lea, iar
Asediul Orléans-ului () [Corola-website/Science/328826_a_330155]
-
contele Thomas Montecute, în data de 12 octombrie, 1428. Tabăra britanică era situată între satele Olivé și Peuterey, în urma primei ciocniri englezii au tăiat francezilor ieșirea la malul drept al Loarei. Tot timpul până la sfârșitul asediului, sediul și cea mai mare parte a armatei engleze a ocupat așa-numitul "Munte Saint Laurent", o creastă de 1200 de metri care domina malul drept, și prezenta, prin urmare, o poziție ideală defensivă. Statul Major General al armatei engleze s-a situat în Meung
Asediul Orléans-ului () [Corola-website/Science/328826_a_330155]
-
Până la 29 decembrie, garnizoana Orléans-ului a distrus celelalte șase biserici din suburbia orașului. În ianuarie a anului următor, englezii au făcut mai multe încercări de a ataca întăririle vestice ale Orléans-ului. Pe 2 ianuarie orașul a fost alimenta, un convoi mare de alimente sosind. În timpul asediului grupurile armate deseori treceau alimente și arme în cetate, pe când orășenii nu puteau ieși în afara zidurilor, fără a risca cu viața proprie. Având în vedere importanța grădinilor și livezilor în cadrul orașului, care produce o parte
Asediul Orléans-ului () [Corola-website/Science/328826_a_330155]
-
sau M. Aflatoxinele M și M se regăsesc ulterior în lapte. Prezența fungilor "Aspergillius flavus" sau "Aspergillius parasiticus" într-o anumita probă nu indică faptul că proba conține niveluri ridicate de aflatoxine. Intoxicație acută a animalelor și omului cu cantități mari de aflatoxină se manifestă prin depresie, anorexie, diaree, insuficiență hepatică acută, icter, hemoragii, anemie și poate duce la moarte. La doze mari moartea poate surveni în câteva ore sau câteva zile, în funcție de doză și de sensibilitatea animalului sau omului. Leziunile
Aflatoxine () [Corola-website/Science/328840_a_330169]
-
nu indică faptul că proba conține niveluri ridicate de aflatoxine. Intoxicație acută a animalelor și omului cu cantități mari de aflatoxină se manifestă prin depresie, anorexie, diaree, insuficiență hepatică acută, icter, hemoragii, anemie și poate duce la moarte. La doze mari moartea poate surveni în câteva ore sau câteva zile, în funcție de doză și de sensibilitatea animalului sau omului. Leziunile hepatice (necroza, ciroza) apărute în intoxicație acută pot evolua spre carcinom hepatocelular. Consumul unor cantități mai mici de aflatoxină, dar timp mai
Aflatoxine () [Corola-website/Science/328840_a_330169]
-
peretele vestic al navei, în dreapta intrării, se află pictat tabloul votiv care-l reprezintă pe Petru Rácz împreună cu soția sa domnița Zamfira, îmbrăcați în straie boierești românești de ceremonie, ținând pe palme macheta bisericii. Domnița Zamfira a fost fiica mai mare a boierului muntean Ioan și a domniței Stana Norocea, Logofăt de Pitești și Szaszsebes (Sebeșul Săsesc), nepoată pe linie maternă a domnului muntean Mircea Ciobanul (stră-stră-nepotul lui Mircea cel Bătrân) și a doamnei Chiajna (fiica lui Petru Rareș și nepoata
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
Ioan și a domniței Stana Norocea, Logofăt de Pitești și Szaszsebes (Sebeșul Săsesc), nepoată pe linie maternă a domnului muntean Mircea Ciobanul (stră-stră-nepotul lui Mircea cel Bătrân) și a doamnei Chiajna (fiica lui Petru Rareș și nepoata lui Ștefan cel Mare și Sfânt). Tabloul votiv indică fără dubii faptul că Petru și Zamfira au fost ctitorii bisericii din Teiuș. Pisania bisericii indică tot fără dubii, faptul că biserica a fost zidită și de către Mihail Raț (Rácz). Deci și el a fost
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
Zona de prelungire a navei a fost acoperită cu o boltă semicilindrică despărțită de partea veche printr-un arc dublu. Zidurile laterale au fost sprijinite în exterior cu două contraforturi, dispuse câte unul pe fiecare latură, la un interval mai mare decât distanțele dintre celelalte contraforturi de la partea veche a navei. Absida are două contraforturi iar bolta sa este informă și greu de definit. În anul 1810 s-a adăugat noul altar. Ferestrele actuale ale bisericii au deschideri dreptunghiulare cu evazare
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
ctitorilor Petru și Zamfira Racz) și prin episcopul Teofil (Toma) Seremi născut în Teiuș (care a început discuțiile de unire în anul 1693 și a condus primul Sinod al Unirii cu Biserica Romei), s-au situat în prima linie a marii acțiuni istorice de unire cu Biserica Romei finalizată în anul 1700. Ulterior comunitatea greco-catolică din Teiuș, devenită din ce în ce mai puternică și mai numeroasă, cum reiese din documentele istorice, a fost implicată în toate momentele istorice ale luptei de emancipare națională spirituală
