828,913 matches
-
în special Prince, David Bowie și Michael Jackson. Albumele de Fall Ouț Boy " Take This to Your Grave" și "From Under the Cork Tree" au amândouă sunete și influențe pop punk și punk rock, iar "Infinity on High" conține o mare gamă de stiluri și instrumentație, incluzând aranjamente orchestrale și corale („Thnks fr th Mmrs” și „You're Crashing, But You're No Wave”) și o balada la pian mai lentă („Golden”). Influențe R&B pe "Infinity on High" se află
Fall Out Boy () [Corola-website/Science/328816_a_330145]
-
case se află The Neptunes, Timbaland, Ryan Adams, Lil Wayne și Kanye West, pe care Patrick Stump i-a descris că „Prince al generației sale” O parte centrală în sunetul formației Fall Ouț Boy este ținută în versurile formației, în mare parte scrise de bassistul Pete Wentz, care folosește ironia și alte dizpozitive literare pentru a își narata experiențele personale și poveștile. Wentz a spus, „Eu scriu despre ce pățesc în majoritatea timpului, sau ce îmi imaginez despre ce pățesc oamenii
Fall Out Boy () [Corola-website/Science/328816_a_330145]
-
pentru religia creștină odată cu identificarea Sfintei Cruci. Ea este deci, în mod absolut firesc desemnată drept fondatoarea ordinului de către cavalerii din secolul al XVI-lea. Ea este de asemenea frecvent reprezentată în veșminte de călugăriță a Sfântului Mormânt. Carol cel Mare trimite două ambasade pe lângă califul Bagdadului, cerând un protectorat liber în Țara sfântă. Printre celelalte Cântece de gestă "Ciclul regelui" povestește despre aventurile sale legendare pe Mediterana și despre pelerinajul său la Ierusalim. De acees devine absolut firesc, ca el
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
pelerini care se angajau în frăția "milites sancti Sepulcri", călugării le ofereau binefacerile religiei și în schimb, ei aduceau ordinului forța armelor lor. După ce au fost învinși în bătălia de la Hattin din 4 iulie 1187, cavalerii liberi vor pierde o mare parte din Statele latine din Orient inclusiv Ierusalimul. În aceste condiții Ordinul Sfântului Mormânt se retrage la Saint-Jean-d’Acre. Negocierile dintre Richard Inimă de Leu și Saladin la sfârșitul celei de-a treia cruciade le permit pelerinilor să-și recâștige
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
Dar în 1330, când papa Ioan al XXII-lea oficializează prezența creștină în Țara sfântă, el acordă franciscanilor și nu ordinului Sfântului Mormânt această misiune. De fapt, din Cipru unde ei se retrăseseră, franciscanii au fost într-o măsură mai mare sau mai mică permanent prezenți la Ierusalim. Era și normal să fie insituită Custodia franciscană asupra Țării sfinte. Importanța pe care o capătă în Europa demnitatea de cavaler în secolul al XIV-lea este la originea unei noi ceremonii desfășurate
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
definitiv al ordinului Sfântului Mormânt. În 1847, Papa Pius al IX-lea decide să creeze un ordin cavaleresc cu numele "milites Sancti Sepulcri" pentru a contribui la recrearea patriarhiei latine de la Ierusalim. Dar opoziția ordinului suveran de Malta și a marelui maestru, care era oficial deținător al titlului, va dura până în 1868. Abia la douăzeci de ani După recrearea patriarhatului latin de la Ierusalim că în ianuarie 1868 a putut fi creat un alt ordin "Equestris Ordo Sancti Sepulcri Hierosolymitani" (ordinul ecvestru
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
După recrearea patriarhatului latin de la Ierusalim că în ianuarie 1868 a putut fi creat un alt ordin "Equestris Ordo Sancti Sepulcri Hierosolymitani" (ordinul ecvestru al Sfântului Mormânt din Ierusalim) fără posibilitatea de a-l numi pe patriarhul de la Ierusalim ca mare maestru al Ordinului. Cu toate acestea, ordinul ecvestru se consideră, în constituția sa (statutul său) și de origine străveche, fiind mereu se reorganizat și îmbogățit din motive istorice, juridice și spirituale. Primele veșminte erau albe, dar, după pierderea tuturor așezămintelor
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]
-
Split, Croația. Contrar unei legende populare, orașul (denumit în latină "Spalatum") își trage numele de la cel al cetății grecești vecine "Aspalathos" (în traducere, «tufiș alb») și nu de la termenul latinesc pentru palat (în ). Împăratul Dioclețian și-a petrecut cea mai mare parte din ultimii săi ani aici și, la moartea sa, a fost înmormântat într-un sarcofag plasat în mausoleul pe care l-a construit. Palatul este o excepțională rămășiță a culturii anilor Tetrarhiei care nu a supraviețuit fondatorului său. În
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
