828,913 matches
-
care prezintă, în diverse măsuri, aceleași caracteristici ca și palatul din Split, a permis plasarea lor într-un ansamblu de „palate de pensionare” imperiale datând din perioada Tetrarhiei. Voința unui împărat de a-și îmbogăți mica patrie de origine cu mari construcții, indiferent cât de modestă ar fi acea patrie, este întâlnită înainte de Tetrarhie, de exemplu cu construcția Philippopolisului din Siria de către Filip Arabul. Ea se regăsește și în secolul al VI-lea, de această dată și în Illyricum, cu efemera
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
permite identificarea incinerării unei împărătese în epoca tetrarhică, probabil mama lui Maximinus Daia. Au existat, probabil, și alte ansambluri comparabile, neidentificate sau nedescoperite încă: se știe că Maximian, chiar dacă prefera retragerea în Campania sau în Lucania, a comandat amenajarea unei mari vile în Illyricum. Astfel, împărații Tetrarhiei, toți de origine ilirică și-au comandat construcția unor mari „palate de pensionare” sau „palate de familie” în această regiune a Imperiului. Nu se știe aproape nimic despre soarta palaului lui Dioclețian vreme de
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
și alte ansambluri comparabile, neidentificate sau nedescoperite încă: se știe că Maximian, chiar dacă prefera retragerea în Campania sau în Lucania, a comandat amenajarea unei mari vile în Illyricum. Astfel, împărații Tetrarhiei, toți de origine ilirică și-au comandat construcția unor mari „palate de pensionare” sau „palate de familie” în această regiune a Imperiului. Nu se știe aproape nimic despre soarta palaului lui Dioclețian vreme de aproape două secole după dispariția fondatorului Tetrarhiei. Provincia Dalmația a continuat să fie administrată de un
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
transformare ar fi fost totuși doar parțială, întrucât dovezile documentare arată clar că palatul a continuat, până în secolul al VI-lea, să găzduiască oaspeți de seamă. După o altă ipoteză mai recentă, această incompatibilitate, deja subminată de surse, este în mare parte doar o prejudecată contemporană: activitățile textile, în deosebi vopsitoria, erau prezente adesea în centrele orașelor antice, de exemplu la Ostia sau Pompeii, și erau uneori alăturate unor reședințe bogate. Marele Palat de la Constantinopol conținea numeroase ateliere ale meșteșugarilor care
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
recentă, această incompatibilitate, deja subminată de surse, este în mare parte doar o prejudecată contemporană: activitățile textile, în deosebi vopsitoria, erau prezente adesea în centrele orașelor antice, de exemplu la Ostia sau Pompeii, și erau uneori alăturate unor reședințe bogate. Marele Palat de la Constantinopol conținea numeroase ateliere ale meșteșugarilor care lucrau pentru curte. Deci, nu ar fi absurdă amplasarea, în mijlocul aceluiași complex fortificat, a unei reședințe de prestigiu și a unei manufacturi de stat. Cele două funcțiuni ar fi fost clar
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Iliria, Lyon, Reims, Trier, Tournai și Autun în Galia, Cartagina în Africa, și la Venta în Britannia. Aceeași sursă vorbește și de nouă vopsitorii, dintre care una la Salona, în Dalmația, vecină deci cu "gynaeceum"ul de la Aspalathos. Localizarea acestor mari ateliere ale statului părea a fi fost dictată de mai mulți factori: proximitatea destinatarilor față de locul de producție, armata fiind desfășurată în provinciile de frontieră, localizarea principalelor centre administrative ale Imperiului, și geografia economiei agropastorale, cu alte cuvinte proximitatea furnizorilor
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
apeductului și alimentează o populație de de locuitori. Apeductul antic de la Salona era mai puțin important ca cel de la Split, deși deservea un oraș de . Supracapacitatea apeductului din Split este și mai surprinzătoare dat fiind că singura instalație atestată arheologic, mare consumatoare de apă, este complexul termal al palatului, de mărime mult mai modestă față de marele terme imperiale urbane. Funcționarea lor a continuat probabil până când apeductul a fost avariat în timpul războiului împotriva goților de la începutul secolului al VI-lea, dar termele
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
față de marele terme imperiale urbane. Funcționarea lor a continuat probabil până când apeductul a fost avariat în timpul războiului împotriva goților de la începutul secolului al VI-lea, dar termele singure nu pot justifica o asemenea capacitate de aducțiune: funcționarea "gynaeceum"ului, cu marile bazine de decantare a lânii, instalate probabil în jumătatea de nord a ariei fortificate, permite înțelegerea motivației pentru supradimensionarea apeductului. Se pot invoca și alte mărturii indirecte în favoarea existenței unei mori de presat lână la Split, poate chiar din vremea
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
