82,461 matches
-
creeze o bază de susținere a rebelilor saxoni. În 1075, Otto de Nordheim, alături de contele palatin din Saxonia și episcopul Burchard al II-lea de Halberstadt și-au declarat în mod deschis ostilitatea, folosindu-se de violarea de către Henric a tratatului de la Gerstungen ca pretext. Ei au câștigat de partea lor mai mulți oameni liberi din Saxonia și Turingia, însă mulți nobili și țărani nu au răspuns apelului. Regele Henric și-a instalat tabăra în Bredingen și a reușit să obțină
Bătălia de la Langensalza () [Corola-website/Science/325207_a_326536]
-
era prea teribilă. Odată cu începutul dominației pământene, rezistența venusiană folosește arma împotriva orașelor. Efectul ei este acela de a deconecta creierul de mintea și, foarte curând, venusienii preiau controlul planetei de la coloniștii fără apărare. Pământul se predă și semnează un tratat de pace cu venusienii, care distrug arma. Această a cincisprezecea povestire a lui Asimov, scrisă în iunie 1939, a fost trimisă pe rând la "Amazing Stories" și "Astounding Science Fiction", înainte ca Frederik Pohl să o plaseze în luna octombrie
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
-lea, deaorece trebuia să renunțe la Știria, Austria și Carintia. În 1276, Rudolf l-a plasat pe Ottokar sub interdicție imperiala și a asediat Viena. Asta l-a obligat pe Ottokar că în noiembrie 1276 de a semna un nou tratat prin care trebuia să renunțe la toate ducatele sale și să domneasca doar asupra Boemiei și Moraviei. Fiul lui Ottokar, Wenceslaus s-a fost logodit cu fiica lui Rudolf, Judith. Pace a fost incomoda pentru Ottokar, care s-a văzut
Ottokar al II-lea al Boemiei () [Corola-website/Science/325305_a_326634]
-
teme din antropologie, filozofie, psihologie, alchimie, etc. De la o vârstă fragedă manifestă mari neliniști spirituale, care îl conduc la o căutare neobosită a valorilor Ființei. Odată intrat în Gnosticism, începe să se îmbogățească animic și să se formeze citind toate tratatele izvorâte din penița V.M. Samael Aun Weor. La vârsta de șaisprezece ani, își începe munca de difuzor al studiilor gnostice, creând asociații gnostice în orașul în care locuia - Marcaibo, Zulia și în alte localități din apropiere. La acest din urmă
Óscar Uzcategui () [Corola-website/Science/325313_a_326642]
-
de Poliție ” Al. I. Cuza” București. Fost decan al acestei prodigioase instituții. S-a născut la Grădiștea. Din 1996, doctor cu lucrarea cu titlul ”Metode și mijloace utilizate de poliție pentru prevenirea și combaterea falsului de bancnotă.” Autor de manuale, tratate și lucrări științifice și a peste 36 de studii ce au văzut lumina tiparului sub egida unor edituri consacrate. Lucrări: Vochescu Ion, Bercheșan Vasile, ”Bancnota și falsificatorii de bancnote”, Casa de Editura și Presa"Sansa" S.R.L., București, 1996; Vochescu Ion
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
apariția cartușului de calibrul 5,45 mm în anul 1974. Pistoalele-mitralieră AKM au fost recalibrate și redenumite AK-74, având și unele elemente constructive noi. Noul pistol-mitralieră a fost introdus în dotarea armatei sovietice la sfârșitul anilor 1970. România, membră a Tratatului de la Varșovia, a decis trecerea la noul calibru la începutul anilor 1980. În loc să fabrice direct o copie a automatului AK-74, conducerea de la București a decis dezvoltarea unei arme independent de cea sovietică. Rezultatul, "Pușca Automată Model 1986", deși similară familiei
PA Md. 1986 () [Corola-website/Science/325316_a_326645]
-