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
emancipare națională spirituală și culturală: în tinda vechii biserici a funcționat timp de câteva secole școala confesională românească; revoluția de la 1848 și războiul de rezistență națională, condus de către Avram Iancu; înființarea ASTREI în anul 1861; susținerea Memorandului din 1892 și Marea Unire de la 1918. Biserica Greco-catolică din Teiuș cea mai veche ctitorie a strămoșilor familiei Rațiu și a stră-străbunicilor M.S. Regina Elisabeta a II-a, se află în pericolul iminent ca prin degradarea naturală și lucrările neprofesioniste de renovare din interiorul
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
fiu al lui Agesandru, care a trăit în acea perioadă. Dar în 1954, Gisela Richter a semnalat că numele de Atenodoro și de Agesandru erau foarte comune în insula Rodos în acea perioadă și, plus de asta, a observat o mare asemănare între grupul statuar și o friză care reprezenta lupta dintre zei și giganți în Altarul lui Zeus din Pergamon. Mai precis, trăsăturile chipului lui Laocoon sunt foarte asemănătoare cu cele ale gigantului pe care Atena în prinsese de păr
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
între grupul statuar și statuile de la Pergamon: chipul lui Laocoon este mai expresiv ca cel al giganților, diferențe de tehnica modelării părului și lipsa veșmintelor în grupul statuar față de statuie de la Pergamon. Plus de asta, s-a demonstrat că, chiar dacă mare parte din statuie a fost realizată în marmură din Rodos, unul dintre blocuri este din marmură italiană, provenită din Luni. Acest fapt, nu coincide cu descrierea făcută de Plinius cel Bătrân care scrisese că a fost realizată dintr-un singur
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
al Atenei din Pergamon" este un exemplu de sculptură scenografică elenistică de un dramatism dus la extrem. Din Renaștere, acest grup statuar este reprezentativ artei antice și al curentului academic și baroc al artei elenistice. Expresia de vinovăție și de mare dramatism a lui Laocoon, care face contorsiuni în agonia dureroasă, provoacă fiori. Șerpii monstruoși încolăciți în jurul celor trei, cu scopul de a-i omorî ca pedeapsă divină, leagă prin liniile lor curbe grupul statuar și conferă din punct de vedere
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
Wolfgang von Goethe și Gotthold Ephraim Lessing au realizat schițe plecând de la grupul statuar. Wincklemann în prima ediție a "Istoriei Artei Antichității" din 1764, analizează, între multe alte lucrări și grupul statuar Laocoon și semnalează faptul că figura fiului mai mare a fost realizată separat. Îl descrie pe Laocoon ca un spectacol al naturaleței omenești supusă celei mai mari dureri pe care este cineva capabil să o suporte. Durerea îi umflă mușchii, tensionează nervii, dar pe fruntea lui se vede seninătatea
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
a "Istoriei Artei Antichității" din 1764, analizează, între multe alte lucrări și grupul statuar Laocoon și semnalează faptul că figura fiului mai mare a fost realizată separat. Îl descrie pe Laocoon ca un spectacol al naturaleței omenești supusă celei mai mari dureri pe care este cineva capabil să o suporte. Durerea îi umflă mușchii, tensionează nervii, dar pe fruntea lui se vede seninătatea sufletului. Pieptul i se înalță pentru a înlătura durerea și prin abdomenul plat se pot vedea organele interne
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
care însă nu pare a fi de ajuns. Este vorba despre un bărbat puternic dar care din cauza vârstei nu este în deplinătatea puterilor sale și de aceea nu este capabil să îndure multă durere. Fiul cel mic, complet captiv, face mari eforturi pentru a se elibera însă fără nici un rezultat. Fiul cel mare, abia dacă este prins de picior dar este îngrozit și țipă văzând situația în care se află tatăl și fratele lui. Dar el încă are ocazia de a
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
bărbat puternic dar care din cauza vârstei nu este în deplinătatea puterilor sale și de aceea nu este capabil să îndure multă durere. Fiul cel mic, complet captiv, face mari eforturi pentru a se elibera însă fără nici un rezultat. Fiul cel mare, abia dacă este prins de picior dar este îngrozit și țipă văzând situația în care se află tatăl și fratele lui. Dar el încă are ocazia de a se elibera și fugi. Lucrarea deja avusese o mare influență în epoca
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