a datei construcției sau măcar dacă palatul era terminat în 305. Reședința lui Dioclețian combină aspecte ale mai multor tipuri de construcții: este în același timp o cetate cu turnuri de pază, un oraș cu străzi și sanctuare, și o mare vilă luxoasă cu apartamente private. Este reprezentativă pentru cele trei principale forme arhitectonice care caracterizează epoca fondatorului său. Situl pe care a fost construit palatul conține o pantă dublă, cu o înălțime de mai mult de opt metri, de la nord
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
fondatorului său. Situl pe care a fost construit palatul conține o pantă dublă, cu o înălțime de mai mult de opt metri, de la nord la sud, către muchie, și de mai puțin de în direcția sud-vest. Aria întărită este mai mare de și formează un dreptunghi oarcum neregulat: dimensiunile exterioare și interioare ale fiecărei muchii sunt respectiv de și pentru cea de est și cea de vest, și pentru nord, și pentru sud. Palatul ocupă circa o șesime din suprafața unei
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
17, cea interioară 11), cu o lățime medie de la o înălțime de 3,10 până la înălțime în centru. O cornișă simplă în S înconjoară perimetrul la o distanță constantă față de sol și deci, dată fiind panta, la o înălțime destul de mare: este și ea mai înaltă de în colțul de nord-est decât la poarta de vest, locul cel mai jos unde este încă vizibilă. Pe latura de vest, cornișa este situată la deasupra nivelului mării, dar pe cea de est, ea
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
lui Dioclețian de la Antiohia. Această galerie este formată din 42 de arcade delimitate de 44 culoane surmontate pe semicapitolii. Ea este întreruptă de trei logii, în centru și la margini. Alte două arcate intermediare se disting printr-o lățime mai mare: ele corespund deschiderilor celor trei mari săli principale de la nivelul superior al apartamentelor private, sălii basilicale dinspre vest și tricliniumului dinspre est. În reconstituirile clasice ale lui d'Hébrard și Niemann, marea scaldă baza zidului dinspre sud: în realitate, nu
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
este formată din 42 de arcade delimitate de 44 culoane surmontate pe semicapitolii. Ea este întreruptă de trei logii, în centru și la margini. Alte două arcate intermediare se disting printr-o lățime mai mare: ele corespund deschiderilor celor trei mari săli principale de la nivelul superior al apartamentelor private, sălii basilicale dinspre vest și tricliniumului dinspre est. În reconstituirile clasice ale lui d'Hébrard și Niemann, marea scaldă baza zidului dinspre sud: în realitate, nu s-a pus problema dacă aceasta
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
arcada, având în tencuiala interioară nișe cu forme alternative de semicerc și pătrat, în care erau plasate statui. Spațiul central al acestui temenos este ocupat de mausoleul octogonal al lui Dioclețian, monument cel mai bine păstrat din tot palatul, în mare parte datorită transformării sale ulterioare în biserică și restaurării sale între 1880 și 1885. Mausoleul are amprenta în formă de octogon cu latura de , iar pereții au grosime și sunt sprijiniți pe un podium mai mare, de înălțime. Podiumul, și
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
din tot palatul, în mare parte datorită transformării sale ulterioare în biserică și restaurării sale între 1880 și 1885. Mausoleul are amprenta în formă de octogon cu latura de , iar pereții au grosime și sunt sprijiniți pe un podium mai mare, de înălțime. Podiumul, și el octogonal, adăpostește o criptă boltită cu diametrul de , și se prelungește către vest pe o distanță de circa pentru a susține veranda intrării. Pe muchia sud-vestică a acestei extensii se găsește descrierea de a unui
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
sau ale virtuții) în Antichitatea târzie: această Tyche în particular este deci, o personificare a Aspalathosului, iar asocierea ei cu portretul lui Dioclețian îi conferă acestuia din urmă rolul de fondator al orașului. Această a doua ipoteză se sprijină în mare parte pe împăcarea acestor reliefuri cu o pereche aparent similară cu "imagines clipeatae" ce figurează pe ecoansonurile din «micul arc al lui Galerius» din palatul acestui împărat de la Salonic: unul dintre portrete este cel al lui Galerius, iar cel de-
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
podiumul mausoleului, cel al templului conține o criptă, în care se pătrunde printr-un pasaj îngust aflat în spate. Funcția sa nu este cunoscută. În spatele verandei monumentale a intrării ce formează muchia de sud a Peristilului se găsește Vestibulul, o mare cameră circulară (rotondă) cu un diametru de de și o înălțime de . Pereții săi nu prezintă un aparat de blocuri de piatră lustruită, ci zidărie alternând tencuiala de moloz cu cea de mortar și cu cărămizile ("opus incertum mixtum"). Patru
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
