13,876 matches
-
juca în deceniile VII-IX ale secolului al XX-lea, când era în mod unanim, apreciată pe plan internațional pentru politica sa independentă și creatoare. Pentru dezvoltarea capacităților de producție vor trebui reluate unele raporturi, în limita posibilităților, care au fost abandonate pe parcursul anilor. Tratativele româno-ruse vor trebui duse de către negociatori profesioniști cu experiență în conducerea unor asemenea discuții și care să fie ,totodată, și patrioți. Această deschidere în relațiile româno-ruse, care s-ar putea contura pentru viitorul apropiat și mediu, ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
cumplit măcel mondial în cele ale secetei din 1946-1947 și ale demonului roșu. Nu era deloc ușor atunci să ai la masă cinci copii, să-i îmbraci și să-i porți la școală. În zilele noastre sunt părinți care își abandonează copiii pe unde apucă, sau pleacă în străinătate, chipurile pentru a-i ajuta, dar, în realitate îi abandonează. Pentru a ne putea întreține tata a cerut, în perioada 1953-1954, să lucreze la Canalul Dunăre-Marea Neagră, unde câștiga ceva mai mult
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
să ai la masă cinci copii, să-i îmbraci și să-i porți la școală. În zilele noastre sunt părinți care își abandonează copiii pe unde apucă, sau pleacă în străinătate, chipurile pentru a-i ajuta, dar, în realitate îi abandonează. Pentru a ne putea întreține tata a cerut, în perioada 1953-1954, să lucreze la Canalul Dunăre-Marea Neagră, unde câștiga ceva mai mult. Avea de întreținut 4 copii la școală, dintre care unul la București și 2 la Tecuci. Erau certați
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
revistele de biologie marină din întreaga lume. Totuși, la 1 martie 1970 Stațiunea a fost desființată, fiind trecută în cadrul Institutului Român de Cercetări Marine de la Constanța (IRCM). La Stațiune au continuat cercetările în cadrul IRCM până în 1975, după care a fost abandonată și întreaga zestre a fost trecută la centru. Stațiunea a devenit sediul mai multor unități: SERUN Constanța, Șantierul Naval Constanța, CUG Basarabi și chiar o Unitate Militară. Rezervația din incinta Stațiunii a fost pusă în pericol și ruderalizată. Totul a
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
și conferințele, informându-se în domenii dintre cele mai diferite, îndrumând cu exigență și dăruire pașii studenților, masteranzilor și doctoranzilor în cunoașterea lumii animale, și nu numai. Chiar cu riscul de a-și pune în pericol sănătatea, nu și-a abandonat nicio clipă proiectele și sarcinile asumate, fiind un model de dăruire pe altarul științei și al didacticii universitare. Acum, la ceas aniversar, vă urez, stimate coleg, „La mulți ani”, deplină sănătate și pace sufletească. PROF. DR. GHEORGHE MUSTAȚĂ LA VÂRSTA
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
ciberneticii ca știință a facilitat înțelegerea funcționării unor structuri biologice și descifrarea mecanismelor automate de autoreglare. Până la descoperirea feed-back-ului, fiziologia nu a putut descifra intimitatea proceselor biologice de autoreglare. Iar de la feed-back s-a ajuns la feed-before, principiile teleologice fiind abandonate și înlocuite cu cele teleonomice pentru explicarea vitalului. Înțelegem astfel natura în unitatea și diversitatea sa. Deși, în zilele noastre, grație microscopului electronic și al celui atomic cu tunel, a fost posibilă evidențierea celor mai profunde structuri biologice, acest lucru
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
mea a fost fără margini, dar mă stăpâneam totuși să nu exteriorizez sentimentele care mă răvășeau și să mențin o atitudine reținută. Problema era însă că, fiind Însărcinatul cu Afaceri în Norvegia (adică Șeful Misiunii Diplomatice), eu nu puteam să abandonez pentru câteva zile postul din Oslo, căci nu aveam la ambasadă un diplomat calificat care să mă suplinească. I-am explicat dificultatea interlocutorului meu, asigurându-l că voi aduce din Israel o persoană demnă de încredere. Aceasta va prelua și
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
care ne servea drept poartă de acces în Uniunea Sovietică în absență de relații diplomatice -, a încercat, folosind manevre de tergiversare, să ne facă să renunțăm la proiectul participării noastre la conferință. Până la urmă însă, aceasta a fost silită să abandoneze tactica de tergiversare, dar numai sub presiunea ultimativă a Directorului General al UNESCO care, în urma insistențelor noastre, a amenințat că transferă conferința din Tbilisi la Paris dacă se persistă în neacordarea vizei de intrare delegației israeliene. Viza de intrare ne-
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