rezultat. Fiul cel mare, abia dacă este prins de picior dar este îngrozit și țipă văzând situația în care se află tatăl și fratele lui. Dar el încă are ocazia de a se elibera și fugi. Lucrarea deja avusese o mare influență în epoca descoperirii sale datorat gradului mare de perfecțiune. Artiștii Renașterii s-au simțit puternic influențați. Așadar, Michelangelo s-a inspirat din ea pentru a realiza diferite lucrări ale sale, precum unele din figurile realizate pe tavanul capelei Sixtine
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
de picior dar este îngrozit și țipă văzând situația în care se află tatăl și fratele lui. Dar el încă are ocazia de a se elibera și fugi. Lucrarea deja avusese o mare influență în epoca descoperirii sale datorat gradului mare de perfecțiune. Artiștii Renașterii s-au simțit puternic influențați. Așadar, Michelangelo s-a inspirat din ea pentru a realiza diferite lucrări ale sale, precum unele din figurile realizate pe tavanul capelei Sixtine, îndeosebi în poziția lui Aman din pictura "Ester
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
despre formarea stelelor și planetelor. Prima antenă a fost montată în noiembrie 2009. Radiotelescopul a devenit complet funcțional și a fost inaugurat oficial la 13 martie 2013. Cu un buget de circa un miliard de euro, ALMA este cel mai mare radiotelescop din lume. El reprezintă un parteneriat între Europa (European Southern Observatory - ESO), SUA (Național Radio Astronomy Observatory - NRAO) și Japonia (Național Astronomical Observatory of Japan - NAOJ). De la punerea parțială în serviciu, în octombrie 2011, ALMA permite observarea a două
Atacama Large Millimeter/submillimeter Array () [Corola-website/Science/328847_a_330176]
-
la Saulchoir în 1932. Începând din 1935, a fost secretar al importantei reviste "Revue des sciences philosophiques et théologiques", a frecventat Jeunesse ouvrière chrétienne, apoi a lansat, în 1937, colecția "Unam Sanctam" la editura Cerf. Aici și-a publicat prima mare lucrare teologică, « Chrétiens désunis. Principes d'un „œcuménisme” catholique » , în iulie 1937. Lucrarea va face epocă, dar Congar va deveni suspect în ochii Romei, unde ecumenismul era "foarte rău văzut", și care a interzis atunci orice participare la mișcarea ecumenică
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
în 1937, el a contribuit cu forță la ecleziologia contemporană. Pentru prima oară în istoria teologiei catolice, cu lucrarea « Chrétiens désunis. Principes d'un „œcuménisme” catholique » (1937), Yves Congar dă o valoare teologică pozitivă ecumenismului. „Această carte, de o foarte mare importanță, a încercat, pentru prima dată, să definească teologic ecumenismul. De o manieră novatoare, Părintele Congar nu a mai văzut reunirea Bisericilor ca o simplă reîntoarcere la cuib a creștinilor necatolici, ci ca o posibilitate a unei dezvoltări calitative a
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
lumea contemporană. El a marcat, în mod profund, teologia secolului al XX-lea. Sprijinindu-se pe o cunoaștere profundă a istoriei și o frecventare asiduă a izvoarelor, îndeosebi din Sfânta Scriptură și patristice, el a contribuit la pregătirea teologică a marilor texte ale Conciliului Vatican II despre Revelația lui Dumnezeu în istorie, Biserică, ecumenism, promovarea laicatului și ministere. La începutul anilor 1980, Yves Congar a fost spitalizat, fiind atins de mult timp de o gravă boală neurologică pe care a învins
Yves Congar () [Corola-website/Science/328839_a_330168]
-
Nepotul ei, Fuad, care a fost proclamat regele Fuad al II-lea al Egiptului și Sudanului, după Revoluție, locuiește în Elveția. Prințesa Fawzia născută ca "Alteța Sa" Prințesa Fawzia bint Fuad la palatul Ras el-Tin din Alexandria, a fost fiica cea mare a sultanului Fuad I al Egiptului și Sudanului (mai târziu regele Fuad I) și a cele de-a doua soții, Nazli Sabri; s-a născut la 5 noiembrie 1921. Străbunicul matern a fost generalul maior Muhammad Sharif Pașa, prim-ministru
Prințesa Fawzia a Egiptului () [Corola-website/Science/328835_a_330164]
-
Șahul a declarat că desfacerea căsătoriei "nu poate afecta în niciun fel relațiile existente de prietenie dintre Egipt și Iran." La 28 martie 1949, la Cairo, Prințesa Fawzia s-a căsătorit cu colonelul Ismail Shirin (1919-1994), care era fiul cel mare al lui Husain Shirin Bei și a soției acestuia, Prințesa Amina Bihruz Khanum Effendi. El era absolvent a Trinity College, Cambridge și fusese ministru egiptean de război și al marinei. Cuplul a avut doi copii, o fiică și un fiu
Prințesa Fawzia a Egiptului () [Corola-website/Science/328835_a_330164]