se retragă. Pe parcursul absenței sale, Balduin al IV-lea de Hainaut a invadat Flandra și a jefuit Artois; Sibylla a reacționat cu fermitate și a prădat Comitatul de Hainaut, ca represalii. La intervenția arhiepiscopului de Reims, s-a semnat un tratat între cele două părți. Atunci când Thierry a revenit în 1150, s-a răzbunat pe Balduin la Bouchain, având suportul contelui Henric I de Namur și al lui Henric al II-lea de Leez, episcop de Liège. În negocierilor de pace
Thierry de Alsacia () [Corola-website/Science/324541_a_325870]
-
fief al Hainaut. Cu toate acestea, Theobald I de Bar, care se căsătorise cu moștenitorarea lui Henric de Luxemburg, Ermesinda, refuza să abandoneze Namur și l-a atacat pe Filip. Războiul a durat vreme de trei ani, până la încheierea unui tratat semnat la Dinant în 26 iulie 1199, prin care Filip era recunoscut ca deținător al Namurului. Filip a fost lăsat ca regent pentru Hainault atunci când fratele său mai mare, Balduin al VI-lea de Hainaut a plecat pentru a participa
Filip I de Namur () [Corola-website/Science/324551_a_325880]
-
i-a oferit Matildei o zestre care includea un număr de mai multe orașe flamande. Temându-se de a nu rămâne înconjurat de domeniul regal al Franței și de cel al contelui de Hainaut, Filip de Alsacia a semnat un tratat de pace cu regele Filip al II-lea August și cu contele Balduin al V-lea de Hainaut în data de 10 martie 1186, recunoscând cedarea regiunii Vermandois către rege, deși avea permisiunea de a-și menține titlul de conte
Filip I de Flandra () [Corola-website/Science/324543_a_325872]
-
clerici l-au identificat ca fiind un burgund de condiție modestă, pe nume Bertrand de Ray. El a încercat să fugă, a fost capturat de către Ludovic, trimis la curtea Ioanei și executat în 1226. În 1226, Ioana a semnat un tratat la Melun cu Ludovic al VIII-lea, în virtutea căruia ea urma să plătească 50.000 de livre pentru eliberarea soțului ei. Ferdinand a fost în final eliberat la începutul anului următor de către Blanche of Castilia, al cărei fiu, Ludovic al
Ioana de Flandra () [Corola-website/Science/324555_a_325884]
-
de Hainaut și a aranjat astfel încât fiii acesteia din prima căsătorie să fie dezmoșteniți. Astfel, s-a pregătit terenul pentru ca Flandra să fie unită cu Comitatul Hainaut. După moartea împăratului Henric al III-lea, această căsătorie a fost pecetluită prin tratatul semnat cu Agnes de Poitou, mama și totodată regenta noului împărat minor, Henric al IV-lea. Între anii 1060 și 1067, Balduin a fost coregent, alături de Anna de Kiev, al nepotului său prin căsătorie, regele Filip I al Franței, arătând
Balduin al V-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324583_a_325912]
-
armată de romani, toscani și spoletani împotriva lui Landulf al II-lea și a lui Pandulf, însă principele Gisulf I de Salerno a venit în sprijinul celor din urmă și confruntarea a fost evitată. Papa și Gisulf au încheiat un tratat la Terracina. După acest episod, o puternică alianță s-a înfiripat între Gisulf și Pandulf. În 961, Landulf al II-lea a murit, după care Pandulf și fratele său au devenit singuri principi, cu toate că mai vârstnicul Pandulf impunea o mai
Pandulf Cap de Fier () [Corola-website/Science/324614_a_325943]
-
Malvine se aflau de drept sub jurisdicție spaniolă, statut confirmat de intrarea în vigoare a primelor instrumente de drept internațional, care au definit jurisdicția asupra “Lumii Noi”, la scurt timp după descoperirea ei de către Columb în 1492. Bulele Pontificale și Tratatul de la Tordesillas din 1494, confirmau dreptul Spaniei asupra teritoriilor de dincolo de Atlantic, inclusiv asupra Insulelor Malvine, chiar înainte de descoperirea acestora. Ulterior, britanicii au pretins că ei ar fi descoperit primii insulele, respectiv Davis în 1592 și Richard Hawkins în 1594