și responsabilul unei politici economice care a făcut din Chile (până și astăzi) prima putere economică din America Latină. Pare paradoxal, dar adevărul este că generatorul democrației parlamentare renăscute în Chile este nimeni altul decât același dictator Pinochet, care nu a abandonat frâiele puterii fiindcă a fost silit, ci fiindcă a permis, așa cum promisese, alegeri libere pe care le-a pierdut și astfel a fost trimis, în cele din urmă, la pensie. Rareori poate un adevăr să nu fie complex și multilateral
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
din comunitatea intelectuală internațională. După un timp și din motive pe care nu le vom analiza acum, Statele Unite se vor retrage din UNESCO. Marea Britanie și Singapore vor urma exemplul Statelor Unite. Statul Israel însă nu a urmat exemplul Statelor Unite, căci dacă, abandonând Organizația, ar dori, eventual, să se întoarcă, este mai mult decât probabil că ar întâmpina dificultăți greu de surmontat. Prin urmare, în semn de protest față de atitudinea ostilă a organizației, Israelul a redus nivelul reprezentării sale la UNESCO la gradul
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
nu a beneficiat de o analiză profundă, nici măcar în biografia monumentală pe care i-a consacrat-o Jean Lacouture, publicată în 1988 de editura pariziană Seuil. Pe de altă parte, cele trei volume publicate de Jacques Attali (după ce acesta a abandonat funcția de consilier special al președintelui) cu titlul Verbatim se bazează pe documente oficiale și fragmente autentice din dezbateri și decizii ale guvernului francez adoptate în decursul primilor zece ani ai președinției lui Mitterrand. Este adevărat că aceste fragmente pun
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
statut de sfințenie. Ele nu țin de domeniul acordului între poporul ales și Dumnezeu. Cisiordania are frontiere stabilite în urma celui de-al Doilea Război Mondial și ele nu sunt comode în optica israeliană. Se poate înțelege refuzul Israelului de a abandona parte din acest teritoriu, punându-l astfel la cheremul artileriei dușmanilor săi. Eu însumi am străbătut drumul care șerpuiește paralel cu frontiera. Dacă vor avea loc negocieri, părților interesate li se va oferi posibilitatea de a ajunge de comun acord
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
am uitat de discuție. În România însă, de o bucată de vreme, au apărut fenomene meteorologice în premieră. Tornade care dezvoltă forțe incredibile și care provoacă adevărate calamități. Smulg acoperișuri, le poartă zeci și sute de metri, după care le abandonează unde se întîmplă. Una din aceste tornade s-a abătut asupra acoperișului improvizat de profesorul Gugeanu. A smuls întreaga structură, a deplasat-o vreo 20 de metri și apoi aceasta s-a prăbușit peste o parcare. Din fericire, în parcare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la nevastă-sa. Marilu era o condensare a numelor Maria și Luiza. Nevasta se odihnea într-un pat improvizat la circa un metru și jumătate de locul în care capul familiei dormea pe un pat adevărat, găsit în anul 1960, abandonat de un hoț pus pe fugă de Raul. Nici un răspuns din partea celei apelate, așa că Raul repetă chemarea cu mai multă forță. Marilu, scorpie, nu te fă adormită! O mișcare a femeii demonstra că utilizarea cuvîntului scorpie a avut oarecare efect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și cade în gol, pe dalele de ciment. Zvîcnește spasmodic, sîngele curge pe gură, pe urechi. Doctorul de la salvare constată decesul. Ioana a asistat la scenă și țipetele ei disperate făceau scena și mai greu de suportat. De atunci a abandonat școala. Avea 13 ani și începuse să se transforme în femeie. Vagabonda cît era ziua de lungă prin portul Brăila și accepta cu un soi de plăcere remarcile marinarilor, hamalilor și a tuturor vagabonzilor care își duceau pe acolo traiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dar pe parcurs, datorită marilor greutăți, am avut un mare număr de absențe, mama fiind amenințată cu amendă. Învățătorul a venit acasă și s-a convins care este cauza acestor absențe, rămânând ca eu să continui școala, să nu o abandonez. Cu toată dorința mea, bunăvoința și strădania mamei, am rămas repetent. În toamna anului 1934 s-a dat, parțial, în folosință noul local de școală, având două săli de clasă, cu totul insuficiente în raport cu numărul de copii care frecventau cele
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
anexate ideii și implicând neglijarea patosului ei nemijlocit e redutabilă. Din ambiția unei bogății cognitive fără măsură, poți ieși sărăcit și strâmb. Tipul G: Dedicația. Trăiești ca să te dăruiești unei instanțe din afara ta, te regăsești în faptul de a te abandona, de a ieși din sine, de dragul unei idei, al unui proiect grandios, al unui om. Te realizezi slujind. O familie, o întreprindere, o utopie. Sau opera proprie, ipostaziată în monument exterior, care îți va supraviețui. Pendulezi între eroism (civic) și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