destul de puternic o referință la divinitatea tutelară a lui Dioclețian în sistemul ideologic tetrarhic. Acest tip de stabiliment necesita de altfel o importantă forță de muncă servilă, "gynaeciarii", în rândul cărora se găsesc, sub domnia lui Dioclețian, în vremea ultimei mari persecuții, numeroși creștini reduși la starea de sclavi, pentru că au refuzat să renunțe la credința lor. Acești "gynaeciarii" sunt organizați în "collegia", și constrânși să locuiască la locul de muncă: ei ar fi putut locui în dependințele de la nord de
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
plasate în cele din urmă în catedrală și folosesc pentru a justifica pretențiile bisericii din Split asupra primatului eclesiastic asupra Dalmației. Domnius este, de fapt, un martir salonitan care a murit la 10 aprilie 304 în amfiteatrul de la Salona, în timpul marii persecuții ordonate de Dioclețian. El fusese înmormântat la început împreună cu un preot, Asterius, și patru soldați, într-un mausoleu de lângă oraș. Conform cronicilor pontificale, aceste moaște au făcut obiectul unei alte strămutări, în 641 în timpul papei Ioan al IV-lea
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
de construcțiile antice târzii. Studiile arheologice confirmă că primele faze de construcție de după secolul al VI-lea au reutilizat intensiv structurile antice târzii, pe care s-au mulțumit doar să le divizeze cu ziduri grosiere legate cu argilă. Populația acestui mare burg era majoritar de origine slavă, fapt relevat de mai multe indicii: arhiepiscopul Ioan din secolul al X-lea — un alt conducător al bisericii locale, mai bine cunoscut — era în mod sigur slav, întrucât tatăl său se numea Tordacatus, forma
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
decenii mai târziu, în 1782, pictorul francez Louis-François Cassas a realizat, la rândul său, desene ale palatului, pe care le-a publicat în 1802 Joseph Lavallée în relatarea călătoriei lor. Plusul lor în raport cu lucrarea lui Adam rezidă într-o mai mare fidelitate față de starea reală a vestigiilor, și în informațiile suplimentare furnizate de desenele lor despre orașul medieval. După aceea, abia la începutul secolului al XX-lea au fost realizate, la câțiva ani depărtare unul de altul, cele două mari studii
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
mai mare fidelitate față de starea reală a vestigiilor, și în informațiile suplimentare furnizate de desenele lor despre orașul medieval. După aceea, abia la începutul secolului al XX-lea au fost realizate, la câțiva ani depărtare unul de altul, cele două mari studii științifice ale palatului, care încă mai stau la baza bibliografiei contemporane. Primul este opera arhitectului austriac Georg Niemann între 1905 și 1910, iar a doua aparține francezilor și Jacques Zeiller între 1906 și 1910. După aceste două studii fondatoare
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
la o manifestație organizată în Piața Palatului din București la care au luat parte zeci de mii de oameni, Ceaușescu a ținut un discurs de la balconul clădirii C.C. al PCR în care a calificat invazia armatelor țărilor comuniste drept „o mare greșeală, o primejdie gravă pentru pacea în Europa”. Discursul cu puternice accente antisovietice i-a creat lui Ceaușescu o mare popularitate la nivel intern și extern. În această perioadă de început a regimului Ceaușescu au avut loc numeroase vizite bilaterale
Epoca de Aur (România) () [Corola-website/Science/328850_a_330179]
-
a ținut un discurs de la balconul clădirii C.C. al PCR în care a calificat invazia armatelor țărilor comuniste drept „o mare greșeală, o primejdie gravă pentru pacea în Europa”. Discursul cu puternice accente antisovietice i-a creat lui Ceaușescu o mare popularitate la nivel intern și extern. În această perioadă de început a regimului Ceaușescu au avut loc numeroase vizite bilaterale la nivel înalt. Președinții americani Richard Nixon și Gerald Ford, precum și președintele francez Charles de Gaulle au vizitat România, iar
Epoca de Aur (România) () [Corola-website/Science/328850_a_330179]
-
este o casă situată pe Strada Prunului nr. 1, în centrul municipiului Suceava. În acest imobil a locuit și a compus marele compozitor român Ciprian Porumbescu (1853-1883). Edificiul a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare . Casa a fost construită la începutul secolului al XIX-lea în centrul orașului, pe locul unde în
Casa „Ciprian Porumbescu” din Suceava () [Corola-website/Science/328851_a_330180]
-
astăzi în Ucraina), se naște Ciprian Porumbescu. Compozitorul începe studiul muzicii la Suceava și Cernăuți, continuând apoi la „Konservatorium für Musik und darstellende Kunst” în Viena. Pe perioada cât este elev la gimnaziul din Suceava (astăzi Colegiul Național „Ștefan cel Mare”), Ciprian Porumbescu stă în gazdă în casa construită pe locul fostei biserici. După instaurarea regimului comunist în România, casa este naționalizată. Încă dinainte de 1960 este declarată monument istoric, ulterior statutul fiindu-i reconfirmat odată cu includerea pe Lista monumentelor istorice din