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
1522-23, la 53°55’ latitudine sudică. În secolul următor, arhipelagul a fost vizitat de nave străine, cu precădere baleniere, care s-au aventurat în zonă, cu riscul de a stârni riposta autorităților spaniole. Toată regiunea sudică a Americii însă, conform tratatelor internaționale încheiate atunci, precum Tratatul „American” din 1670 dintre Spania și Anglia, aparținea de drept Spaniei. Pacea de la Utrecht, încheiată în 1713, confirma suveranitatea spaniolă asupra Americii de Sud, inclusiv asupra arhipelagului Malvinelor. Cu toate acestea, în ciuda tratatelor internaționale, adoptând fie o
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
sudică. În secolul următor, arhipelagul a fost vizitat de nave străine, cu precădere baleniere, care s-au aventurat în zonă, cu riscul de a stârni riposta autorităților spaniole. Toată regiunea sudică a Americii însă, conform tratatelor internaționale încheiate atunci, precum Tratatul „American” din 1670 dintre Spania și Anglia, aparținea de drept Spaniei. Pacea de la Utrecht, încheiată în 1713, confirma suveranitatea spaniolă asupra Americii de Sud, inclusiv asupra arhipelagului Malvinelor. Cu toate acestea, în ciuda tratatelor internaționale, adoptând fie o poziție de forță, fie acționând
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
a Americii însă, conform tratatelor internaționale încheiate atunci, precum Tratatul „American” din 1670 dintre Spania și Anglia, aparținea de drept Spaniei. Pacea de la Utrecht, încheiată în 1713, confirma suveranitatea spaniolă asupra Americii de Sud, inclusiv asupra arhipelagului Malvinelor. Cu toate acestea, în ciuda tratatelor internaționale, adoptând fie o poziție de forță, fie acționând în secret, începând cu mijlocul sec.18, marile puteri, Anglia și Franța, au încercat să ocupe poziții strategice prin care să poată controla traficul maritim prin Atlanticul de Sud, și implicit
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
În acest scop, în a doua jumătate a sec. 18, atât Anglia, cât și Franța, au încercat să înființeze clandestin așezări în aceste insule, deși încă din 1767 exista permanent un guvernator spaniol pe insule, dependent de Buenos Aires. Prin semnarea Tratatului de la San Lorenzo de Escorial, în 1790, Marea Britanie se angaja să nu înființeze nici o așezare pe întreaga coastă a Americii de Sud, ca și a tuturor zonelor ocupate anterior de Spania, inclusiv a Insulelor Malvine. Acest tratat constituie dovada absolută că Marea Britanie
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
dependent de Buenos Aires. Prin semnarea Tratatului de la San Lorenzo de Escorial, în 1790, Marea Britanie se angaja să nu înființeze nici o așezare pe întreaga coastă a Americii de Sud, ca și a tuturor zonelor ocupate anterior de Spania, inclusiv a Insulelor Malvine. Acest tratat constituie dovada absolută că Marea Britanie nu avea absolut nici un drept să stabilească prin orice mijloace, vreo așezare permanentă în Insulele Malvine. Acestea sunt drepturile pe care Republica Argentina le-a moștenit din partea Spaniei în 1810. În 1820, comandantul fregatei La
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
iar în anul următor, britanicii vor ocupa întreg arhipelagul. De atunci și până în prezent, Marea Britanie a continuat să ocupe aceste insule în virtutea “dreptului forței”. Denumirea insulelor a fost schimbată, au fost aduși coloniști englezi, au fost înființate așezări permanente, în ciuda tratatului din 1790, încă în vigoare. De atunci, și până în ziua de azi, Argentina a protestat energic cu fiecare ocazie contra ocupării insulelor, încercând să rezolve această problemă teritorială prin instrumentele oferite de dreptul internațional. Problema a rămas nerezolvată până în ziua