are dreptul (și destule motive) să fie, la răstimpuri, disperat. Nu trebuie să-i fie rușine de disperarea lui, s-o trăiască sub stigmatul derapajului solitar, al unei „nelegitime“ patologii. Și Iisus are momentul lui de disperare, când se simte abandonat de Tatăl. Evident, se poate rezista disperării, se poate rupe cercul „fatalității“ ei. Dar a cădea, în anumite situații, sub trauma disperă rii face parte din complicația - aș spune povidențială - a condiției umane. Aș îndrăzni să spun și ce nu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
transformă încrederea în știință într-un fel de religie, în vreme ce reprezentanții celei de a doua categorii transformă credința într-o versiune a științei și o trăiesc ca atare, înlocuind interogația vie cu o certitudine de beton. Și unii, și ceilalți abandonează, mai mult sau mai puțin programatic, condiția căutării. Brutal spus, avem de a face cu două tipuri de sminteală, adică de intoxicație intelectuală: unii sunt intoxicați de contingențe, alții, de angelism. Unii stau de dimineața până seara cu nasu-n brazdă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
care, fericiți (sau resemnați) să fie agresați în felul acesta, își exprimă „liber“ votul când li se cere... Un obicei generalizat este și „muzica de fond“ din orice magazin, dar mai ales din restaurante și cafe nele. Ești invitat să abandonezi orice conversație și să te dai pe mâna gazdei, cu preferințele ei muzicale, cu nevoia ei de zumzăială ritmică sau de imagini televizate. Iar cine crede că poți găsi scăpare în aer liber, se înșală amarnic. Vrei să te retragi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
timp: pur și simplu nu realizează cât vorbesc, pierd contactul cu ceasul, nu se pot acomoda la mecanica strictă a duratei. Alții sunt atât de absorbiți de subiectul de care se ocupă, încât uită de ei și de lume, își abandonează ascultătorii, nu mai percep situația concretă în care se află. Practic, monologhează somnambulic, în transă, atenți numai la desfășurarea completă și definitivă a argumentației proprii. Nu țin o conferință, ci scriu un capitol de carte, dacă nu toată cartea. Au
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
neglija un straniu feno men complementar: „inflația textului“. În ziua de azi, pierdem contactul cu universul cărții, nu doar pentru că nu mai avem timp, nu doar pentru că preferăm computerul și televizorul, ci și pentru că suntem înconjurați de prea multe cărți. Abandonăm, uneori, lectura mai degrabă din cauza sațietății decât din cauza subțierii apetitului. Dacă nu mai citim nu este întotdeauna pentru că nu avem ce, pentru că bibliotecile s-au golit sau pentru că avem alte tentații, ci, dimpotrivă, pentru că bibliotecile stau să pocnească, pentru că oferta
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pe gânduri e a bloca orice agitație exterioară, pentru a da frâu liber dinamismului, plin de tensiune și de neprevăzut, al reflexivității. A sta, însă, la televizor e, pur și simplu, a sta, a-ți diminua maximal prezența, a te abandona unui confort fără arderi, fără investiție personală, fără riscuri. Pasivitatea e reduplicată, adesea, și printr-o altă „figură“ a inacțiunii: „stai și te uiți“. Față de „a privi“, care implică atenție, in-specție, ofensivă sfredelitoare, „a te uita“ e dezangajant și flasc
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
încît a fost invocată nu numai pentru Japonia, ci și pentru alte regiuni ale lumii unde se făceau observații analoage. La mijlocul secolului al XIX-lea, J.G. Swan, comerciant prosper din Boston care a decis într-o bună zi să-și abandoneze familia pentru a pleca, la fel ca mai tîrziu Gauguin, să regăsească undeva departe de casă simplitatea primitivă, nota că indienii de pe coasta de nord-vest a Statelor Unite, deja foarte aculturați, foloseau cuțitul pentru a tăia întotdeauna către sine, „așa cum facem
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Copilul a venit pe lume. Se organiză o probă pentru a se afla care dintre toți bărbații satului era tatăl său. Copilașul îl indică pe Linx. Sătenii indignați aproape că-l omorîră în bătaie pe acesta din urmă și îl abandonară împreună cu soția și cu fiul lui. Linx se preschimbă într-un tînăr chipeș și puternic, pe deasupra și mare vînător, care asigură micii sale familii un trai îmbelșugat. În schimb, asupra noului sat unde se așezaseră prigonitorii lui trimise o ceață
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]