corespunde unei fâșii de lățime aflată imediat în spatele fațadei sudice. Aceste apartamente se sprijină pe un ansamblu de încăperi subterane cu arcade, cu o înălțime de până la . Intrarea principală se găsește în prelungirea pasajului sudic al Vestibulului, cu o cameră mare dreptunghiulară (31 × ) în continuarea arhitecturală a Peristilului. Această încăpere, luminată de ferestre aflate la înălțime, era, probabil, acoperită cu arcade semicirculare, și lega Vestibulul de la nord cu galeria lungă a fațadei sudice, unicul drum de acces în apartamentele private. Două
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
de mici camere dreptunghiulare (circa 4,30 × ), acoperite cu arcade semicirculare, și care se deschid într-un coridor cu arcade pe partea opusă. În jumătatea de est, se găsesc un ansamblu de luminatoare și încăperi ordonate în jurul unei camere octogonale mari, prevăzută cu nișe, în care se poate identifica sala de mese principală, "tricliniumul". Axa nord-sud a acestei încăperi corespunde unor intrări și se găsește aproximativ în linie cu una dintre deschiderile cele mai mari ale fațadei de sud a palatului
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
încăperi ordonate în jurul unei camere octogonale mari, prevăzută cu nișe, în care se poate identifica sala de mese principală, "tricliniumul". Axa nord-sud a acestei încăperi corespunde unor intrări și se găsește aproximativ în linie cu una dintre deschiderile cele mai mari ale fațadei de sud a palatului. Jumătatea vestică a apartamentelor cuprinde sala cea mai mare, de formă dreptunghiulară (32 × ), care se termină în extremitatea nordică cu o absidă inclusă. Arcadele sale în cruce se sprijină pe șase stâlpi masivi dispuși
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
sala de mese principală, "tricliniumul". Axa nord-sud a acestei încăperi corespunde unor intrări și se găsește aproximativ în linie cu una dintre deschiderile cele mai mari ale fațadei de sud a palatului. Jumătatea vestică a apartamentelor cuprinde sala cea mai mare, de formă dreptunghiulară (32 × ), care se termină în extremitatea nordică cu o absidă inclusă. Arcadele sale în cruce se sprijină pe șase stâlpi masivi dispuși pe două rânduri formând trei aripi distincte. Încăperea este luminată de două luminatoare simetrice aflate
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
în raționamentul comparativ este foarte redus: nu s-a mai păstrat nimic din palatul de guvernare al lui Dioclețian care se găsea la Nicomedia, și aproape nimic din palatele de la Sirmium, Milano sau Trier (cu excepția basilicii din ultimul caz). Vestigiile Marelui Palat din Constantinopol sunt aproape la fel de puține și reconstituirile încercate pe baza descrierilor, și ele puține, variază considerabil. Descrierea dată de Libanios celui din Antiohia nu spune nimic despre organizarea sa internă. Unicul exemplu suficient de bine cunoscut care ar
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Toate elementele citate drept caracteristici ale arhitecturii palațiale antice târzii pot fi în realitate atribuite altor modele arhitecturale mult mai răspândite: fațada cu porticuri nu este un simbol al autorității, ci o trăsătură comună a aproape tuturor clădirilor publice; utilizarea marilor alei cu colonade într-un plan ortogonal se întâlnește în toate marile orașe ale Orientului roman; perimetrul fortificat se distinge în incintele urbane ale epocii. Chiar și descrierea verandei de la intrarea în palatul din Antiohia nu este comparabilă de fapt
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
în realitate atribuite altor modele arhitecturale mult mai răspândite: fațada cu porticuri nu este un simbol al autorității, ci o trăsătură comună a aproape tuturor clădirilor publice; utilizarea marilor alei cu colonade într-un plan ortogonal se întâlnește în toate marile orașe ale Orientului roman; perimetrul fortificat se distinge în incintele urbane ale epocii. Chiar și descrierea verandei de la intrarea în palatul din Antiohia nu este comparabilă de fapt cu Peristilul: în primul caz, este vorba de intrarea principală dinspre exterior
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
a complexului și pentru a compensa înclinația naturală a terenului. În anumite aspecte, complexul palațial amintește de arhitectura militară a perioadei: însuși planul ansamblului îl evocă pe cel al unui castru dreptunghiular, după modelul celor construite de tetrarhi în număr mare la frontierele imperiului. Aspectul străzilor este similar unei tabere militare romane: "via praetoria" duce de la poarta de nord ("porta praetoria") la o intersecție cu "via principalis", care leagă porțile de est și de vest ("porta principalis dextra" și "sinistra"). Dincolo de
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]