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
fost aranjate de Uniunea Sovietică. Un aspect interesant cu privire la acest conflict este faptul că deși membră a NATO și atacată în mod direct de Argentina, Marea Britanie nu a putut solicita intervenția aliaților săi, pentru apărarea colectivă, potrivit articolului 5 din Tratatul de la Washington. Această situație s-a datorat faptului că, potrivit articolului 6 al tratatului, zona de aplicare a acestuia este la Nord de Tropicul Racului (250 latitudine nordică), în vreme ce Insulele Falkland, aflate la Sud de Tropicul Capricornului (250 latitudine sudică), sunt
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
deși membră a NATO și atacată în mod direct de Argentina, Marea Britanie nu a putut solicita intervenția aliaților săi, pentru apărarea colectivă, potrivit articolului 5 din Tratatul de la Washington. Această situație s-a datorat faptului că, potrivit articolului 6 al tratatului, zona de aplicare a acestuia este la Nord de Tropicul Racului (250 latitudine nordică), în vreme ce Insulele Falkland, aflate la Sud de Tropicul Capricornului (250 latitudine sudică), sunt cu mult în afara acestei zone. Anterior invaziei argentiniene, guvenul britanic nu avea nici un plan
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
în consecință “nu reprezintă un pericol social sau economic”, și că impactul economic al activității de curățare a câmpurilor minate este mult mai mare decât pericolul eventual pe care acestea l-ar reprezenta. Cu toate acestea, guvernul britanic, semnatar al Tratatului de Interzicere a Minelor anti-personal, și-a luat angajamentul să curețe câmpurile de mine care au mai rămas, până la sfârșitul lui 2019. În luna mai 2012, s-a anunțat că o zonă cu o suprafață de cca. 3,7kmp din
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
Benevento au invadat Salerno. O alianță încheiată cu amalfitanii a salvat domnia lui Gisulf I. Ca și tatăl său, Gisulf a fost în general aliat al bizantinilor, uneori chiar sub amenințările papalității. În cele din urmă, el a încheiat un tratat cu papa și a pornit în sprijinul lui Pandulf Cap de Fier, principele de Benevento și Capua. Acesta din urmă, la rândul său, va veni în ajutorul lui Gisulf și îl va reinstaura la conducerea Salerno după ce fusese alungat temporar
Principatul de Salerno () [Corola-website/Science/324626_a_325955]
-
C și E împletite, inițialele sintagmei Comunitatea Europeană, în mai multe limbi europene. a fost înlocuit de euro la 1 ianuarie 1999, la un curs de schimb 1 ECU = 1 euro. Deși numele ECU fusese, în mod explicit, indicat în Tratatul de la Maastricht ca denumire a viitoarei monede unice europene (vd. art. 109), acest nume a fost abandonat. Au fost invocate, în sprijinul renunțării la acest nume, mai multe probleme, unele de ordin „psiho-politic”, altele de natură tehnică: Un concurs european
ECU () [Corola-website/Science/324660_a_325989]
-
Ungaria, dar a renunțat să mai ocupe Valahia. În schimb, el și-a trimis forțele în Anatolia, unde i-a înfrânt pe karamanizi în 1428. În 1430, o mare forță otomană a atacat prin surprindere Salonicul. Venețienii au semnat un tratat de pace cu turcii în 1432. Otomanii căpătau controlul asupra Salonicul și a teritoriului înconjurător. Războiul dintre sârbi și unguri, pe de-o parte, și otomani, pe de alta, a lâncezit până în 1441. Atunci, sârbilor și ungurilor li s-au
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]