Casa „Ciprian Porumbescu” din Suceava () [Corola-website/Science/328851_a_330180]
-
culmea unui deal, de unde relieful coboară abrupt către Strada Cernăuți. Pe fațada dinspre stradă a casei a fost amplasată o placă memorială din marmură albă la data de 14 octombrie 1953, cu prilejul aniversării a 100 de ani de la nașterea marelui compozitor român Ciprian Porumbescu (1853-1883). Placa conține următorul text: "„În această casă a trăit și creat compozitorul Ciprian Porumbescu, înaintaș de seamă al muzicii românești.”" Tot în 1953 este deschisă publicului Casa memorială „Ciprian Porumbescu” din satul Stupca. Casa memorială
Casa „Ciprian Porumbescu” din Suceava () [Corola-website/Science/328851_a_330180]
-
parte dintr-un complex care include încă o construcție (de dimensiuni mai reduse), o fântână arteziană și o parcare. Curtea este populată cu arbori și arbuști din clasa coniferelor. Complexul Direcției Silvice Suceava se învecinează cu campusul Universității „Ștefan cel Mare” către nord și cu Parcul Universității spre est. Complexul este mărginit de Strada Teilor în partea vestică, iar vizavi de acesta se găsesc Stadionul Areni și sediul Inspectoratului Județean de Poliție. Clădirea principală este dispusă la bulevard și a fost
Direcția Silvică din Suceava () [Corola-website/Science/328852_a_330181]
-
intrare există cinci ferestre dreptunghiulare, dispuse vertical, deasupra fiecăreia existând câte o fereastră de dimensiuni reduse. Celelalte ferestre aflate în partea etajată a clădirii sunt similare. În partea în care edificiul are un singur nivel, ferestrele sunt de dimensiuni mai mari, având formă dreptunghiulară în partea de jos, iar în partea superioară fiind finalizate în arc frânt. Tâmplăria ferestrelor este de culoare verde închis. Edificiul are un acoperiș în patru ape, cu pante repezi. În partea cu un singur nivel, acoperișul
Direcția Silvică din Suceava () [Corola-website/Science/328852_a_330181]
-
secolele X-XI. Privilegiul comercial pentru brașoveni, dat de Vladislav Vlaicu la 20 ianuarie 1368, atestă Brăila ca așezare importantă a Țării Românești. În 1463 cronicarul bizantin Laonic Chalcocondil caracteriza Brăila ca fiind "orașul dacilor, în care fac un comerț mai mare decât în toate orașele țării". Referitor la izvoarele narative, anale, cronici, relatări ale unor călători, descrieri de ținut, așezări, obiceiuri, etc. trebuiesc amintite cele două cronici: Letopisețul Cantacuzinesc și Cronica Bălenilor. În primul izvor, Brăila este pomenită în legătură cu însăși intemeierea
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
până la Dunăre și până la Siret... ”. Izvoare exterioare Țării Românești, Letopisețul anonim al Moldovei, Cronica Moldo-germană, Letopisețele de la Putna (numărul 1 și numărul 2) ne dau una și aceeași știre și anume aceea de a ardere a Brăilei de către Ștefan cel Mare (1457 - 1504) la 27 februarie 1470, marți în săptămâna brânzei. În izvoarele narative externe Brăila este amintită relativ târziu, adică în secolul al XIV-lea. Reprezentativ pentru veacurile al XIV-lea și al XV-lea este Laonic Chalcocondil, unul din
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
bunăstarea lor. Făcând comerț activ cu peștele prins în balta vecină, vânzându-l bizantinilor în schimbul perperilor de aur, trimițându-l cu carele atât în Muntenia și în Moldova, cât și mai departe, până în Polonia, acești locuitori dispun de venituri din ce în ce mai mari, iar numărul lor sporește prin cei ce vin să se așeze aici atrași de câstig. Vechiul sat pescăresc se transformă în târg, în așezare de caracter urban. La această transformare a contribuit în mare măsura portul, fapul că sosesc aici
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
acești locuitori dispun de venituri din ce în ce mai mari, iar numărul lor sporește prin cei ce vin să se așeze aici atrași de câstig. Vechiul sat pescăresc se transformă în târg, în așezare de caracter urban. La această transformare a contribuit în mare măsura portul, fapul că sosesc aici corăbii, aducând produse și mărfuri străine, pe care le vând autohtonilor, cumpărând produsele locului. Judecând după felul cum este menționată Brăila în secolul al XIV-lea, în timpul domniei lui Vlaicu Vodă, considerăm ca transformarea
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
partea de răsărit a țării, între județele Râmnicul Sărat, Buzău și Ialomița: a fost județul Brăila al cărui pârcălab și-a avut reședința, în mod firesc, în orașul ce a dat numele sau noii unități administrative. Trebuie relevat că în timp ce marea majoritate a județelor Țării Românești se numesc după apele care le străbat sau le mărginesc, după pădurile din cuprinsul lor, după locuitori sau după felul terenului, singurul județ al Brăilei adoptă numele reședinței sale: o dovadă în plus de însemnătate
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]